Începând de anul trecut, lumea s-a confruntat cu una dintre cele mai acute crize de sănătate cu impact economic din ultimele decenii, fapt ce a impus o atenție deosebită către nevoia de cadre medicale la nivel global, mai ales în domeniul asistenței medicale.

În ultimii ani, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), există în toată lumea un deficit de șase milioane de asistenți medicali, un segment care este, alături de medici și de personalul auxiliar, în prima linie de luptă în contextul pandemiei actuale. OMS estimează că acest deficit ar trebui acoperit până în anul 2030 în toate statele lumii, în special în statele cu venituri medii și mici.

În SUA, spitalele sunt în căutare disperată de asistenți medicali – în special în îngrijirea acută. Mai mult, se confruntă cu epuizarea intensă a lucrătorilor din domeniul sănătății și cu pensionările accelerate ale asistenților, de aceea angajează absolvenți. Oferă locuri de muncă studenților chiar înainte de absolvire și, în multe cazuri, oferă bonusuri sau alte stimulente financiare. Iar interesul pentru programele de pregătire este în creștere. Cu toate acestea, în mod paradoxal, este destul de dificil să accesezi un program de pregătire, fapt ce duce la îngreunarea pătrunderii în sistem pentru noi asistenți.

Lipsa instructorilor este o parte a problemei.

Unul dintre cele mai mari blocaje din sistem există de mai mult timp: nu există destui oameni care predau asistența medicală. Educatorilor din domeniu li se cere să aibă diplome avansate, dar de obicei câștigă aproximativ jumătate din salariul unui asistent care lucrează în spital.

Pandemia a înrăutățit aceste tensiuni financiare, forțând mulți educatori să caute locuri de muncă mai profitabile, spune Sharon Goldfarb, care are diplome avansate în îngrijire medicală, a lucrat ca asistent medical de familie și predă asistență medicală la mai multe școli din apropiere de San Francisco. Soțul ei și-a pierdut locul de muncă în timpul pandemiei și acesta este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care educatorii pleacă, spune ea. Ea a chestionat 91 de colegii comunitare din California și a constatat că facultatea de asistență medicală a scăzut cu 30% de la începutul pandemiei. „Să pierzi încă 30% ar fi devastator”, spune ea. 

Această disperare este agravată de o populație în vârstă. 

Toți acești factori limitează sever numărul de elevi pe care școlile îi pot accepta și, în unele cazuri, duce la întreruperea cursurilor.

„Unele școli și-au redus numărul de înscrieri, așa că au luat și mai puțini studenți.” – spune Goldfarb.

Pandemia a restrâns programele pentru pregătirea clinică și a limitat accesul în laboratoare.

În plus, de la începutul pandemiei, studenții / elevii de la asistență medicală au beneficiat mai greu  de pregătirea practică necesară pentru absolvire deoarece spitalele și-au restrâns programele de formare pentru a controla riscul de infecție.

„Facultățile și școlile au găsit modalități de a inova, de a educa studenții / elevii prin utilizarea internetului, a învățării la distanță și a laboratoarelor de simulare”, spune Peter Buerhaus, profesor și economist în sănătate la Colegiul de Nursing al Universității de Stat din Montana. „Aceste inovații au ajutat la atenuarea impactului pandemiei asupra educației”, spune el, dar școlile nu sunt ca niște fabrici care își pot crește producția.

Lipsa de asistenți, spune el, a fost mai acută în anii 1990, când spitalele au redus drastic personalul pentru a reduce costurile. Dar, odată cu pensionarea, afluxul de noi asistenți trebuie să țină pasul.

Anul trecut, înscrierile la programele de asistență medicală au crescut, dar colegiile și universitățile (fără a include programele de asistență medicală a colegiilor comunitare) au refuzat în continuare peste 80.000 de solicitanți calificați din cauza lipsei de resurse, potrivit studiului. 

Cum a perseverat un student la Asistență Medicală

Foxx Whitford a crescut într-un cartier sărac din Fairfield, California. Și-a pierdut un frate din cauza epilepsiei și a fost evacuat din casa în care s-a născut. În adolescență, s-a alăturat Marinei pentru a strânge bani pentru facultate și a fost chiar și în Afganistan. Toate aceste greutăți, spune el, l-au pregătit pentru una dintre cele mai mari provocări ale vieții sale: intrarea și parcurgerea Școlii de asistenți medicali în timpul unei pandemii. El spune că mulți oameni îl întreabă cum a reușit. „Pentru tot ce am, a trebuit mereu să muncesc extrem de mult”, răspunde Whitford.

La vârsta de 10 ani, la scurt timp după ce fratele său – pe care el îl descrie drept „cel mai bun prieten” și idolul său – a murit de epilepsie. Whitford a început să lucreze la o pistă de bowling pentru a suplimenta veniturile. „A trebuit să lupt foarte mult când eram copil pentru a avea mâncare pe masă.”

Problemele din copilărie l-au testat și în cele din urmă i-au accentuat hotărârea de a deveni asistent medical. „A fost biletul meu pentru a face tot ce mi-am dorit”. Și asta însemna să iasă din sărăcie și să facă o muncă semnificativă pe care o iubea.

Experiențele trăite l-au ajutat să se descurce în situații dificile. Așa că, atunci când pandemia a lovit, Whitford a devenit și mai dornic să fie în prima linie: „Îmi place să lucrez în condiții extreme – să fac lucruri de care mulți oameni se feresc. Nu sunt întotdeauna cel mai puternic în astfel de condiții, dar îmi place să lucrez, astfel încât să pot învăța cum să fiu puternic în acele situații. Pentru că simt că, de multe ori, când lucrurile merg prost, oamenii pot găsi la mine răspunsuri.”

Whitford nu a fost un elev de liceu de nota 10; spune că a petrecut nopți întregi la colegiul comunitar, studiind și învățând singur. După ce aproape că a picat un curs de anatomie, el a ajuns în cele din urmă să câștige premii. Totuși, când a încercat să se transfere la un program de licență de patru ani în asistență medicală, a pierdut. Au fost aproximativ 800 de persoane care au aplicat pentru doar 64 de locuri. A așteptat un an pentru a aplica din nou și, în sfârșit, a intrat. Apoi a lovit pandemia – făcând și mai dificil să obțină experiența clinică de care are nevoie pentru a absolvi.

Problemele financiare stau adesea în calea către cariera dorită

În ultimii 15 ani, Nathan Ballenger, născut în Colorado, în vârstă de 46 de ani, a încercat de trei ori să se înscrie la Școala de asistenți medicali. El visează la o carieră în medicină și spune că este o muncă eroică să fii cadru medical. În timpul pandemiei, el a primit chiar și certificarea ca tehnician medical de urgență, sperând că asta îi va oferi un avantaj față de colegii săi solicitanți la școala de asistenți. Dar costurile programului de formare ca asistent medical și reducerea salariului pe care îl avea ca vânzător, au dus la imposibilitatea de a-și putea permite să meargă în această direcție.

„Mi-e greu să spun că văd o altă cale pe care să o urmez în viață”, spune el. „Este ceea ce simt cu toată inima că aș dori să fac în această viață.”

Spitalele din Statele Unite recunosc nevoia de a reduce unele dintre barierele din calea viitorilor asistenți medicali, menținând în același timp standardele înalte de educație, formare și îngrijire a pacienților.

Spitalele nu oferă doar burse complete și rambursarea împrumutului pentru a recruta asistenți medicali, multe oferă, de asemenea, programe de pregătire intensivă pentru noii absolvenți pentru a dobândi abilități speciale, spune Robin Begley, CEO al Organizației Americane pentru Leadership în Asistență Medicală și vicepreședinte al Asociației Spitalelor din America, responsabil cu forțele de muncă. Multe spitale încheie, de asemenea, parteneriate cu școlile de asistenți medicali pentru a face tot ce le stă în putință pentru a lărgi accesul la sistemul sanitar al viitorilor asistenți medicali, permițând asistenților din spitale să își ia timp liber pentru a preda, de exemplu.

„Trebuie să punem un accent real pe pregătirea unui număr mai mare de asistenți și să ne asigurăm că toți cei care doresc să urmeze această carieră au posibilitatea de a-și asigura un loc într-un program de formare.”, spune Begley.

Și în Europa situația este la fel de îngrijorătoare. Elizabeth Adams, președintele Federației Europene a Asociațiilor Asistenților Medicali (EFN), a afirmat că, în condițiile în care Organizația Mondială a Sănătății estimează un deficit de aproximativ 6 milioane de asistenți medicali până în 2030, se anticipează că numărul va crește la aproximativ 14 milioane, ca urmare a pandemiei de covid-19.

Prin urmare, investițiile în asistența medicală și strategiile de retenție și recrutare a asistenților medicali reprezintă un pilon vital pentru asigurarea rezilienței în sistemele noastre de sănătate.

sursa: https://www.npr.org/sections/health-shots/2021/10/25/1047290034/the-u-s-needs-more-nurses-but-nursing-schools-have-too-few-slots

traducere: prof. Raluca Brad