La sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, colega noastră – prof. Mihaela Corina BUCUR – a apărut în publicația internațională International Journal of Legal and Social Order (IJLSO) cu lucrarea: „Prevenirea bullyingului în instituțiile de învățământ”. În perioada 4 – 5 noiembrie 2022, doamna prof. Bucur a participat la Conferința Internațională „Siguranța publică și nevoia de capital social ridicat”, ediția a IV-a, organizată de către Centrul Cultural Județean Arad și Centrul de Cercetare în Drept SARA, în cadrul secțiunii „Prevenirea criminalității: repere naționale și europene”.

Redăm articolul integral, varianta în limba română:

Abstract

Fenomenul bullyingului în instituțiile de învățământ reprezintă o amenințare la adresa întregului demers educational și se poate manifesta atât la nivel fizic, cât și verbal, social sau cibernetic. Protagoniștii bullyingului sunt: agresorul, victima și observatorul. Profilul tipic al agresorului este de persoană iritabilă, cu un slab autocontrol, răzbunătoare, rigidă, iar profilul tipic al victimei este de persoană vulnerabilă, tăcută, solitară, nesigură, existând categoria victimei supuse și a celei provocatoare. Prevenirea eficace a acțiunilor de bullying este posibilă într-un efort de echipă multidisciplinar, iar procesul trebuie să se desfășoare pe multiple planuri: individual, familie, școală, clasă, relațional, curricular, prin implicarea tuturor organizațiilor profesionale și civile, a grupurilor de interese și a companiilor care au o relație cu școala și cu elevii, inclusiv instituțiile sociale și organizațiile care se ocupă de sănătate și criminalitate.

INTRODUCERE

Fenomenul bullyingului a fost mereu prezent în dinamica elevilor, agresiunile fiind adesea „ascunse”, iar odată cu apariția Internetului și implicit a e-mailului, a messengerului și a rețelelor de socializare, fenomenul a căpătat o nouă dimensiune, care a trezit un intens interes științific și social.

Bullyingul este una dintre cele mai mari amenințări la adresa dezvoltării educaționale și personale a copiilor, iar școlile din zilele noastre și societatea în ansamblu vorbesc din ce în ce mai des despre agresivitatea la adolescenți și prejudiciul adus.

Există forme grave de violență care apar în cadrul școlii, fapte rar sancționate și care scapă denunțării judiciare, considerate atât agresiune brutală și haotică, cât și repetarea mai multor evenimente stresante.

Bullyingul nu reprezintă o caracteristică individuală, ci mai degrabă o strategie socială în comunitatea școlară, al cărei scop este de a câștiga acceptarea semenilor, de a obține dominația și, în final, de a deține anumite resurse.

Un procent între 15% și 20% dintre elevi agresează frecvent alți colegi și între 15% și 25% dintre elevi au fost victime ale bullyingului la școală din motive de rasă, sex, religie, orientare sexuală sau dizabilități.

Îngrijorător este faptul că 25% dintre cadrele didactice nu văd niciun inconvenient în ceea ce privește hărțuirea sau comportamentul umilitor în rândul elevilor și, prin urmare, aceștia intervin doar în 4% dintre cazurile de agresiune; mai mult de 60% dintre elevi declară că intervenția adulților este rară și inutilă și se tem că, spunându-le acestora, vor fi hărțuiți și mai mult în viitor.

Proporția elevilor agresați, la fel ca proporția participanților la bullying, scade semnificativ odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, victimizarea este mai frecventă în rândul elevilor de școală primară decât în ​​clasele de liceu.

Într-o metaanaliză care a implicat 28 de studii, a fost găsită o corelație semnificativă, dar slabă, între statutul socioeconomic al elevilor și anumite roluri în cadrul bullyingului. Statutul socioeconomic scăzut a fost asociat cu un risc mai mare de a deveni agresor sau victimă, experiențele timpurii (neglijare, abuz din partea părinților) jucând un rol important. Puterea protectoare a statutului socioeconomic mai mare provine din accesul mai ușor la resursele intelectuale (cunoștințe generale și specifice, norme, valori, capacitatea de rezolvare a problemelor), care sprijină dezvoltarea abilităților sociale și a strategiilor de coping, reducând probabilitatea ca copilul să aibă relații problematice cu colegii. Rezultatele atrag atenția asupra faptului că situația materială mai scăzută a familiilor din țara noastră poate fi considerată un factor de risc în sine în ceea ce privește bullyingul față de colegi.

În 1998, Organizația Mondială a Sănătății a realizat un sondaj internațional: „Comportamentul de sănătate al copiilor de vârstă școlară”, asupra a 15.686 de elevi din clasele a VI-a. 29,9% elevi din eșantion au raportat că au fost implicați în bullying – 13% ca agresori și 10,6% ca victime ale agresiunii, 17% dintre elevi au raportat că au fost hărțuiți în perioada cercetată, 19% au menționat că au fost agresori.

I. CONCEPTUL DE „BULLYING”

Criminologii folosesc termenul de „terorism” pentru a se referi la bullying, respectiv la situația în care există un raport de persecuție în care agresorul hărțuiește un anumit elev, îl umilește și îl privează, iar hărțuirea repetată devine teroare.

Dan Olweus a dezvoltat pentru prima dată o definiție a bullyingului în 1978, delimitând prin acest tip de comportament situația în care o persoană sau un grup provoacă sau încearcă intenționat să facă rău unei alte persoane, victima fiind supusă unor acțiuni agresive de rănire, persecuție, intimidare în mod repetat și pentru o perioadă lungă de timp.

Olweus distinge între: „joc dur”, „luptă reală” și „bullying”. În jocul dur, copiii sunt prietenoși, există un echilibru relativ al puterii în relațiile dintre ei, intenția de a face rău nu este prezentă, iar dispoziția este „prietenoasă, pozitivă și reciprocă” (de exemplu: situații în care se luptă pentru a recupera o minge, când „se pot angaja fericiți în joc dur”). Lupta reală aparține copiilor între care nu există prietenie, dar există un echilibru de forțe, iar această situație se caracterizează prin comportament spontan și nerepetat, dar intenția de a face rău este prezentă, dispoziția este negativă, tensionată și agresivă (de exemplu: când apare un conflict pe terenul de joc, după un meci competitiv și adversarii sunt implicați într-o adevărată luptă).

Acțiunile de bullying reprezintă o exercitare agresivă a puterii asupra altei persoane, având următoarele caracteristici: este un fenomen deliberat, repetat; copiii implicați nu sunt de obicei prieteni, ci există un dezechilibru de putere și rezistență între actorii acestui tip de comportament; intenția este de a face rău celuilalt și comportamentul agresorului diferă de cel al victimei.

Bullyingul include trei „elemente cheie: intenția de a vătăma, dezechilibrul de putere și acțiuni sau amenințări agresive repetate”. Copiii care agresează pot face acest lucru continuu, rănindu-i pe alții fără să simtă remuşcări, regrete sau milă.

Este important să se facă distincția conceptuală între grosolănie, răutate, violență și bullying, astfel încât cadrele didactice, consilierii școlari, administratorii școlii, Poliția și toți specialiștii care lucrează cu tinerii, părinții și copiii să știe „la ce să fie atenți și când să intervină”.

Spre deosebire de comportamentele agresive, care apar spontan la copii ca urmare a unor emoții intense (ex. furie, frustrare, frică etc.) și sunt eliminate pe măsură ce intensitatea experiențelor emoționale scade, comportamentele de bullying nu dispar de la sine, reprezentând o problemă de relație, care necesită întotdeauna o soluție care implică schimbări în relațiile dintre copii și în dinamica grupului.

II. DIMENSIUNILE BULLYINGULUI

Bullyingul se poate manifesta într-o multitudine de tipuri:

1.Fizic direct, care include, dar nu se limitează la: agresiune fizică, lovire, scuipat, palme, împingere, rănire, împiedicare, înjunghiere, zdrobire, distrugerea sau aruncarea obiectelor personale, furt, amenințare cu arme, atingere de natură sexuală;

2.Nonfizic/direct/verbal, care include, dar nu se limitează la: insultă, batjocură, ofensă, amenințări, țipete, sarcasm, jignire, tachinare, umilire, intimidare, porecle, calomnii, refuzul de a da curs unei cereri, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist;

3.Nonfizic/direct/nonverbal, care include, dar nu se limitează la: gesturi lascive, intimidare, umilire, arătarea limbii, ochii peste cap;

4.Nonfizic/indirect/verbal, care include, dar nu se limitează la: convingerea unei alte persoane să insulte pe cineva, diferențiere, insulte rasiale, răspândirea de zvonuri rele, manipularea relațiilor de prietenie;

5.Nonfizic/indirect/nonverbal, adesea ascuns, greu de identificat sau de recunoscut, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unei persoane; include, dar nu se limitează la: înșelăciune cu scopul de a plasa victima într-o situație de umilire publică sau de a crea situații jenante, denigrare, intimidare, manipulare, mutarea sau ascunderea lucrurilor personale, excluderea deliberată dintr-un grup sau a unei activități, respingere, marginalizare socială, tratare cu tăcere, ostracism;

6.Cyberspațiul este, în zilele noastre, mediul în care se desfășoară socializarea, în special pentru copii, ceea ce face simțită prezența unei noi forme de bullying între elevi, cyberbullyingul, numit și „agresiune cibernetică”, ascunsă sau deschisă, reprezentată de hărțuirea prin tehnologie digitală (telefon mobil, computer, laptop, tabletă), care include, dar nu se limitează la comportamente repetitive, intenționate și menite să dăuneze: site-uri web, bloguri, e-mailuri, bloguri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/ofensator, excluderea deliberată a unui copil din spațiul online, eliminarea parolei din conturile personale (e-mail, social media etc.), publicarea de zvonuri despre o persoană, amenințări, remarci rău intenționate, declarații false cu privire la informațiile personale ale victimei. Cyberbullyingul generează intimidare virtuală, prin care o persoană este chinuită, hărțuită, umilită, plasată într-o situație neplăcută sau victimizată.

În mediul online, agresorii sunt „protejați” prin crearea de conturi false în spatele cărora își ascund identitatea; cei slabi, care în spațiul real pot fi victimizați, „se pot transforma în spațiul virtual în agresori feroce”.

III. ACTORII BULLYINGULUI DIN MEDIUL ȘCOLAR

Bullyingul afectează un număr mare de copii și tineri din toate mediile socioeconomice și prezintă o puternică corelație între: comportamentele de agresiune și funcționarea psihosocială negativă, caracterizată prin: stimă de sine scăzută, nivel ridicat de depresie, anxietate, sentimente de singurătate, ideație suicidară și rată ridicată de absenteism școlar.

Într-un studiu asupra a 4.000 de elevi norvegieni de gimnaziu, s-a constatat că rolul bullyingului reactiv (spontan) în victimizarea altora scade, iar cel al bullyingului proactiv în cazul agresorilor crește. Aceasta înseamnă că bullyingul la școală în primii ani este mai probabil să fie comis din furie, dar agresorul mai mare de vârstă acționează mai mult „la rece”: bullyingul devine, prin urmare, o strategie socială de bază în timp; rolurile – inclusiv cel al victimei – devin din ce în ce mai fixe. Agresorul indirect/de contact este adesea o persoană populară, cu inteligență socială ridicată, care își poate manipula semenii.

Principalii participanți la acțiunile de bullying sunt: ​​agresorul, victima și terțul, observatorul. Însă, pe lângă acești protagoniști, s-a acordat atenție și unui tip „mixt”, care se mișcă între rolul de abuzator și cel de victimă. Așadar, agresorii și victimele nu sunt două grupuri distincte, radical diferite, ci există o suprapunere între ele. Elevii cu agresivitate mai mare pot fi agresori, dar pot fi și victime.

Victima bullyingului dă un răspuns agresiv la victimizare, adică el însuși începe să abuzeze pe alții. În literatură, acest jucător de rol este denumit „bully/victimă” sau „agresor reactiv”. Unii cercetători vorbesc direct despre un „continuum agresor-victimă”, referindu-se la faptul că victima care nu îi agresează niciodată pe ceilalți în vreun fel este mai rară. „Continuumul” se referă la o alternanță între două roluri și include continuitatea și schimbarea pe care acest actor le menține în seria evenimentelor de bullying.

Agresorului îi place să aibă un public; de aceea, în 80-85% din incidentele de bullying sunt prezenți și alți actori. Evenimentul de bullying poate fi înțeles și ca o demonstrație a puterii agresorului, un ritual repetat, a cărui funcţie este de a conştientiza relaţiile de putere şi de a le consolida în mod repetat în comunitate. Martorii se află într-o poziție cheie: ei sunt cei care l-ar putea opri pe agresor dacă îi transmit că nu îi recunosc puterea și îi dezaprobă acțiunile. Însă majoritatea martorilor la bullying se comportă într-un mod care mai degrabă îl perpetuează, decât să-l prevină: 20-30% dintre cei prezenți susțin agresorul, 25-53% sunt neutri, nu participă în niciun fel la evenimente și doar 17-25% sunt cei care protejează victima într-un fel. Un copil nesigur pe sine se poate teme că și el va deveni o victimă.

S-a observat că, în practica școlară, băieții sunt mai expuși bullyingului decât fetele, atât ca victime, cât și ca agresori, tendință marcată mai ales în clasele superioare, unde numărul elevilor hărțuiți este mai mare. Astfel, s-a constatat că, dintre cei 8273 de adolescenți examinați, de șase ori mai mulți băieți decât fete au fost clasificați drept victime ale bullyingului.

Bullyingul între fete se caracterizează prin mijloace mai subtile și indirecte, cum ar fi manipularea relațiilor de prietenie, răspândirea de zvonuri și calomnie. S-a descoperit, totodată, că cea mai răspândită formă de bullying în mediul școlar este cea verbală. Peste 50% dintre fetele victime ale bullyingului au fost agresate în primul rând de băieți și doar 15-20% au fost agresate atât de băieți, cât și de fete. Pe de altă parte, în rândul băieților, peste 80% sunt agresați în principal de băieți, relațiile dintre băieți fiind mult mai dure și mai agresive decât cele existente între fete.

III.1. Profilul agresorului din mediul școlar

După Olweus, agresorul tipic este impulsiv și are o atitudine pozitivă față de violență. Dacă este băiat, de obicei este mai puternic decât cei hărțuiți. Agresorul este predispus să se enerveze cu ușurință, are un control de sine slab, poate manifesta un comportament răzbunător, rigid sau compulsiv, poate judeca greșit intențiile celorlalți, are probleme mentale, simptome de depresie, experiențe suicidare, abuz de substanțe, tulburări de alimentație, abatere de la normă, are prieteni care sunt mari abuzatori, încep să aibă întâlniri romantice devreme, sunt agresivi față de parteneri, nu manifestă compasiune, au părinți cu stil autoritar, comunicarea părinte-copil este slabă, nu au niciun model în viață; provin dintr-un mediu ostil, unde au fost abuzați în copilărie; performanța academică și adaptarea școlară sunt scăzute.

Agresorii au o nevoie puternică de dominație și putere, vor să dețină controlul și să-i vadă pe ceilalți supuși, având satisfacție atunci când provoacă răni și suferință altora; adesea își forțează victimele să le ofere țigări, bani, alcool și/sau alte obiecte de valoare, câștigând astfel prestigiu social.

Atunci când un grup de elevi se angajează împreună în comportamente de bullying față de un alt elev, pot apărea anumite mecanisme sociale/psihologice, precum: scăderea controlului sau inhibițiile față de tendințele agresive, modificări cognitive treptate în percepția bullyingului de către victimă și difuzarea responsabilităților; toate aceste mecanisme explică de ce anumiți elevi, care în general nu sunt agresivi, pot participa în final la acte de bullying.

În familiile agresorilor, educația/disciplina inconsecventă, lipsa de acceptare, lipsa modelelor de cooperare și de rezolvare constructivă a problemelor, abuzul mental și fizic sunt mai frecvente. În ceea ce privește mediul social, reprezintă un factor de risc dacă copilul se alătură unui grup violent, deviant.

III.2. Profilul victimei bullyingului din mediul școlar

Se observă două tipuri de victime:

1.Victima pasivă sau supusă, care transmite celorlalți prin atitudine și comportament că este o persoană nesigură, care nu va reacționa la bullying asupra ei. Acest tip de indivizi sunt mai slabi decât cei de aceeași vârstă, atât fizic, cât și emoțional, au un nivel scăzut de coordonare fizică, sunt slabi în activități sportive, nu au abilități sociale, sunt pasivi, au stima de sine scăzută, se enervează și plâng ușor, le este greu să se apere în fața celorlalți atunci când sunt atacați, pot comunica mai bine cu adulții decât cu cei de vârsta lor, au ideație sinucigașă, simptome de depresie, anxietate, anumite probleme mentale, popularitate scăzută, tulburări de alimentație, sunt tăcuți, retrași, nesiguri, lipsiți de bucurie, se subestimează și adesea nu au prieteni.

Din cauza bullyingului, victima simte „furie, frustrare, umilire, izolare, disperare, iar starea lor mentală este afectată; prezintă tulburări psihologice și somatice, nu mai sunt interesate de școală și se confruntă adesea cu eșecul”, poate experimenta stres și sentimente negative, anxietatea și izolarea cresc și se dezvoltă un cerc vicios al rolului de victimă. În timpul exercitării bullyingului, puterea agresorului crește, iar cea a victimei scade.

Victimele au de obicei părinți sau cadre didactice prea grijulii și, prin urmare, nu dezvoltă strategii pentru a face față situațiilor conflictuale. Majoritatea își doresc aprobarea agresorului, chiar și după ce acesta le-a respins, unele încă încercând să interacționeze cu acesta. Dat fiind că nu au prieteni, sunt atrase de colegii lor violenți, care le satisfac, prin agresivitate, nevoia de putere. Desigur, există cazuri în care elevii pot fi victimizați de colegii lor doar pentru că sunt diferiți, cu dizabilități fizice sau psihice sau aparținând unei alte religii sau etnii etc., dar există cazuri în care elevii violenți se concentrează asupra unui un anumit coleg fără un motiv special, iar victima simte că ceva este în neregulă cu ea și tinde să se culpabilizeze.

2.Victimele provocatoare sunt mult mai puțin numeroase și se caracterizează prin comportamente anxioase și agresive, majoritatea fiind băieți, care sunt adesea tentați să reacționeze violent în situațiile în care sunt sau se simt victimizați. Cei din această categorie au un temperament furios, sunt hiperactivi, au dificultăți de concentrare, sunt lipsiți de tact, au obiceiuri care îi irită pe cei din jur, neavând capacitatea de a dezvolta relații cu copiii. și adulții, inclusiv cu profesorii și se pot descărca pe copii mai mici, pentru a-și rezolva frustrarea care decurge din victimizare.

Elevul victimă a bullyingului în mediul școlar pleacă de obicei acasă cu cărți, haine sau alte obiecte distruse, are răni inexplicabile, vânătăi sau zgârieturi, nu își aduce niciodată prietenii acasă după orele de școală, își petrece timpul liber singur. Acesta ajunge să considere școala neprietenoasă, chiar înspăimântătoare, pare să-i fie frică să meargă la școală, alege un drum mai lung sau neobișnuit spre școală, nu are poftă de mâncare, manifestă dureri de cap și/sau stomac, mai ales după orele de la școală, cere uneori mai mulți bani decât obișnuiesc părinții să-i aloce, este descurajat, nefericit, deprimat și plânge când vine acasă de la școală, trece dintr-o stare în alta, este iritat, având adesea o proastă dispoziție, nu doarme bine, își pierde interesul pentru activitățile școlare și, ca urmare, înregistrează o scădere a performanței școlare; se poate întâmpla să vorbească despre sinucidere sau chiar să aibă astfel de tentative.

Victimele bullyingului școlar sunt mai dependente de protecția adulților și mai puțin în siguranță decât colegii lor. Cu cât copilul este mai des victimă, chiar și în cazuri de hărțuire minoră, cu atât lumea i se pare mai opacă, dezorganizată și violentă, performanța școlară îi este afectată, se instalează absenteismul, riscul de abandon școlar, dorința de a fugi de la școală și/sau de acasă sau chiar de a se alătura unor grupuri de delincvenți.

Elevii care sunt victime ale bullyingului au adesea probleme de concentrare, dificultăți de scris și de citit, se comportă adesea în moduri care pot provoca tensiuni, unii dintre ei putând fi descriși ca hiperactivi, comportamentul lor putând să le provoace reacții negative colegilor lor.

Simptomele stresului posttraumatic pot afecta dezvoltarea generală a elevilor hărțuiți în spațiul școlar, deoarece aceștia devin incapabili să stabilească relații sănătoase.

Copiii și adolescenții cu dizabilități, probleme de sănătate mintală, supraponderali, din grupurile minoritare etnice sunt expuși unui risc ridicat de a fi victime ale bullyingului colegilor lor.

IV. CAUZE ALE BULLYINGULUI

Bullyingul are cauze la nivel individual, de familie, de grup, de școală și de societate în general. Deci nu există o cauză unică a bullyingului, ci toți acești factori sunt cei care conduc la riscul ca un copil sau un tânăr să devină agresor. Comportamentele agresive sunt legate de alte comportamente problematice, inclusiv vandalismul, bătaia, consumul de alcool, absenteismul, abandonul școlar și alte comportamente antisociale.

Atât agresorii, cât și victimele, au o adaptabilitate psihosocială semnificativ mai slabă.

Diversele probleme școlare și consumul mai frecvent de droguri sunt mai tipice pentru victimele bullyingului. Agresorii au un risc mai mare de comportamente dăunătoare sănătății, cum ar fi fumatul, consumul excesiv de alcool sau alte comportamente riscante.

În unele țări și regiuni, victimizarea este legată de bunăstarea familiei, copiii din familii mai bogate având un rsic mult mai mic de a deveni victime ale bullyingului colegilor lor.

V.CONSECINȚE PE TERMEN SCURT ȘI LUNG

Cercetătorii au descoperit existența unei legături între suferința cauzată de bullying și anumite tulburări psihologice și sociale: depresie, singurătate, anxietate generală și socială, ajungând până la tentative de suicid sau chiar suicid.

Elevii – victime ale bullyingului – sunt mai marginalizați, mai slabi, mai predispuși să fumeze și să consume alcool. Agresorii sunt mai predispuși să consume alcool, să fumeze și să se drogheze  și au mai multe șanse să aducă o armă la școală decât victimele sau decât ceilalți colegi.

Reușita bullyingului face mai dificil pentru agresor să dobândească strategii comportamentale adaptative social, prin urmare este mai probabil să se îndrepte spre grupuri deviante.

Bullyingul afectează negativ dezvoltarea personalității elevilor, scăzându-le stima de sine, socializarea; le poate provoca simptome psihosomatice (dureri de cap, probleme de somn, dureri de stomac, enurezis, senzație de oboseală, alte tulburări în funcționalitatea organelor, inclusiv a sistemului nervos) și diverse afecțiuni; îi poate afecta la nivel psihologic (devin sensibili, își pierd autocontrolul, se simt neputincioși) și comportamental (nu mai frecventează cursurile, atenția le este perturbată).

„Copiii agresivi sunt expuși unui risc mare de a deveni adulți agresivi, care se angajează în violență fizică și comportament infracțional”.

Într-o cercetare asupra a 15.288 adulți din Anglia, s-a constatat că cei care au fost agresori/victime la școală sunt în mod deosebit expuși riscului de a deveni victime la locul de muncă. 29% dintre adulții șomeri intervievați au raportat că au fost hărțuiți cel puțin o dată în timpul adolescenței.

Cei care sunt capabili să învețe mai multe strategii de succes pot ieși din rolul de victimă, iar cei care nu sunt pot rămâne victime chiar și la vârsta adultă.

VI. DATE STATISTICE LA NIVEL NAȚIONAL

Cercetarea internațională HBSC se desfășoară în cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății de mai bine de 30 de ani, cu participarea a 44 de țări în prezent. În cadrul studiului efectuat în România[3], cea mai recentă colectare de date reprezentative la nivel național a avut loc în 2014 în rândul elevilor din clasele a V-a, a VII-a, a IX-a și a XI-a. Dimensiunea eșantionului procesat statistic a fost de 6.153 de persoane și a fost întocmit folosind o procedură de eșantionare stratificată pentru a asigura reprezentativitatea națională.

Astfel, țara noastră se situează pe locul trei în clasamentul european al celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul de bullying. 17% dintre copiii de 11 ani și 23% dintre copiii de 13 și 15 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară. Dintr-un total de aproximativ 1.300.000 de elevi de gimnaziu și liceeni: 400.000 sunt excluși din grup, 325.000 sunt umiliți în cadru public, 390.000 sunt amenințați cu lovirea sau cu bătaia, 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegii lor.

Aproape 50% dintre elevi au fost victime ale bullyingului, având consecințe devastatoare asupra procesului educațional, ratei de abandon școlar, sănătății lor fizice și psihice. 

Conform unui studiu realizat de Organizația „Salvați Copiii România”[4], 16% din adolescenți se simt încordați când sunt prezenți la școală, 12% speriați, 5% triști, peste 4% afirmă că își petrec singuri pauzele, fără a comunica cu ceilalți colegi.    

„Față în față cu fenomenul bullying” este primul studiu sociologic din România, derulat în anul 2019 de Asociația Telefonul Copilului (ATC), care urmărește perspectiva copiilor, a cadrelor didactice și a părinților cu privire la bullying, incluzând atât o cercetare cantitativă, cât și o cercetare calitativă, care a abordat patru studii de caz, elaborate pe baza a 50 de interviuri. Rezultatele au relevat faptul că 60% dintre comportamentele martorilor care au intervenit în apărarea victimei sau au anunțat un profesor/un adult din școală au trecut neobservate, 21% consideră că au fost priviți drept eroi, 16% au fost considerați turnători, iar 10% au fost și ei apoi agresați. 72% dintre copii s-au confruntat cu agresiuni îndreptate împotriva lor cel puțin o dată. Din totalul copiilor agresați intervievați, doar 40% au avut curajul să își recunoască postura de victimă, 51% apreciază că principalul motiv al agresiunilor este aspectul fizic, 62% au fost agresați de un alt elev, 33% au fost agresați de un grup de elevi.

Cyberbullyingul a avut loc pe platformele online cele mai utilizate de către elevi: Facebook (23%), WhatsApp (21%), Instagram (19%).

Din perspectiva agresorilor, 50% au considerat că victimele au meritat acest tratament, 36% au afirmat că și ei au fost agresați de persoana respectivă și au simțit nevoia să se răzbune, 29% au simțit nevoia să se impună, 15% au afirmat că mai mulți colegi se comportă astfel cu acea persoană și au făcut și ei la fel, 11% au făcut-o ca să se distreze, 6% au afirmat că astfel de comportamente sunt ceva obișnuit în școala în care învață și nu consideră că au făcut nimic ieșit din comun.

Perspectiva profesorilor, elevilor și părinților: 7 din 10 profesori recunosc prezenţa fenomenului bullying în şcoala în care profesează, 81% dintre elevi și toți profesorii intervievați consideră că este necesar ca profesorul/dirigintele să le vorbească despre bullying la orele de curs, în timp ce profesorii, iar programa școlară să cuprindă detalii despre acest fenomen.

Referitor la distribuția de gen în bullying, 14% dintre băieți și 8% dintre fete au fost agresori față de alți colegi, 12% dintre băieți și 11% dintre fete au fost victime; în ceea ce privește cyberbullyingul, 8% dintre băieți și 4% dintre fete au fost agresori față de alți colegi, 6% dintre băieți și 3,8% dintre fete au fost victime.

VII. METODE ȘI STRATEGII DE PREVENIRE A BULLYINGULUI

Bullyingul este un fenomen complex și cu multiple fațete, care include situația individuală și familială a elevului, atmosfera, condițiile, precum și mediul social mai larg al școlii, vizând un climat școlar favorabil, un cadru de învățare inspirator, supraveghere, implicarea părinților, rolul de a ajuta al colegilor.

În ultimele decenii, în întreaga lume au fost puse la punct numeroase programe de prevenire și intervenție antibullying. Deși Olweus a raportat că programul său de intervenție a redus incidența bullyingului în școli cu 50%, acest rezultat nu s-a repetat. Este posibil ca orice program să fie eficient pe termen scurt, întrucât atenția generală îndreptată asupra problemei și efortul de schimbare pot aduce rezultate în sine.

Dezvoltarea abilităților sociale ale adolescenților este importantă pe parcursul întregului proces educațional, deoarece ei dobândesc primele abilități sociale în familie, apoi și le dezvoltă la școală și în societate și astfel vor fi prevenite comportamentele inacceptabile, inadecvate sau intolerabile ale acestora.

VII.1. La nivel individual

Pentru a crea relații prietenoase și plăcute cu semenii, este important ca un adolescent să poată iniția comunicarea, să-și asculte interlocutorul, să știe să împărtășească cu ceilalți și să-și poată controla emoțiile negative.

Metodele de prevenire a bullyingului la nivel individual sunt următoarele:

– Identificarea și asistarea elevilor implicați, precum și a cauzelor manifestărilor de bullying, prin consultarea elevilor, cadrelor didactice, personalului de specialitate (psihologi, asistenți sociali) și părinților/aparținătorilor;

– Dezvoltarea și implementarea unor programe individualizate de asistență în situații de bullying în rândul elevilor (autori sau victime), vizând: îndrumarea elevilor pentru a dobândi cunoștințe despre formarea de atitudini negative față de bullying, dezvoltarea toleranței, a responsabilității față de comportamentul lor și a consecințelor comportamentului inadecvat asupra celorlalți (colegi, profesori, părinți, prieteni etc.); prevenirea apariției stărilor afective negative (resentimente, suspiciune excesivă, iritabilitate, ostilitate, negativism);

– Implicarea elevilor care comit în mod repetat acte de violență fizică sau psihologică în programe de asistență derulate în parteneriat cu alte instituții de specialitate: Poliție, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), Biserică, alte organizații specializate în programe pentru protecția și educarea copiilor și tinerilor;

– Valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacităților elevilor expuși riscului de comportament de bullying, în activități școlare și extrașcolare (sport, arte etc.);

– Responsabilizarea elevilor care se comportă violent prin aplicarea măsurilor de intervenție cu potențial educațional și formativ; evitarea focalizării exclusiv asupra sancțiunii și eliminarea din practica educațională a unor sancțiuni care contravin principiilor pedagogice (ex: sancționarea comportamentului violent prin note, repetare, exmatriculare etc.);

– Încurajarea elevilor de a se comporta conform normelor morale stabilite în societate.

VII.2. La nivel de societate

Responsabilitatea este un factor foarte important în prevenirea bullyingului la nivelul societății. Degradarea familiei, distrugerea spiritului comunitar, lipsa responsabilității publice față de comportamentul fiecărui cetățean duc la creșterea ponderii populației tinere care depășește valorile normelor sociale.

OLWEUS Antibullying Program este cel mai recunoscut program antibullying,  inițiat de D. Olweus în 1983 în Norvegia[6]. Scopurile sale sunt: înțelegerea fenomenului, implicarea activă a părinților şi profesorilor în programul vizat, elaborarea regulilor clare orientate împotriva bullyingului în școli, susținerea şi apărarea victimelor bullyingului. Ideile de bază ale programului au fost preluate în mai multe țări (Austria, Suedia, Finlanda, Germania, Islanda etc.). În Portugalia şi Anglia există programe asemănătoare – ,,Safe Schools Program”, în Suedia – ,,Farstal”, în Olanda – ,,Peaceful School” etc.

Proiectul European Antibullying Network (EAN), desfășurat în mai multe state, axat pe principiile Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, afirmă că agresiunea de tip bullying și violența în școală sunt probleme de încălcare a drepturilor copilului.

În România, legislația specifică este Legea nr. 221/18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii Educației Naționale nr. 1/2011, care prevede combaterea bullyingului în unitățile de învățământ, dar are relevanță în domeniu și Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Normele metodologice de aplicare/27 mai 2020 a Legii 221/2019 statuează faptul că fiecare unitate de învățământ trebuie să introducă în Regulamentul de Ordine Interioară obiectivul ,,școală cu toleranță zero la violență”, trebuie să se creeze un grup de acțiune antibullying și să se implementeze un plan, la baza căruia stau următoarele: activități de informare și de conștientizare a fenomenului de bullying; proceduri de intervenție în situațiile de bullying; mobilizarea cadrelor didactice privind intervenția imediată în situațiile de bullying semnalate sau identificate; organizarea de activități ca: forum, teatru, concursuri etc., urmărind încurajarea respectării misiunii declarate și valorilor școlii; activități de evaluare a impactului acțiunilor incluse în planul antibullying și a eficacității grupului de acțiune.

Poliția Siguranță Școlară a fost înființată prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 1842/ 8 septembrie 2020, la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române, implicând polițiști de ordine publică, rutieri, antidrog, locali, jandarmi, psihologi. Această instituție se ocupă de prevenirea și combaterea bullyingului în școli, a traficului de droguri în școli, dar poate interveni și în cazuri de violență în familie.

În anul 2017 a fost demarată Campania Strategică Națională de Conștientizare, Prevenire și Combatere a Bullyingului, în cadrul căreia, în luna octombrie 2022, a fost lansată aplicația „Educație fără bullying”, singura aplicație care ajută la prevenirea și combaterea bullyingului în România; este creată de specialiștii care au lucrat la Legea de prevenire a bullyingului în unitățile de învățământ preuniversitar; oferă acces facil la legislația în materie de bullying; este destinată atât elevilor, cât și profesorilor și părinților; se poate descărca gratuit din Google Play sau App Store; păstrează anonimatul utilizatorului; este foarte ușor de folosit; ajută utilizatorul să ajungă direct la instituțiile abilitate să îi ofere soluții în cazul agresiunilor sau specific de bullying și cyberbullying; este concepută ca un instrument de întrajutorare a victimelor, dar și a martorilor bullyingului; are un conținut multimedia util în educarea și consilierea privind situațiile de bullying și cyberbullying și cuprinde un instrument de îndrumare în vederea soluționării cazurilor de violență în școli, bazat pe cadrul legal în vigoare, care se raportează la domiciliul utilizatorului și la complexitatea cazului.

Asociația Telefonul Copilului (ATC) – 116.111 – oferă sprijin real și imediat copiilor aflați în situații de violență, asistență gratuită, astfel: informare și consiliere privind promovarea și respectarea drepturilor copilului; îndrumarea către instituţiile capabile să acorde asistenţa necesară; urmărirea modului în care sunt soluționate cazurile; monitorizarea respectării drepturilor copilului în urma cazurilor înregistrate și informarea instituțiilor competente cu privire la problemele întâmpinate de copii.

Pe fondul înregistrării unui număr tot mai mare de solicitări de consiliere și îndrumare din partea copiilor și adolescenților (în perioada noiembrie 2001 – decembrie 2020, ATC a primit 2.636.108 apeluri), Asociația Telefonul Copilului a inițiat în România „Stop bullying” – primul proiect care își propune să atragă atenția asupra bullyingului.

Guvernul României a inițiat în premieră, în anul 2021, Programul Național de suport pentru copii „Din grijă pentru copii”, în contextul Pandemiei de Covid 19, ale cărui priorități sunt: protejarea integrității psihoemoționale a copiilor prin crearea unor mecanisme de evaluare și intervenție pentru asigurarea sănătății mintale a acestora; dezvoltarea unui mecanism atât de prevenire, cât și de intervenție multidisciplinară pentru cazurile de violență fizică, sexuală și emoțională în cadrul familial, comunitar, instituțional și online.

Măsurile principale ale Programului sunt: 70.000 de ore de psihoterapie și consiliere psihologică pentru copiii diagnosticați cu tulburări psihoemoționale provocate de Pandemia de Covid-19; introducerea, de către Ministerul Educației, în curriculumul școlar a tematicilor de educație psihoemoțională, managementul emoțiilor, siguranța online; asigurarea de sesiuni de formare pentru cel puțin 7000 de specialiști în domeniul managementului emoțiilor și al relaționării, metode de identificare și intervenție în situațiile disruptive psihoemoționale; realizarea în fiecare județ a unor camere de audieri destinate copiilor victime ale infracțiunilor; dezvoltarea unui sistem informatic integrat de analiză și sortare intuitivă a imaginilor și clipurilor video cu caracter abuziv împotriva copiilor; implementarea unui mecanism de alertă în timp real pentru copiii dispăruți; dezvoltarea Platformei de resurse dingrijapentrucopii.gov.ro destinată copiilor, dar și specialiștilor și părinților.

În cadrul acestui Program, a fost lansat în anul 2022 noul telefon al copilului – 119, care vine în sprijinul tuturor copiilor victime ale violenței de orice tip, inclusiv prin intervenții imediate ale Poliției sau ale echipajelor medicale; este operaționalizat de către Serviciul de Telecomunicații Speciale; apelabil 24/24, gratuit, din orice rețea de telefonie fixă sau mobilă; operat de către consilierii DGASPC.

Asociația „Salvați Copiii” a implementat campanii de advocacy pentru îmbunătățirea Legii 272/2004 prin: interzicerea tuturor formelor de violență asupra copiilor; elaborarea și îmbunătățirea politicilor publice în acest sector; creșterea nivelului de conștientizare în rândul populației cu privire la consecințele negative ale violenței asupra dezvoltării sănătoase a copiilor. 

VII.3. La nivel de familie

Metodele de prevenire a bullyingului la nivelul familiei sunt următoarele:

– Programe care să aibă la bază componente de informare și formare: cursuri cu părinții pe diverse teme axate pe psihologia copilului și  modalități de identificare a elementelor specifice violenței școlare; prezentarea unor cazuri de agresiune; oferirea unor posibile modalități de rezolvare a situațiilor tipice de bullying și de asistare a victimei;

– Informarea părinților despre incidentele de bullying, cooperând cu aceștia și oferind ajutor eficient copiilor lor;

– Educarea în familie în spiritul îmbunătățirii imaginii de sine (atitudine pozitivă de sine, evaluare corectă a calităților și defectelor personale, percepția pozitivă a experiențelor de viață, proiectarea experiențelor pozitive pentru viitor); dezvoltarea autonomiei (rezistența la evaluările celorlalți prin cristalizarea valorilor personale pozitive); dobândirea autocontrolului asupra impulsurilor de moment şi a capacităţii de autoanaliză; modelarea unui comportament caracterizat de compasiune și respect față de orice persoană; dezvoltarea abilităților de comportament care conferă siguranță: toleranță, întărirea încrederii în sine, stimă, promovând comunicarea și cooperarea.

VII.4. La nivel de școală

„În toate societățile civilizate, școala este o instituție de protecție a copilului”. Este necesară asigurarea unui mediu școlar adecvat pentru derularea activităților didactice în condiții optime prin: evitarea supraaglomerării colectivelor de elevi, atât la nivelul școlii, cât și la nivelul claselor; serviciu de pază; aparatură de supraveghere și securitate funcțională, în vederea monitorizării audio-video în spațiile publice din perimetrul instituțiilor de învățământ.

Potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar, aprobat prin OMEN nr. 5447/2020, cu modificările și anexele ulterioare, și Statutului Elevului, aprobat prin OMEN nr. 4742/2016, fiecare elev are dreptul la un tratament nediscriminatoriu, școala fiind obligată să se asigure că niciun beneficiar nu este supus la bullying de către un alt elev, personal didactic sau personal auxiliar.

Este importantă dezvoltarea în toate școlile a unei practici universale de prevenire a bullyingului față de colegi. Programele antibullying cu un accent preponderent intervenționist sau terapeutic pot fi concepute în funcție de implicarea școlii în bullying. Tratamentul inegalităților sociale, ca și alte probleme de sănătate publică, pot avea un efect pozitiv.

În întreaga școală este necesar să se creeze un mediu social sigur. Toți membrii comunității școlare trebuie să știe cum să reacționeze și să se comporte în caz de bullying. Profesorii trebuie să evalueze amploarea problemei bullyingului, să organizeze conferințe pe această temă, să ajute la crearea regulilor de comportament școlar, să formeze grupuri de supraveghere și să învețe cum să observe și să răspundă în mod adecvat la comportamentul elevilor.

Profesorul are un rol central în prevenirea bullyingului și este necesar ca acesta să aibă cunoștințele și experiența necesară pentru a susține încrederea în sine a elevilor, a-i ajuta să se cunoască între ei, a găsi puncte comune, a încuraja formarea de prietenii, a întări colectivul, a îmbunătăți climatul clasei, a forma și consolida abilitățile sociale ale elevilor, pentru a le dezvolta o atitudine tolerantă și pozitivă față de comunicarea socială acceptabilă și o atitudine negativă față de bullying.

Consilierii școlari au un rol relevant, dar li se atribuie prea mulți elevi și prea puține ore de consiliere per elev, pentru a produce schimbări reale pozitive în climatul școlar. Consilierea este „o metodă de intervenție psihosocială pentru a induce o schimbare a atitudinii clientului și a situației sale sociale”[7]. Obiectivele consilierii școlare sunt: ​​„să desfășoare activități de consiliere, individual sau în grup, cu elevii și părinții acestora, pentru a sprijini adaptarea școlară a elevilor cu probleme, atât la școală, acasă sau în comunitate, cât și pentru a identifica resursele școlii și/sau ale comunității, necesare realizării obiectivele educaţiei şcolare”.

Abordarea cognitiv-comportamentală se distinge prin tehnici în care consilierul școlar identifică comportamente problematice, antecedentele acestora, care se bazează pe convingeri false, apoi, în colaborare cu elevul, părinții, prietenii și cu profesorii, reușește să reducă bullyingul prin comportament adecvat. „Pe măsură ce elevul învață, dezînvață sau reînvață modalități comportamentale specifice, consilierul acționează ca profesor, consultant, persoană de sprijin, facilitator”.

Consilierul școlar trebuie să-și asume un rol proactiv în comunitatea școlară, prin diseminarea ofertei de sprijin psihologic și prin implicarea, în afara cabinetului școlar, în identificarea și rezolvarea unor situații de bullying.

Extrem de eficientă în școală este medierea conflictelor, care creează un mediu pașnic, reduce tensiunile și ajută la identificarea problemelor înainte ca acestea să se transforme într-o sursă de bullying, prin încurajarea părților implicate în conflict să „se concentreze pe problemă mai degrabă decât să se vadă ca fiind dușmani”, oferindu-le posibilitatea de a prezenta propria versiune a evenimentului și de a asculta povestea celeilalte părți, pentru a afla că există posibilitatea de a rezolva un conflict în mod constructiv, de a-și schimba comportamentul, dacă își dau seama cum îi influențează pe alții. În același timp, părțile implicate au mai multe șanse să susțină o decizie la care au participat și să identifice soluții adecvate situațiilor în care se află.

Regulamentul de ordine interioară este un mijloc eficient de prevenire a bullyingului prin: definirea funcțională și clară a criteriilor de disciplină școlară și de conduită în scoală a tuturor factorilor (elevi, profesori, personal auxiliar); adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcționează instituția; implicarea factorilor de la nivelul școlii (elevi, cadre didactice) în aplicarea prevederilor acestuia.

Agenda întâlnirilor formale ale școlii (Consiliu de Administrație, Consiliu Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Părinți) să includă teme legate de bullying, care să aibă ca scop conștientizarea dimensiunii fenomenului și analiza formelor, a actorilor și a cauzelor situațiilor ce pot apărea la nivelul instituției; elaborarea unor mecanisme coerente de prevenire și intervenție, inițierea unor programe care să raspundă unor cazuri specifice unității de învățământ (identificarea riscurilor în contextul școlii, a persoanelor cu potențial violent sau cu risc de a deveni victime), cu implicarea activă a elevilor în calitate de parteneri.

Este necesară ameliorarea managementului comunicării între toți factorii de la nivelul școlii, prin identificarea principalelor bariere comunicaționale și prin diversificarea strategiilor și a canalelor de comunicare cu elevii, prin derularea mai multor activități nonformale, astfel încât relația elev-profesor să fie îmbunătățită, iar elevii să recunoască profesorul drept o persoană la care pot apela pentru orice problemă; să se creeze un grup de elevi la nivelul clasei pentru a acorda ajutor și a oferi asistență victimelor; să fie promovată învățarea prin cooperare, care să includă toți elevii în grupurile sociale; să se desfășoare activități care să sprijine integrarea și adaptarea tuturor elevilor.

Prevenirea bullyingului la elevi este eficientă atunci când profesorii aplică măsuri pedagogice precum: promovarea unui comportament pozitiv al elevilor, crearea unui mediu sigur, comunicarea individuală cu elevii, educarea acestora și a părinților lor cu privire la comunicarea acceptabilă din punct de vedere social, căutarea de ajutor, organizarea de diverse activități care să ajute la dezvoltarea abilităților sociale ale elevilor.

Creșterea transparenței evaluării rezultatelor elevilor (criterii, metode) are ca scop diminuarea tensiunilor care conduc la apariția unor situații de bullying (între elevi și profesori sau între elevi).

Este important ca școlile să acorde mai multă atenție formării abilităților sociale la toate nivelurile de școlarizare, care ajută la dezvoltarea capacității elevilor de a se proteja în situații neplăcute. Profesorii ar trebui să evalueze abilitățile sociale ale elevului și să le identifice pe cele care trebuie să fie dezvoltate. Pentru aceasta, profesorul poate aplica metoda observației, referitor la modul în care elevul răspunde la provocarea unui coleg, cum reacționează la eșec sau succes. Un elev care își dezvoltă atitudini morale și civice puternice și abilități sociale poate câștiga mai multă încredere în sine, își poate controla mai ușor emoțiile și comportamentul, ceea ce îl va ajuta la rezistența la provocările de bullying.

VII.5. La nivel de clasă

În vederea evitării bullyingului, la nivelul clasei se stabilesc reguli de comportament, care sunt elaborate de elevi împreună cu profesorii, reguli care să definească comportamentul acestora – pozitiv, dezirabil și prietenos. De asemenea, cadrele didactice creează o atmosferă pozitivă în sala de clasă. Este foarte important ca profesorii să introducă elevii în diferite culturi și religii cât mai detaliat posibil, astfel încât aceștia să înțeleagă că suntem diferiți, dar fiecare persoană trebuie respectată.

Totodată, este necesar ca profesorii să petreacă suficient timp în clasă, astfel încât elevii să poată discuta despre relațiile dintre ei și fenomenul de bullying, iar orele de dirigenție și lecțiile de educație socială să pună accent pe regulile stabilite pentru comunicarea dintre elevi.

Valorificând rezultatele Raportului privind implementarea Statutului Elevilor la Nivel Național 2021, realizat de către Consiliul Național al Elevilor, reprezentanții acestora au elaborat următoarele recomandări: aplicarea unor sancțiuni pentru profesorii care prestează comportamente discriminatorii la nivelul școlii, conform codului de etică a personalului didactic; susținerea, în cadrul orelor de dirigenție, a unor sesiuni de informare privind efectele negative generate de perpetuarea fenomenului; sancționarea, în mod gradual, a elevilor ce adoptă comportamente discriminatorii și/sau agresive, astfel încât agresorul să fie tratat cu toleranță zero; eficientizarea comisiei de prevenire și combatere a violenței în mediul școlar. 

VII.6. La nivel curricular și extracurricular

Metodele de prevenire a bullyingului la nivel curricular, precum și extracurricular, sunt următoarele:

– Dezbaterea, în timpul orelor de consiliere și orientare, a situațiilor de bullying observate în școală sau în vecinătatea acesteia și încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste cazuri, cu posibile modalități de soluționare;

– Valorificarea subiectelor relevante pentru problematica bullyingului, care încă nu există în curriculumul disciplinelor școlare, prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiza critică a mesajelor audio-vizuale cu conținut violent, problematizare etc.), care să genereze din partea elevilor conștientizarea și dezvoltarea unei atitudini critice față de problematica violenței scolare;

– Desfășurarea unor programe și activități extrașcolare pe tema combaterii bullyingului;

– Organizarea de programe de informare a elevilor privind modalitățile adecvate de gestionare a unor situații concrete de bullying, centrate pe dezvoltarea unor competențe de înțelegere și autocontrol, negociere a conflictelor, comunicare, mijloace de autoapărare;

– Inițierea unor programe de educație intra- și intergenerațională și de educație parentală prin care să se urmărească îmbunătățirea relațiilor dintre copii-părinți-cadre didactice-conducerea școlii;

– Sensibilizarea profesorilor față de problematica bullyingului (forme de bullying, cauze generatoare, mecanisme de prevenire, strategii de ameliorare, cadru legislativ și instituțional) prin activități de formare derulate la nivel local: cursuri de formare, cercuri pedagogice tematice, schimburi de experiență.

VII.7. La nivel de colaborare interinstituțională

Prevenirea și combaterea eficace a acțiunilor de bullying este posibilă într-un efort de echipă multidisciplinar, într-o rețea interinstituțională și în parteneriat cu familia; este necesară o cooperare socială largă: implicarea tuturor organizațiilor profesionale și civile, a grupurilor de interese și a companiilor care au o relație cu școala și cu elevii, inclusiv instituțiile sociale și organizațiile care se ocupă de sănătate și criminalitate.

Părinții trebuie informați privind serviciile pe care le poate oferi școala în scopul prevenirii bullyingului și cyberbullyingului și ameliorării relațiilor părinți-copii (consiliere, asistență psihologică); implicarea în astfel de activități a personalului specializat (psihologi, asistenți sociali); acordarea de sprijin familiilor care solicită asistență și orientarea acestora către serviciile specializate; colaborarea școlii cu familiile elevilor cu potențial violent sau care au săvârșit acte de violență, în toate fazele procesului de asistență a acestora (informarea, stabilirea unui program comun de intervenție, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de vizite în familii, întâlniri în școală, activități extrașcolare cu participarea tuturor categoriilor implicate: elevi, părinți, cadre didactice si specialiști din alte sectoare de activitate; identificarea unor părinți care să se implice activ în acțiunile de prevenire sau în rezolvarea situațiilor de bullying.

Este necesară organizarea de activități informale elevi-cadre didactice-părinți, precum și inițierea unor programe destinate părinților, centrate pe conștientizarea, informarea si formarea cu privire la dificultățile de adaptare a copiilor la mediul școlar și la diferite aspecte ale violenței scolare, respectiv a bullyingului (forme, cauze, modalități de prevenire, parteneri).

Școala are răspunderea de a semnala cazurile de familii cu un comportament violent repetat față de copii, de a se implica în rezolvarea acestora (în cazuri extreme, participarea la procedurile de instituire a plasamentului familial) și de a colabora cu instituții cu responsabilități în acest domeniu – DGASPC, Poliție etc.

CONCLUZII

În zilele noastre, este în creștere agresivitatea copiilor și tinerilor, care adesea se poate transforma în bullying. Cu cât mai mult continuă acțiunile de bullying, cu atât este mai dificilă gestionarea acestora și cu atât mai serioase sunt consecințele asupra victimelor.

Bullyingul trebuie tratat ca un comportament inacceptabil și intolerabil. Pentru toți copiii implicați (victime, agresori, martori), este necesar să se asigure: intervenții unitare și specializate în contexte educaționale și sanitare; acces la asistență și servicii specializate; stabilitate și continuitate în îngrijire, creștere și educație.

Interesul superior al copilului trebuie să fie vizat în toate acțiunile și deciziile care îl privesc, cu respectarea confidențialității și normelor deontologice profesionale, fără a aduce atingere activității de sesizare a situațiilor de violență sau de instrumentare a cazurilor.

Fiecare persoană este chemată să contribuie la dezvoltarea unei culturi care încurajează inhibarea unor astfel de comportamente violente, o cultură a acceptării tuturor indivizilor, indiferent de caracteristicile lor intrinseci, prin formarea propriei mentalități în acest sens, iar apoi convingerea celorlalți să urmeze același exemplu.

 BIBLIOGRAFIE

Buda,M., Kőszeghy,A., Szirmai,E., School Harassment – the unknown friend. The phenomenon is reflected in the research results in Educatio, Volume 3:373-386, 2008

Gîrleanu,D.T., Consiliere în asistență socială, Iaşi, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002

Grădinaru,C., Stănculeanu,D., Manole,M., Bullyingul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel național realizat de Organizația Salvați Copiii, 2016

Grigore,A.N., Violența în context educațional: forme actuale, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2016

Irimescu,G, A new image of violence against children – bullying type behavior/ Une nouvelle image de la violence contre les enfants – comportement de type intimidatio in Annales scientifiques de l’Université „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Volume IX, 1, 2016

Jigău,M., Liiceanu,A., Preoteasa,L., Violența în școală, Institutul de Științe ale Educației, Editura ALPHA MDN, București, 2006

Malecová,B.V., Possibilities of Bibliotherapy in the Prevention of Bullying at Elementary School in Scientific Studies of the Faculty of Education of Catholic University in Ruzomberok, Volume 3:119-136, 2021

Neamţu,C., Specificul asistenței sociale în școală în Tratat de asistență socială, Iaşi, Editura Polirom, 2003

Neamţu,G., (coord.), Enciclopedia asistenței sociale, Iaşi, Editura Polirom, 2016

Olwus,D., Limber,S., The Olweus Bullying Prevention Program. Implementation and Evaluation over Two Decades, In The Handbook of Bullying in Schools: An International Perspective, Edited by Jimerson,S.R., Swearer,S.M., Espelage,D.L., New York: Routledge, 377-401, 2010

Onofrei,L., Violența în spațiul public. Derapaje ale comunicării, Iaşi, Editura Fundației Academice AXIS, 2015

Palaghia,C., The phenomenon of school bullying. Victimological and criminological perspectives in University Journal of Sociology, 1(HorsSer):121-134, 2019

Várnai,D., Zsíros,E., Németh,A., Broader context of bullying: from the aspect of several school level and social level variable in Social Science Journal, Volume 5(4):65-79, 2016; DOI:10.18392/METSZ/2016/4/4

World Health Organization, Health behaviours among adolescents in Romania: Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) study 2018: Research report, 2020

https://consiliulelevilor.ro/wp-content/uploads/2022/08/Raportul-privind-implementarea-Statutului-elevului-la-nivel-national-2020-2021.pdf

https://copii.gov.ro/1/s-a-lansat-aplicatia-educatie-fara-bullying/

http://www.telefonulcopilului.ro/arhiva-noutati?id=3027

http://www.telefonulcopilului.ro/stop-bullying

https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/media/Documente/Studiu-Peste-un-sfert-dintre-copii-au-fost-agresori,-jumatate-spun-ca-au-fost-victime-ale-bullying-ului.pdf

https://www.sts.ro/ro/comunicate-de-presa/119-numar-unic-de-telefon-la-nivel-national-pentru-cazurile-de-abuz-impotriva-copiilor

Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014

Ordinul nr. 4.742 din 10 august 2016 pentru aprobarea Statutului elevului, publicat în Monitorul Oficial nr. 645 din 23 august 2016

Legea nr. 221 din 18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii Educației Naționale 1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din 19 noiembrie 2019

Normele Metodologice din 27 mai 2020 de aplicare a prevederilor art. 7 alin. 1 ind. 1, art. 56 ind. 1 şi ale pct. 61 din Legea nr. 221/2019 privind violenţa psihologică – bullying, publicate în Monitorul Oficial nr. 492 din 10 iunie 2020

Ordinul nr. 5.447 din 31 august 2020 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, publicat în  Monitorul Oficial nr. 827 din 9 septembrie 2020

Ordinul MAI nr. 1842 din 8 septembrie 2020 privind înființarea Poliției pentru Siguranță Școlară, la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române

 

 

prof. Raluca Brad

 

 

 

 

             

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Afișări articol: 94

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Unica școală din România membră European Nuring Module din 1999

Ghidul Școlii – 2022

Please wait while flipbook is loading. For more related info, FAQs and issues please refer to DearFlip WordPress Flipbook Plugin Help documentation.

Portalul Mobilitatii Europene

Alte știri de interes