Ziua Internaţională a Femeilor din mediul rural este sărbătorită în fiecare an, la 15 octombrie, pentru a conştientiza faptul că femeile de la sate contribuie la bunăstarea familiilor lor şi la dezvoltarea economiei rurale. Prima Zi Internaţională a Femeilor din mediul rural a fost celebrată la 15 octombrie 2008. Instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) prin Rezoluţia 62/136 din 18 decembrie 2007, această zi recunoaşte „rolul esențial şi contribuţia femeilor din mediul rural în consolidarea dezvoltării rurale, a agriculturii, îmbunătăţirea securităţii alimentare şi eradicarea sărăciei rurale”.
Ideea celebrării unei Zile dedicate Femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei Conferinţe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing (China), în septembrie 1995. Încă de la începutul sărbătoririi sale, s-a considerat că acest eveniment poate reprezenta un mod pragmatic de a obţine recunoaşterea şi susţinerea rolurilor multiple asumate de femeile din mediul rural, care se ocupă de obicei cu agricultura sau deţin mici afaceri. Din cauza rolului lor cheie privind producţia agricolă şi a siguranţei acesteia s-a decis ca Ziua Internaţională a Femeilor din mediul rural să fie aniversată la 15 octombrie, cu o zi înaintea Zilei Mondiale a Alimentaţiei.
Atingerea egalității de gen și împuternicirea femeilor nu este doar lucrul corect de făcut, ci este un ingredient esențial în lupta împotriva sărăciei extreme, a foametei și a malnutriției.
Oferirea unor oportunități similare atât femeilor, cât și bărbaților ar putea crește producția agricolă cu 2,5 până la 4% în regiunile cele mai sărace, iar numărul persoanelor subnutrite ar putea fi redus cu 12 până la 17%.
Cu toate acestea, femeile se confruntă cu o discriminare semnificativă în ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor și a animalelor, egalitatea în privința remunerației, participarea la luare a deciziilor și accesul la resurse – credite și piață.
Pe lângă acest context, războiul din Ucraina a avut un impact devastator nu doar asupra femeilor ucrainene, ci și asupra femeilor și fetelor din întreaga lume, în special asupra femeilor din mediul rural.
Potrivit celui mai recent raport al ONU, perturbarea actuală a piețelor alimentare și a energiei nu a făcut decât să intensifice disparitățile de gen, provocând rate de insecuritate alimentară, malnutriție și sărăcie energetică.
Criza costului vieții care a urmat amenință puternic mijloacele de trai, sănătatea și bunăstarea femeilor.
În plus, creşterea alarmantă a violenţei bazate pe gen, sexul tranzacţional pentru hrană şi supravieţuire, căsătoria între copii (cu fetele forţate să părăsească şcoala) şi îngrijirea neplătită şi sarcinile domestice ale femeilor şi fetelor pun şi mai mult în pericol sănătatea fizică şi psihică a femeilor şi fetelor.
De aceea, de Ziua Internaţională a Femeilor din mediul rural, sub tema „Femeile din mediul rural se confruntă cu criza globală a costului vieții” – „Rural women confront the global cost of living crisis”, ONU cere „să recunoaştem munca acestor eroine în sistemele alimentare ale lumii şi să susţinem zonele rurale cu şanse egale pentru toţi”.
Rolul crucial pe care îl joacă femeile și fetele în asigurarea durabilității gospodăriilor și comunităților rurale, îmbunătățirea mijloacelor de trai în mediul rural și a bunăstării generale, este din ce în ce mai recunoscut. Femeile reprezintă o parte substanțială din forța de muncă agricolă și efectuează cea mai mare parte a activităților de îngrijire și a muncii casnice neremunerate în cadrul familiilor și gospodăriilor din zonele rurale. Ele aduc contribuții semnificative la producția agricolă, la securitatea alimentară și la nutriție, la gestionarea terenurilor și a resurselor naturale și la construirea rezistenței climatice.
Chiar și așa, femeile și fetele din zonele rurale suferă în mod disproporționat de sărăcia multidimensională. În timp ce sărăcia extremă a scăzut la nivel global, cei 1 miliard de oameni din lume, care continuă să trăiască în condiții inacceptabile de sărăcie, sunt concentrați puternic în zonele rurale. Ratele sărăciei în zonele rurale din majoritatea regiunilor sunt mai mari decât cele din zonele urbane. Cu toate acestea, agricultura de mici dimensiuni produce aproape 80% din alimente în Asia și Africa sub-sahariană și sprijină mijloacele de trai a aproximativ 2,5 miliarde de oameni. Femeile pot fi la fel de productive și întreprinzătoare ca și omologii lor de sex masculin, dar sunt mai puțin capabile să acceseze terenuri, credite, piețe și lanțuri agroalimentare și să obțină prețuri mai mici pentru culturile lor.
Barierele structurale și normele sociale discriminatorii continuă să restrângă puterea de decizie a femeilor și participarea politică în comunitățile rurale. Femeile și fetele din zonele rurale nu au acces egal la resurse și active productive, servicii publice, cum ar fi educația și îngrijirea sănătății, și infrastructură, inclusiv apă și canalizare, în timp ce o mare parte a muncii lor rămâne invizibilă și neplătită, chiar dacă volumul lor de muncă devine din ce în ce mai mare. La nivel global, cu puține excepții, fiecare indicator de gen și dezvoltare pentru care sunt disponibile date arată că femeile din mediul rural se descurcă mai rău decât bărbații din mediul rural și femeile din mediul urban și că se confruntă în mod disproporționat cu sărăcia, excluderea și efectele schimbărilor climatice.
sursa: https://www.un.org/en/observances/rural-women-day
prof. Raluca Brad
