În fiecare toamnă, la 15 octombrie, sărbătorim femeia din mediul rural în întreaga lume. Doamna Dr. Mioara Mincu, fondatoarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care a dat numele Liceului Teoretic „Dr. Mioara Mincu” și Școlii Gimnaziale „Dr. Mioara Mincu” Conțești, „ființa pentru care cuvântul imposibil nu a existat”, a fost o susţinătoare a femeilor din zona rurală. Le-a înţeles problemele şi a căutat să le ajute pentru a arăta lumii întregi frumuseţea tradiţiilor satului românesc. La Conțești (județul Dâmbovița), satul de suflet al Doamnei, locul unde s-a născut, s-a luptat pentru oamenii de acolo, i-a ajutat de fiecare dată cu dragoste și dăruire. Fiecare prezență a Doamnei în satul natul reprezenta prilej de sărbătoare.
Într-adevăr…de ce femeia de la sat să nu aibă o zi specială dedicată ei? „Pentru că merită elogii acele „doamne” țărănci care au convins și confirmat că <<veșnicia s-a născut la sat>>”, care sunt autoarele artei populare românești și de a căror activitate sunt legate sănătatea familiei, hrana noastră a tuturor, <<drumul mătăsii pavat cu borangic>>.” – afirma Doamna Dr. Mioara Mincu.
Doamna Dr. Mioara Mincu „le vorbea femeilor despre rolul familiei, despre sănătatea generală și cea personală, despre rolul femeii în organizarea vieții, despre durerile fiecăruia și niciodată despre „povara” sa. A îmbărbătat femeia de la țară, această minunată și nepieritoare ființă pe umerii căreia s-a zidit și se zidește România.
Pentru că așa a îndrumat-o pe Dr. Mioara Mincu mama sa, doamna Elena Slăniceanu – o frumoasă și energică femeie care și-a închinat viața binelui, semenilor ei, o respectabilă doamnă – „depozitară de înțelepciune și de bun simț românesc cu care a știut să-și crească fiica în dragoste de muncă, cinste și iubire de oameni.” (Auraș Albu)
La Conțești, satul natul și atât de iubit, „Mioara Mincu – medic, dar și inițiator al atâtor lucruri minunate, a lăsat, nu numai „trecătorul său trup”, ci și sufletul atâtor inițiative pentru a-i da valoare femeii și mai ales femeii din mediul rural. Eu cred că vine încă aici, la Conțești, aducându-le noroc și sănătate oamenilor, ca odinioară când le aducea daruri, medicamente și oaspeți aleși, pentru că a iubit oamenii satului așa cum numai ea știa să iubească.” (Elena Ștefănescu)
„Despre comuna Conțești de Dâmbovița și despre oamenii minunați care o populează, despre acțiunile lor și mai ales despre doamnele născute aici și care au ajutat la devenirea acestor splendide meleaguri, la înscrierea lor în viața artistică, culturală, științifică, pentru a putea fi un exemplu de urmat în toată lumea satelor – Elena Slăniceanu și Dr. Mioara Mincu – s-au scris și se vor mai scrie multe. Avem un motiv în plus să spunem „Jos pălăria” în fața acestor personalități de toate categoriile, de la plugari la țesătoare și cultivatoare de mătase, de la excelente gospodine la oameni din lumea artelor și culturii.” (Elena Ștefănescu)
„În spațiul mioritic, viața unei țărănci – soție, mamă sau bunică – ce își așteaptă soțul, copiii sau nepoții pleacați pe drumurile lor – are aceeași menire ca și atunci când s-au născut doinele, baladele, cântecele de dor și jale…”
Aici, în lumea satului, „durerea este durere, trăirea este trăire, iubirea este iubire, fiecare amănunt face parte din viața fiecăruia, pentru că are semnificație, tot ceea ce fac țărăncile este apreciat de comunitate. Gândurile lor – toarse iarna la gura focului și împletite primăvara în culorile grădinilor și câmpurilor – parcurg galaxii pe care niciun om de știință nu s-a aplecat să le studieze. Se putea lua un premiu Nobel și de aici.
Doar poeții au menirea de a înțelege fiecare suflet curat. Încărcate de griji – grija zilei de mâine, grija copiilor, grija nepoților, grija casei și a grădinii, grija cămărilor, a muncii zilnice, a soțului – femeile autentice de la țară își păstrează strălucirea, ca stelele adunate în constelații încă nedescoperite.” (Elena Ștefănescu)
Să le cinstim, așadar, cum se cuvine în ziua ce le este dedicată!
La mulți ani tuturor femeilor din mediul rural!
prof. Raluca Brad
