Când vocația își face loc, vârsta și trecutul devin doar capitole din poveste.
Două femei – Loredana Dumitru și Flavia Cazacu-Crânguși, două destine și două drumuri complet diferite au ajuns la aceeași alegere: asistența medicală generală.
Una a lăsat în urmă anii petrecuți în Italia ca îngrijitoare pentru a-și construi un nou început în România. Cealaltă a schimbat scena și reflectoarele pentru halatul alb, descoperind în îngrijirea celor dragi o vocație pe care nu o uitase niciodată.
Poveștile lor ne amintesc că niciodată nu este prea târziu să o iei de la capăt, să înveți, să te reinventezi și să alegi o profesie în care poți face bine.
Pentru că asistența medicală nu înseamnă doar o profesie. Înseamnă empatie, responsabilitate, curaj și dorința de a fi de folos oamenilor.
***
Sistemul de sănătate din România are nevoie urgentă de mii de asistenți medicali, iar autoritățile au scos la concurs aproape 3.000 de posturi vacante în spitalele publice. Într-o perioadă în care piața muncii este reconfigurată rapid de automatizare, meseria de asistent medical rămâne una dintre puținele profesii ancorate în empatie, contact uman direct și sprijin necondiționat imposibil de înlocuit de inteligența artificială. Acest deficit cronic, dar și dorința de stabilitate și vocație îi determină pe tot mai mulți români să facă schimbări radicale de carieră, indiferent de vârstă.
De la munca grea în Italia la halatul alb, la 50 de ani: „Vreau să fiu de folos acasă!”
Școala Postliceală Sanitară Carol Davila din București a celebrat recent absolvirea Promoției 2026, trimițând pe piața muncii 210 asistenți medicali generaliști. În spatele diplomelor se află povești impresionante de viață și reorientare profesională.
Loredana Dinu are peste 50 de ani. Anii tinereții i-a petrecut departe de țară, lucrând ca badantă în Italia și îngrijind bătrâni în comunități străine. În ultimele două decenii, noțiunea de badantă a devenit un adevărat fenomen socio-economic în România și Italia. Sute de mii de românce au luat calea străinătății pentru a lucra ca îngrijitoare, de multe ori în regim de locuire permanentă (convivenza). Asta a făcut și Loredana, s-a ocupat cu îngrijirea persoanelor în vârstă, bolnave sau cu dizabilități, la domiciliul acestora, o muncă ce pentru ea a fost, de fapt, o școală a vieții, a răbdării și a compasiunii.
Dar, singurătatea și dorul de casă au determinat-o să ia o decizie curajoasă: să se întoarcă în România și să urmeze cursurile de asistent medical generalist.
Pentru Loredana, intrarea la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” din București a însemnat redefinirea propriului parcurs. Experiența acumulată în îngrijirea persoanelor în vârstă din Italia i-a dat curajul de a pune bazele teoretice și clinice ale unei profesii recunoscute oficial. „Să reiei învățatul la peste 50 de ani nu este ușor, dar dorința de a avea o meserie respectată, aici, în țara mea, a fost mai puternică. Experiența de badantă m-a învățat ce înseamnă răbdarea și suferința umană. Acum, cu diploma de asistent medical generalist, știu că pot oferi îngrijire la nivel profesionist. Este o meserie în care nu te poți ascunde în spatele unui ecran, iar pacienții au nevoie de o mână caldă”, este crezul generației din care face parte Loredana. Românca a mărturisit că nu-i pare rău că s-a întors în România. „Vreau să fiu de folos acasă!”, a spus Loredana, încrezătoare că își va găsi un job în sistemul sanitar.
De pe scenă, la patul bolnavului. Povestea actriței de 39 de ani: „Simți că faci un lucru bun pe Pământ.”
A absolvit Facultatea de Teatru în 2008, a continuat cu masterate, comunicare și proiecte independente. Timp de ani, scena a fost lumea ei. Astăzi, la 39 de ani, Flavia Cazacu-Crânguși se pregătește pentru intrarea oficială în sistemul de sănătate. Reorientarea ei profesională a venit dintr-o încercare de familie, când mama și soacra ei au trecut prin operații grele, iar ea le-a îngrijit, făcându-le injecții și descoperind o vocație tăcută.
„Când eram în clasa a XII-a, asistența medicală era varianta mea numărul doi. Doar că am intrat la actorie și a picat. Dar uite: niciodată să nu spui niciodată. Am început școala la 36 de ani, am un băiat de 10 ani care e foarte bucuros. Eu nu mi-am dorit să mă angajez oriunde doar ca să plec de acasă. Mi-am dorit un job unde să mă duc cu drag.”, mărturisește Flavia Cazacu-Crânguși.
În opinia ei, ca asistentă medicală ,,simți că faci un lucru bun pe Pământ”.
Asistent medical la stat versus privat: Salariile de la stat atrag absolvenții
Deși clinicile private oferă un program mai predictibil, fără ture de noapte obligatorii, mulți absolvenți țintesc spitalele din sistemul public, atrași de veniturile superioare și de sporurile de secție. „Inițial, fiind pacientă în spitale private, eram convinsă să mă îndrept către privat. Dar acum m-aș îndrepta către un spital de stat. Surprinzător, statul asigură salarii mai bune pentru asistenții medicali decât privatul, la care se adaugă diferite sporuri. Ne bucurăm că s-au deblocat posturile. În alți ani, colegii terminau în august școala și abia anul următor se scoteau locuri la concurs.”, adaugă Flavia Cazacu-Crânguși.
În prezent salariul net al unui asistent medical care lucrează într-un spital de stat din România, potrivit unui fluturaș de salariu obținut de Libertatea, este de 10.489 de lei Potrivit datelor Salario, comparatorul salarial marca eJobs, media salarială netă, la nivel național, pentru un asistent medical din sistemul privat este de 6.000 de lei.
Asistența medicală, o profesie a viitorului, imună la automatizare
La ceremonia de absolvire a Promoției 2026, conducerea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” din București și liderii din domeniul sanitar au subliniat rolul critic al acestei profesii. Populația din Europa este în curs de îmbătrânire și deficitul de cadre medicale creează o căutare uriașă de asistenți medicali atât în România, cât și în UE.
Dr. Alis Grasu, managerul Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, le-a transmis absolvenților: „A fi asistent medical înseamnă mai mult decât a aplica un tratament, înseamnă să oferi sprijin și compasiune. Fiecare pacient vă încredințează pentru o clipă ceea ce are mai de preț: propria viață”.
Prof. univ. dr. Alexandru Ioan Mincu, directorul general al școlii, a reamintit că fiecare generație de asistenți este o investiție în sănătatea societății, într-o perioadă în care sistemele de sănătate din întreaga Europă se luptă cu lipsa de personal calificat.
În România, conform ultimului raport privind activitatea rețelei sanitare publicat de Institutul Național de Statistică (INS), personalul sanitar mediu, categorie din care asistenții medicali reprezintă peste 85-90%, însumează peste 150.000 de persoane, dintre care: 100.000 lucrează în sistemul sanitar public (spitale de stat, servicii de ambulanță, DSP-uri), iar 50.000 activează în sectorul privat (clinici private, spitale private, cabinete individuale, rețele de laboratoare și stomatologie).
În condițiile în care autoritățile estimează un deficit de 30.000 de asistenți medicali în spitale, iar până în 2030 am putea rămâne fără jumătate din cadrele necesare din cauza pensionărilor și a plecărilor în străinătate, fiecare nou absolvent devine vital.
Fie că vin de pe scenă, din experiențele grele ale muncii din străinătate sau direct de pe băncile liceului, acești oameni nu doar că își schimbă propria viață, ci aduc o gură de aer proaspăt într-un sistem sanitar aflat la limita rezistenței”.
Peste 8.200 de joburi au fost postate anul acesta de angajatorii din sectorul medical privat, atât pentru medici și asistenți, cât și pentru personal auxiliar din zona administrativă a clinicilor private, cu 15% mai mic ca anul trecut, conform TVmania.
Text preluat
Autor: Alexandra Mănăilă
Sursa: www.libertatea.ro
