Eleva școlii noastre, Oana Nicoleta Pazurate – clasa 3 J AMG, participă la schimbul de experienţă European Nursing Module desfășurat la Berner Bildungszentrum Pflege – Berna (Elveția) alături de colegii ei, Silvia Răcăreanu (Cazacu) – 2 i AMG și Ionuț Claudiu Aicoboae – 2 F AMG.

Oana ne-a trimis jurnalul complet al activităților din prima săptămână petrecută în țara cantoanelor:

Sâmbătă, 8 octombrie

Zborul și sosirea în Elveția: M-am întâlnit cu colegii mei la aeroport la 4 dimineața, mult mai devreme decât ar fi trebuit să fim în aeroport, deoarece zborul nostru era la 6:55 dimineața, dar, știți… emoțiile și nevoia de a fi siguri că totul se va întâmpla cum trebuie nu ne-au dat pace. Nu am dorit să pierdem zborul sau să apară o situație care ne-ar fi întârziat plecarea. În sala de așteptare, ne-am întâlnit cu o româncă ce locuiește în Elveția și ne-a împărtășit câteva gânduri și impresii despre această țară organizată, dezvoltată, frumoasă… Emoțiile și așteptările noastre au crescut.

Am aterizat la Basel, am luat un autobuz până la gară, apoi trenul până la Berna. În tren ne-am dat seama că am ratat schimbarea pentru a lua trenul spre Berna; personalul din tren a fost foarte amabil și am fost ajutați să luăm trenul înapoi către Berna; mai mult, am primit un bilet cu care să călătorim gratis, pentru că deja plătisem.

Am ajuns în cele din urmă la Berna, ne-am întâlnit cu studenții însoțitori și gazdele lui Claudiu, iar Linda, prietena studentă a Silviei, a călătorit cu noi la Biel, la locul nostru de cazare; am luat un alt tren și un alt autobuz până acolo, așa că am intrat în cameră la ora 15:00, 12 ore mai târziu față de ora când am plecat de acasă; eram destul de epuizate, dar și entuziasmate.

Am făcut repede niște cumpărături pentru că am aflat că duminica totul este închis, așa că ne-am pregătit pentru a doua zi și am avut un somn bun și binemeritat. ?

Duminică, 9 octombrie

Duminică a fost o zi dedicată odihnei și cazării. Am dormit bine, am luat micul dejun împreună (eu și Silvia, pentru că am fost cazate în același loc), am verificat împrejurimile și am așteptat ca Fatima, studenta însoțitoare ENM, să ne aducă niște ustensile de bucătărie trimise de școală și abonamentele noastre de transport. Apoi, am verificat traseul pentru a ajunge la al doilea centru medical unde trebuia să mergem în stagiul practic (celălalt este Spitalzentrum Biel), ne-am plimbat în Centrul Vechi și am băut un cappuccino la cafeneaua unde Linda, studenta însoțitoare a Silviei, lucrează.

Luni, 10 octombrie

Adevărata experiență ENM a început! Am luat trenul dimineața pentru a ajunge de la Biel la Berna, la școală, la 9 dimineața, așa că a trebuit să ne trezim devreme. A fost o adevărată alergătură pentru că nu am dorit să întârziem și am ajuns la timp, în cele din urmă. La școală, ne-am întâlnit cu Claudiu, cu personalul cu care am discutat prin e-mail și care ne-a pregătit acest program, dar și cu alți profesori și studenți, oameni cu care am comunicat, am împărtășit experiențe și am interacționat toată ziua.

Am aflat principalul scop și obiectivele acestui program: schimbul cultural, ieșirea din zona de confort, împărtășirea cunoștințelor, posibilitatea de a vedea un alt sistem de sănătate și, de asemenea, un alt sistem de educație. Toate activitățile de la școală s-au bazat pe comunicarea interumană, pe împărtășirea sentimentelor și perspectivelor și pe exersarea curiozității.

Am fost primiți bine, am luat prânzul și gustări de bun venit, dar, în același timp, am avut o zi întreagă foarte plină, care, la final ne-a trimis direct acasă, să dormim, pentru că a doua zi, la 8 a.m., o nouă aventură trebuia să înceapă! Prima zi din stagiul clinic, la clinica privată din Biel!

Marți, 11 octombrie

Aceasta a fost prima zi la primul centru medical din stagiul practic, HIRSLANDEN KLINIK LINDE, BIEL – notfallzentrum/ CLINIQUE HIRSLANDEN DE TILLEULS, BIENNE – urgences/ departamentul de urgențe. Am fost foarte impresionată! Am fost primită de asistentul șef care a fost foarte amabil, mi-a prezentat spitalul și mi-a făcut cunoștință cu tot personalul de acolo: medici, asistente, recepționeri. Am simțit atmosfera caldă și calmul cu care își desfășurau activitățile. Câteva minute mai târziu a sosit și colega mea din Olanda, Eva, care era cazată în Berna (trenul ei a avut niște probleme care au întârziat-o puțin). Asistentul șef a avut amabilitatea să repete și pentru ea turul spitalului și să o prezinte (din nou, cu mine ?) personalului medical.

Tot personalul purta aceeași uniformă, atât medicii, cât și asistentele, asigurată de spital; chiar și noi am fost incluse în  mica lor comunitate. M-au impresionat echipamentele medicale, sistemul lor, fișele în format electronic, modul în care fiecare își cunoaște rolul specific; aș mai adăuga că atunci când cineva are nevoie de ajutor, toată lumea se mobilizează și îi este alături…ca o echipă adevărată! Am aflat de la ei, dar și din ceea ce am constatat chiar eu, faptul că cele mai importante valoari ale lor sunt comunicarea, egalitatea și punctualitatea.

Samir a fost asistentul la care am fost repartizate – era comunicativ, dinamic, plin de bucurie și își făcea meseria cu pasiune și profesionalism, lucruri care m-au inspirat. Am împărtășit puțin despre sistemul nostru de sănătate și cel de educație pentru acest domeniu medical, despre experiențele noastre culturale.

Biel este unul dintre orașele Elveției care are caracterul bilingv foarte bine dezvoltat: oamenii vorbesc o propoziție în franceză, o propoziție în germană; tot personalul cunoaște ambele limbi, dar vorbește așa cum preferă interlocutorul, lucru aplicat în comunicarea dintre ei, dar și în comunicarea cu pacienții; documentele sunt scrise în ambele limbi, toată lumea vorbește ambele limbi. Pe de o parte, mi-a fost bine pentru că am putut să înțeleg dialogurile în limba franceză. Nu aș putea spune același lucru despre limba germană…

Am luat prânzul cu Samir (prânz asigurat tot de spital, alt gest frumos), am vorbit mai mult, apoi l-am însoțit la sarcinile de serviciu, în restul zilei, până la ora 15:30, când a avut loc schimbarea de tură. Încă o zi lungă, plină de experiențe și cunoștințe!

Miercuri, 12 octombrie

A doua zi de stagiu practic a venit cu noi impresii și cunoștinte: am văzut foarte bine modul în care asistenții și medicii își făceau timp să discute cu pacienții, să îi întrebe cum se simt, se punea accent pe comunicare și sentimente  Asistenții se prezentau întotdeauna pacienților și aveau grijă să le verifice întotdeauna identitatea: la recoltarea probelor biologice și la administrarea tratamentului. Am observat cât de bine se respectă drepturile la confidențialitate și intimitate ale pacienților; erau puse paravane între cele două paturi din salon (niciun salon nu avea mai mult de două paturi), pacienții erau informați de către asistent de fiecare dată despre cine suntem noi (cele două studente din România și Olanda) și li se cerea acordul pentru a putea să asistăm la administrarea tratamentului și la efectuarea procedurilor medicale.

Pacienților le erau monitorizate funcțiile vitale live, valorile de pe monitoare / pe salon / pe pat, fiind afișate pe ecranul mare de la recepția de primiri-urgențe și de la cabinetul asistenților.

Clinica era foarte bine echipată cu toate resursele necesare, fișele pacienților și parcursul lor în spital era digitalizat într-o platformă internă bine structurată, în care medicii notau indicațiile terapeutice și tratamentul, iar asistenții notau observațiile lor referitoare la starea fizică și psihică a pacientului, valorile funcțiilor vitale, planul de nursing și orice remarcă pe care o considerau relevantă pentru evaluarea stării pacientului. Această platformă de lucru permitea bifarea tratamentului efectuat, a probelor recoltate și a tuturor tehnicilor / manevrelor efectuate, lucru pe care asistenții îl făceau cât mai curând posibil după ce îndeplineau sarcinile, astfel încât își puteau urmări sarcinile parcurse și ce mai aveau  de făcut.

Joi, 13 octombrie

Ultima zi din stagiul practic la această clinică privată, pe secția de Urgențe, a venit cu noi informații, noi cunoștințe, alte afecțiuni și situații de gestionat, noi persoane cu care am interacționat. Un student la Medicină, care își efectua stagiul practic în această clinică, a fost destul de amabil încât să ne prezinte toate spațiile spitalului, laboratoarele de imagistică, farmacia, locul de aprovizionare, locurile de odihnă special amenajate pentru personalul medical, până și camera mortuară, lucruri care ne-au făcut experiența și mai interesantă!

Am văzut saloane private, cu condiții de cea mai înaltă calitate, secții de terapie intensivă și ginecologie renovate și modernizate, dar totodată am aflat și mai multe despre modul lor de lucru și chiar și informații medicale: cum se citește și se interpretează un EKG, metoda de evaluare a stării pacientului numita `ABC`: A = airways, B = breathing, C = circulation. Totodată, am aflat care sunt pașii necesari pentru efectuarea unui `quick assement` la primirea pacientului pe secție, cum se face triajul și cum se prioritizează preluarea acestora în funcție de gravitatea stării pacientului, precum și care este timpul maxim de așteptare indicat în funcție de categoriile / codurile de gravitate.

Metoda `ISBAR` descrie modul în care trebuie întâmpinat un pacient pe secție: I = identification, S = situation, B = background, A = assesment (`quick assesmentul` descris mai sus), R = recommandation. Aceaștia vor fi niște piloni în ceea ce privește interacțiunea cu pacientul și modul de lucru pentru mine de acum încolo: am aflat că aceastea sunt niște proceduri internaționale învățate în școli, cunoscute inclusiv de colega mea din anul II din Olanda. Le-am găsit foarte utile și voi avea grija să le împărtășesc și colegilor mei, la întoarcere, acest sistem de prescurtări pentru o memorare rapidă a celor mai importanți pași de urmat în ceea ce privește primirea unui pacient, modul de evaluare a stării acestuia și criteriile folosite pentru a prioritiza timpii de așteptare, lucruri foarte utile în meseria de asistent!

În aceeași zi, am avut ocazia să văd și preluarea unor pacienți cu probleme de natură psihică: o pacientă de 71 de ani care a încercat să se sinucidă prin ingerarea unui număr foarte mare de medicamente de mai multe tipuri, dar și a unui pacient, care avea în jur de 35 de ani, care a venit plângând la unitatea de primiri-urgente, presat fiind de mediul de lucru de la muncă, depresiv și într-un ușor atac de panică. Am observat în ambele cazuri modul în care personalul medical, atât medicii, cât și asistentele încercau să ofere suportul necesar pentru refacerea fizică și psihică a acestora – pacienta în stare gravă a fost internată în camera `shock room`, incoerentă și cu stare generală foarte proastă, iar pacientului, care avea nevoie de consiliere și suport, i s-a acordat toată atenția; personalul medical s-a asigurat de transferul acestuia pe secția potrivită. În privința pacientei care avea nevoie și de tratament medicamentos, am observat cum întreaga echipă medicală și aparținătorii s-au mobilizat în încercarea de a afla ce a ingerat femeia pentru a-i putea administra cel mai bun tratament. Bineînțeles, acest lucru a fost făcut doar după ce femeia a fost parțial stabilizată, în cel mai scurt timp posibil de la primire. Am aflat că pacienții în stare atât de gravă, cei care au obținut un grad foarte mic la assesmentul ABC și la primirea ISBAR și au fost desemnați prioritari la triaj, trebuie preluați imediat, adică au timp de așteptare de 0 minute pentru a fi văzuți de medic.

Cei care sunt într-o stare ceva mai ușoară, însă tot au parametrii scăzuți și o stare proastă, au desemnate 10 minute  la dispoziție pentru a fi văzuți de un medic. Tot aici am aflat că mai mult de o oră pentru aflarea rezultatelor unor analize este inadmisibil, lucruri ce mi-au arătat ce înseamnă îngrijirea la cele mai înalte standarde, cu adevărat.

Vineri, 14 octombrie

Aceasta a fost o zi în care am mers la sediul școlii din Berna și am împărtășit din experiențele avute în cele 3 zile de stagiu practic. Încă o dată am văzut cât de multă importanță se acordă opiniilor personale, împărtășirii cunoștințelor, a reflectării asupra sinelui și asupra modului în care cei din jur văd lucrurile. Minunată metodă de abordare, nu am mai întâlnit până acum!

Oana Nicoleta Pazurate – clasa 3 J AMG

prof. Raluca Brad