Serviciul de Ambulanţă a împlinit, vineri, 28 iulie, 111 ani de la înfiinţare, moment marcat de o ceremonie la care au fost prezenţi reprezentaţi ai serviciilor de urgenţă din toate judeţele. 45 de ambulanţe au defilat prin Capitală, pe acordurile Imnului Ambulanţei.

„Este modul în care noi, cei de la Ambulanţă, vrem să ne cinstim înaintaşii, vrem să ne bucurăm că salvarea a ajuns la această vârstă respectabilă şi să serbăm, totodată, că este un fanion în medicina de urgenţă, un reper. Cele 750 de echipaje ale ambulanţelor, cei 10.362 de angajați, cu 40 la sută mai puţini decât ar fi necesar, se mobilizează zi de zi pentru salvarea vieţii celor care le cer ajutorul.” –  a declarat, pentru News.ro, managerul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov, dr. Alis Grasu.

Scurt istoric

Prima Societate de Ambulanţă din Balcani a fost înfiinţată de prof. dr. Nicolae Minovici în anul 1906, pe modelul primei staţii de salvare care funcţiona deja la Viena, din anul 1884.

Serviciul de Salvare a funcţionat sub deviza „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor” şi a fost condus timp de 35 de ani de prof. dr. Nicolae Minovici, care a întreţinut Societatea din veniturile proprii sau cu ajutorul contribuţiei unor oameni generoşi.

Prima ambulanţă, o trăsură cu cai, a circulat pe străzile Bucureştiului în 28 iulie 1906, cu un echipaj format din sergenţi de oraş, medici interni şi sanitari, instruiţi chiar de dr. Nicolae Minovici, care îi îndemna: „Mergeţi cât mai repede, dar să nu omorâţi toţi caii”.

Serviciul nu funcţiona între orele 1 şi 6 dimineaţa.

În aprilie 1908 Societatea de Salvare a intervenit de 263 de ori, conform primelor statistici publicate de Societate, şi din august s-a instalat primul telefon propriu.

Patru ani mai târziu erau aduse de la Paris primele două ambulanţe auto. Director general al Serviciului Sanitar era fratele profesorului Nicolae Minovici, doctorul şi farmacistul Mina Minovici, autorul celui dintâi tratat complet de medicină legală din regiunea Balcanilor.

În memoriile sale dr. Nicolae Minovici consemnea faptul în anul 1914 Salvarea a fost pentru prima oară solicitată de guvern pentru a-şi aduce sprijinul în cazul intrării în război şi ca urmare s-a lucrat intens pentru mărirea capacităţii de lucru a Salvării, organizându-se chiar şi platforme de tramvai pentru transportul victimelor războiului.

La 27 August 1916 România intra în război şi la până în luna noiembrie Salvarea a transportat, conform documentelor Societăţii de Salvare, din gări, spitale şi locuri ale bombardamentelor, 42.807de răniţi.

În 10 noiembrie o parte a salvării, formată din 30 de ambulanţe, din care 5 proprii şi 25 rechiziţionate, în frunte cu dr. Nicolae Minovici părăseşte Bucureştiul îndreptînd-se spre Iaşi. În Bucureşti rămân toate ambulanţele hipo, sub conducerea dr. Mina Minovici, care primise ordin să rămână în capitală, pe lângă Crucea Roşie şi Institutul Medico-Legal.

La încheiera războiului, s-au totalizat, în Bucureşti şi Iaşi, 148.798 de intervenţii ale ambulanţelor.

La 1 iulie 1918 salvarea se reîntoarce la Bucureşti şi începe o perioada dificilă, din motive financiare şi de uzură, iar Serviciul de ambulanţă e în pericol să fie desfiinţat. Congresele de Salvare, care avuseseră loc începând cu 1913 la Viena, Frankfurt şi Amsterdam, introduseseră standarde de lucru şi exprimaseră dorinţa de a se crea catedre speciale pentru acest tip de învăţămînt al viitorilor medici, iar din anul 1921 începe colaborarea Societăţii de Salvare cu Ministerul de Război care decide să detaşeze la Salvare 62 de studenţi din ultimii ani ai Facultăţii de Medicină.

Din 1924 Direcţia Generală a Poştelor aprobă gratuitatea convorbirilor telefonice către Salvare.

În 1931, la 25 de ani de la înfiinţarea serviciului de Salvare, profesorul Nicolae Minovici teoretizează pentru prima oară în lume „împingerea actului medical calificat la locul accidentului”.

Trei ani mai târziu în localul Salvării se înfiinţează Spitalul cu serviciu permanent de urgenţă din România, al doilea din Europa după cel din Moscova, şi apare astfel, în anul 1934, primul sistem integrat de asistenţă medicală de Urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă.

Până la declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial, activitatea Salvării Bucureşti avea să fie apreciată de presa internaţională ca una dintre cele mai bune din lume.

În 1948, guvernul comunist naţionalizează Salvarea, care îşi opreşte activitatea pentru câteva luni, după care este redeschisă sub denumirea de Staţia de Salvare Bucureşti.

În 1995, aceasta devine Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti (SAMB) şi în 2009 ia naştere Serviciul de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov (SABIF), prin unirea SAMB cu Serviciul de Ambulanţă Ilfov şi cu Staţia Centrală de Salvare şi Transport Aerian.

În luna februarie 2015, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care data de 28 iulie este declarată Ziua Naţională a Ambulanţei.

( sursa: http://www.sabif.ro/index.php/istoric )

 

La mulți ani tuturor celor care lucrează la Serviciile de Ambulanță!

prof. Raluca BRAD

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Afișări articol: 246

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Unica școală din România membră European Nuring Module din 1999

Ghidul Școlii – 2022

Portalul Mobilitatii Europene

Alte știri de interes