Eleva noastră, Valentina (Niculescu) Căpraru – clasa III L – AMG – participă la cursul Tour of Flanders – Mental Wellbeing, organizat de Universitatea Vives din Kortrijk – Belgia, partener al Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”.
Valentina va parcurge un curs complet de Nursing în Psihiatrie în mediul online. Iată jurnalul cursului cu numărul trei:
„9.30 – 11.30
Tema 1. Modalități de îngrijire în împlinirea nevoilor acute de sănătate mintală (I) – observarea elementelor premergătoare unei crize.
prof. Liesbet van Bos & prof. Mieke Hendrickx
Prima parte a cursului a debutat cu o întrebare: am vazut vreodată în viața noastră profesională sau personală o persoană aflată în criză? Fiecare dintre participanți și-a expus experiența în acest sens. Apoi, pe baza celor spuse, s-a stabilit în detaliu prezența unor semnale ce pot declanșa o criză, etapele unei crize, posibilele motive declanșatoare, importanța prevenției și intervențiile la timp, planul de observare (pe faze).
În procesul crizei propriu-zise există un nivel pre-declanșator. Iată nivelul de tensiune / pierdere a controlului ce generează un comportament agresiv. În urmărirea acestor etape este foarte importantă reacția facială a pacientului. Identificăm următoarele faze:
Faza 0 – verde – când este în echilibru psihic pacientul
Faza 1 – oranj – când apar frica și pierderea controlului
Faza 2 – roșie – parțiala pierdere a controlului
Faza 3 – roșu închis – pierderea totală a controlului
Faza 4 – verde – relaxarea, revenirea la starea de echilibru
Motivele declanșatoare ale unei crize pot fi: problemele în relație, conflictele, pierderile, traumele, expunerea la violență, expunerea la boli, fricile, singurătatea, stresul, alcoolul, drogurile.
Semne premergătoare unei crize:
|
Sarcinile zilnice |
Incapacitatea de a executa sarcini zilnice precum baia, spălatul pe dinți, pieptănatul, schimbarea hainelor etc. |
|
Stări |
Schimbarea bruscă a stărilor, agitație, incapacitatea de a sta nemișcat, depresie bruscă etc. |
|
Comportament |
Nervozitate, amenințări verbale, violență, distrugere de bunuri, comportament abuziv asupra altora sau asupra propriei persoane, incluzând folosirea de substanțe sau autoagresiunea (tăiere) etc. |
|
Social |
Izolare de școală, loc de muncă, familie sau prieteni |
|
Iluzii și halucinații |
Pierderea contactului cu realitatea (psihoze), incapacitatea de a recunoaște membri ai familiei, prieteni, confuzie, idei stranii, auzul unor voci, paranoia, tulburări de personalitate etc. |
11.45 – 13.45
Tema 2. Coerciție versus rezistența non-violentă
prof. Dries Wittevrongel
În anumite situații, există pacienți care, fiind în plină criză, necesită aplicarea unui tratament mai restrictiv. Constrângerea unui pacient poate fi fizică, psihologică, privativă de libertate. Deși fiecare este stăpân pe trupul, deciziile lui, în practică, uneori, nu este așa. Uneori, suntem nevoiți ca noi să luăm decizii (asistenții medicali) pentru anumite categorii, pentru siguranța lor și a celorlalți. În această categorie intră persoanele violente și persoanele sinucigașe.
O definiție a constrângerii / coerciției (imobilizării): „Termenul de măsuri coercitive va fi folosit pentru a se referi la un grup de intervenții utilizate pe scară largă în întreaga lume pentru a controla comportamentul care este perceput de personal ca indicând faptul că violența unui pacient fie se întâmplă deja, fie este iminentă.”
Pe parcursul cursului ne-au fost prezentate mai multe filmulețe despre măsurile coercitive și despre demersurile Organizației Mondiale a Sănătății de a stopa acest tip de intervenții. Intervențiile coercitive sunt agresive, pot afecta relația cu pacientul și creează traume. Sunt acceptate etic doar când pacientul face rău propriei persoane sau altora, dar existând o relativitate a aplicării acestor măsuri, se ia în calcul renunțarea definitivă a acestor tipuri de intervenții.
Aștept cu mare interes următoarele cursuri care vor dezvolta elementele prezentate astăzi, dar și alte teme de interes în domeniul sănătății mintale.”
Valentina (Niculescu) Căpraru – clasa III L – AMG
prof. Raluca Brad
