Pe parcursul acestui an școlar (14.11.2021 – 07.08.2022), elevi și cadre didactice ale școlii noastre au participat la diverse activități în cadrul Proiectului internațional „Arta fotografică în domeniul științelor”. Programul a fost coordonat de prof. Mihaela – Corina Bucur și s-a desfășurat pe platforma eTwinning.net. Proiectul a constat în elaborarea de către elevi a unor creații care ilustrează modul în care putem face artă din obiecte și concepte ale științei. Activitățile au avut în centru mesajul: WE LOVE SCHOOL, fiind un îndemn pentru cei care se confruntă cu abandonul școlar.

Iată câteva dintre poveștile creațiilor realizate de elevii noștri:

„Orice poveste începe cu: „a fost odată ca niciodată”, iar poveștile noastre nu fac excepție.

Așadar, a fost odată ca niciodată un proiect numit „Arta fotografică în domeniul științelor”… pentru că dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit! Și acesta a trezit un mare interes! A fost jurizat cu entuziasm și părerile voastre au contat!

În timp ce ați admirat lucrările și le-ați votat, poate v-ați întrebat care este istoria lor. Ce reprezintă oare acele elemente enigmatice care apar în imagini? Ce a fost în mintea și în sufletul autorilor când au realizat aceste creații?

Cu siguranță se simțea nevoia acestor dezvăluiri: în multe dintre fotografii apar aspecte misterioase, pe care numai noi, coordonatorii și autorii lucrărilor știam să le descifrăm.

De aceea, ca un epilog al participării elevilor la acest creativ și atractiv proiect, vă prezint un colaj din aceste povești: poveștile din culisele lucrărilor.

Și voi începe cu această imagine:

… una dintre cele mai ermetice dacă nu îi știi povestea: largul mării…sau poate al oceanului… nave…cabinet medical…o persoană în halat alb. Ei bine, este chiar ea: Ramona Boșoroagă (Moroi) – anul 1 I AMG – căreia am avut ocazia să-i aflu traiectoria vieții: după o carieră de nu mai puțin de 16 ani ca navigant maritim, a făcut un „rondou” (am aflat că așa se spune când nava își schimbă direcția la 180 de grade!) și s-a îndreptat spre medicină. De aceea, Ramona mărturisește că „în poză se ascund multe emoții. Puțină lume se gândește la faptul că un navigant maritim are ocazia să asiste la diferite cazuri medicale, unele ușoare, altele mai complexe, până la stop cardiorespirator. E o viață aparte cea de la bord, iar personalul sanitar este unul extrem de important. De fiecare dată am rămas plăcut surprinsă și emoționată de reacția rapidă, eficiența, priceperea și motivația asistenților medicali de la bordul navelor. Atunci când apar probleme medicale, în mijlocul mării sau al oceanului, în special în cazurile mai complicate, depindem doar de ei, de intervenția lor promptă, până se ajunge la un centru medical de pe uscat.

Prin fotografie și grafică, ilustrând imagini din camera de gardă a spitalului de la bordul unei nave, am dorit să evidențiez că și pe apă există și sunt oferite servicii medicale la un nivel înalt și cu responsabilitate enormă și… DA, asistentul medical poate fi considerat „regele apelor”. Doresc să mulțumesc tuturor celor care ne-au dat șansa să spunem povești „altfel” prin lucrările noastre, povești ce ne-au încercat emoțiile și creativitatea, povești ce au expus iubirea față de școală, înlăturarea abandonului școlar și arta împletită cu știința.”

„O mamă care dorește să dea aripi copilului ei, dar și altor copii, prin puterea exemplului”… așa se recomandă Steliana – Irina Șoimeanu (anul I F AMG), exprimându-și  mulțumirile „pentru ocazia de a mă implica în acest proiect minunat și educativ”, dar și față de fetița ei, Aylin Maria, care, deși are doar patru ani, „mă înțelege – spune Steliana – Irina – și mă susține în tot ceea ce fac; înțelege atunci când trebuie să merg la școală, când am cursuri online sau merg la practică în spital. Ea este cea care m-a ajutat cu mult entuziasm să realizez fotografia cu care am participat. Totul a fost simplu pentru că noi două ne jucăm foarte des de-a medicul și pacientul, citim din atlasele de anatomie sau practicăm jocuri interactive despre corpul uman. Ceea ce am realizat împreună este, de fapt, o joacă de-a noastră obișnuită, surprinsă de un aparat foto; doar puțin ordonate lucrurile… Prin această imagine, am droit să transmit trei lucruri: (1) Copiii sunt oglinda noastră! (2) Nu tăia aripile unui copil cu regulile tale absurde de adult!  Să lăsăm copiii să se joace, să facă și să descopere ceea ce le place. (3) Să prevenim abandonul școlar pentru că școala este frumoasă dacă facem ceea ce ne place și ne dorim; școala este o poartă pentru formarea noastră în viață, în societate; asadar, școala este o parte din noi!”

De la o mămică devotată mergem către un tătic responsabil, Ion Sergiu Gavriliță – Crețu (anul I F AMG), preocupat de dezvoltarea armonioasă a copiilor lui: Miriam, care are numai un an și Maria, de patru ani, s-a gândit să le dăruiască necesarul de vitamina D de la soare și natură și, mai presus de toate, multă dragoste, pentru a crește sănătoase atât fizic, cât și psiho-emoțional.

Așa că povestea lui se derulează astfel: „În timp ce mă aflam la volan, am fost inspirat să realizez această fotografie. Ajungând în zona rezervației naturale Văcărești, am tras pe dreapta, am luat o mănușă chirurgicală și o seringă sterilă, mi-am ațintit privirea spre soare pentru „examenul clinic” și am observat cu ochiul liber cum își revarsă cu dragoste razele sale peste toată fauna rezervației… Păsări, animale, plante, toate într-o simfonie, sub bagheta soarelui ca un bun dirijor. Și toate acestea în mijlocul unei metropole din ce în ce mai aglomerate și agitate. Apoi, am extras cu seringa 20 de mililitri de poveste de dragoste dintre soare și natură, pe care le-am pus în fotografie și le-am dedicat familiei mele. Îmi doresc ca povestea aceasta de dragoste să ajungă și în jungla de beton – orașul, dar și în celulele fiecărui om, pentru o mai bună sintetizare a vitaminei D. Doar trebuie să ascultăm „o altfel de simfonie”. Conform medicinei populare, „vindecarea începe cu ascultarea autentică… completată cu multă Vitamina D… Dragoste”. Sergiu încheie această frumoasă pledoarie pentru evadarea în natură cu un îndemn către noi toți pentru „aportul de Vitamina D!”

Fotografia  Ioanei Amorțitu (Damian) – anul 1 I AMG – „s-a dorit a fi o metaforă florală: un trandafir rănit, ridicat cu grijă de niște mâini blânde, pentru a fi tratat și vindecat. În lumea noastră, se traduce prin omul suferind, imobilizat, care este îngrijit cu atenție și devotament de mâinile pricepute ale asistentului medical”.

În același registru floral se regăsește și ideea Andreei Oseacă (anul 1 K AMG), care mărturisește: „am fost încântată de acest proiect, pentru că am putut combina dragostea pentru știință cu pasiunea pentru fotografie, pe care o am dintotdeauna. Am redat în această imagine modul în care un asistent medical ar trebui să își trateze pacienții, aceștia fiind reprezentați simbolic de flori. Dragostea pe care o depunem pentru profesia de asistent medical și delicatețea pe care trebuie să o manifestăm poate reface până și cel mai rănit pacient”.

Rămânem în tonuri florale privind lucrarea Mariei – Magdalena Nicolae (anul II H AMG), care se afla în pragul plecării la University College Lillebaelt din Vejle – Danemarca, în cadrul schimbului internațional European Nursing Module (ENM), dar n-a lăsat-o inima să plece înainte de a-și realiza lucrarea: „Acest fundal nu a fost ales întâmplător – spune ea: florile reprezintă atât mediul în care ne îndeplinim sarcinile (frumos, cald, înfloritor), precum și munca de echipă (mereu florile arată mai bine împreună decât despărțite – precum cadrele medicale, care își desfășoară activitatea mai bine și mai eficient în echipă decât pe cont propriu)”.

În fotografie se vede o păpușă, dar ceea ce nu se vede este că nu e o simplă păpușă, ci una cu valoare sentimentală: „o păpușă-asistentă, pe care mi-a oferit-o mama cadou și reprezintă motivația mea. Când mă uit la ea, mă văd pe mine în viitor, mereu veselă și gata de acțiune. Totodată, păpușa reprezintă și modelul meu în viață – bunica mea, care a fost o asistentă medicală de nota 10! Mereu blândă, mereu având cuvinte frumoase la ea, indiferent cât de grea era situația.

Astfel, în spatele proiectului și al imaginii, mă aflu eu – afirmă Maria – Magdalena, o elevă plină de motivație (dar și de emoții), care încearcă să schimbe și să ajute lumea – prin bunătate și căldură, cele mai bune remedii într-o lume bolnavă de răutate și de ură.

Am mai vrut să evidențiez în acest proiect nevoia de cunoaștere și învățare continuă prin materialele esențiale pentru profesia de asistent medical: mănuși, măști, medicamente, seringi, ace, prospecte.”

Inspirația unei imagini cu păpuși-asistente au avut-o și două eleve din anul I G AMG.

Selin – Stela Cekin afirmă cu simplitate că „totul a pornit de la dorința de implicare, iar restul a fost pură imaginație. Proiectul este despre tine! Ceea ce gândești, perspectiva ta, oglinda sufletului tău se reflectă în ce realizezi în lucrare”. Iar colega ei, Jeanina Filip, completează cu ideea că „proiectul realizat reflectă exact speranța, pentru că viața o trăim sperând, purtând speranța zilei de mâine”.

„Pentru mine – spune Loredana Ana Maria Craiu, anul 1 I AMG, acest proiect a însemnat culoare, provocare, curaj și am descoperit cât de creativă sunt, mi-am descoperit o îndemânare care, cu siguranță, trebuie să facă parte din meseria de asistent medical, pentru a fi pregătită pentru diferite situații cu care mă voi confrunta în parcursul profesional.”

„Unii Supermani nu au pelerină; ei au stetoscop!” sunt de părere Cristina Constantinescu (Strimbeanu) și Nicoleta Dulgheru (Pricop) – anul 1 I AMG – două eleve care au avut ideea de a realiza două fotografii împreună – asta pentru că „rezonăm și interacționăm foarte bine” – afirmă ele – „ne completăm, iar ideea proiectului ne-a atras încă de la început și am vrut să lucrăm ca o adevărată echipă, fiind o șansă pentru noi să ne implicăm în „modelarea” domeniului științelor. Totodată, ne plac spiritul competitiv, provocările și inspirația fiecărui proiect. Toate ideile prind aripi, adăugăm și vorbele frumos împachetate, iar pozele minunate îți dezvoltă creativitatea și îți dau încredere. În plus, ne-a motivat să vedem și alte echipe din clasele participante implicate activ, ceea ce ne-a dat un „vibe” pozitiv. Participarea noastră alături de colegi talentați dovedește faptul că în țara noastră există viitor și motive de optimism.”

Pentru ele, „acest proiect reprezintă emoțiile, dragostea și implicarea pentru această meserie, iar dorința de a-i ajuta pe cei în nevoie, de a alina durerea celor suferinzi, empatia, grija, căldura și faptul că pacienții își pun viața în mâinile noastre demonstrează actul final de încredere. Prin provocările și impactul profund pe care îl pot avea asistenții medicali în comunitate, această profesie poate culege recompense toată viața.”  

Aceeași idee – de a lucra împreună două fotografii – au avut-o și Adriana Stănescu, împreună cu Patricia Jitaru (anul 1 I AMG). Au făcut această alegere pentru că se înțeleg bine și au perspective asemănătoare cu privire la profesia pe care doresc s-o urmeze, iar în lucrările lor „se ascund emoții și speranțe”, afirmă cele două eleve.

Patricia este cea care a făcut desenele din prima imagine, reprezentându-le chiar pe ele două. În mesajul scris pe mănușă, Adriana se adresează mamei ei, având „gândurile îndreptate spre viitor: știu că nu voi fi mereu prezentă la momente speciale – spune ea – ziua mamei, aniversarea fraților mei… dar, voi fi bogată sufletește atunci când voi ajuta oameni aflați în suferință.”

În cea de-a doua imagine, se află Adriana și Patricia cele reale! Adriana este surprinsă la sala de demonstrații și afirmă: „chiar dacă sunt încă elevă, îmi doresc să ajung o asistentă bună”.

Patricia ne destăinuie că este foarte mândră de acest proiect, în care a investit „multe emoții, care au prins diferite forme pe tot parcursul procesului! Am încercat să scot în evidență – spune ea -frumusețea acestei profesii. Asistentul medical este prezent nu doar fizic, ci și sufletește;  pe lângă faptul că este implicat în vindecarea trupească, el vindecă și sufletul, iar pacienții, chiar dacă uită detaliile trăite de-a lungul interacțiunii cu tine, niciodată nu vor uita felul în care le-ai atins sufletul, atunci când poate aveau mai multă nevoie de această vindecare și alinare decât de cea a corpului!”

Interesant este că și Luiza-Diana Codreanu (anul 1 I AMG) a fost inspirată de aceeași idee: „tu, ca asistent medical, ai ocazia să vindeci inima, mintea, sufletul și corpul pacienților tăi, familiilor lor, dar și pe tine însuți. S-ar putea ca pacienții să-ți uite numele, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă”. 

Când am văzut ideea proiectului Florentinei Boștină și al Sorinei Tudorache (anul I J AMG), gândul meu a fost acela că doar profesioniștii în domeniu și oamenii cu o cultură generală semnificativă vor recunoaște personalitatea din imagine.

„Din dorința de a crea ceva unic – spun cele două eleve – am pornit de la inimă și am perceput-o ca fiind nucleul lucrării. Pe când proiectul prindea viață, ne-am gândit a cui să fie inima și cine ar reprezenta în medicină o bază atât de solidă. Astfel, am ales drept reper un medic cu merite extraordinare și anume pe Carol Davila, cel al cărui nume a fost preluat de altfel și de școala noastră. Pornind de la reorganizarea și edificarea școlii medicale românești, Carol Davila va pune bazele primului laborator de analize în cadrul Spitalului Militar Central. Altă inițiativă lăudabilă a sa a fost introducerea de consultații gratuite pentru toată lumea. Așa am ajuns la concluzia că medicina înseamnă cunoaștere, dăruire și iubire! Școala, prin informațiile și îndrumarea oferită, ne dă puterea de a ajunge oriunde ne dorim. Ce facem cu aripile primite de la profesori depinde doar de voința și motivația fiecăruia dintre noi. Putem urma exemple și apoi putem deveni noi înșine exemple!”

Andreea, Iuliana – Elena, Nicoleta și Tibi – Gelu, membrii grupului anului II K AMG, mă întrebaseră inițial: „putem face din materiale sanitare un ceas de perete… funcțional?”

M-a cucerit din start această idee inedită și specială și am spus evident: „DA!”

„Proiectul nostru – afirmă ei – reprezintă TIMPUL, iar mesajul pe care îl transmitem către toată lumea, așa cum este scris și pe ceas, e acela că timpul nu trece niciodată, ci noi trecem prin timp, iar cel mai important este să facem acest lucru să merite. Să trecem prin timp zâmbind, să trecem oferind bunătate și vorbe bune, să trecem cu fericire și să facem orice clipă să conteze, pentru că singurul sens este: Înainte! Nu ne putem întoarce în timp!”

Cel mai numeros grup – cel al anului I E AMG, format din Gabriela, Ramona – Ristana, Camelia – Daniela, Lavinia, Miruna – Alexandra, Georgiana, Andreea – Mirela și Răzvan, afirmă că lucrarea lor a pornit „de la ideea lucrului în echipă, oglindind colaborarea perfectă, în care am îmbinat implicarea, dăruirea și distracția. Ne-a făcut plăcere să realizăm experimente interesante de biochimie împreună cu doamna prof. Eugenia Petrescu și am surprins  momente cheie prin intermediul fotografiilor. Ne bucurăm că am adăugat o experiență frumoasă în albumul cu amintiri.”

Munca împreună este și preocuparea centrală a grupului anului I G AMG: Cristina, Anca -Valentina, Claudiu si Adrian, care consideră că echipa pe care au format-o este „așa cum am vrea să fie și în spitale. Fiecare dintre noi a arătat și a dat ce a avut mai bun. Fotografia noastră arată multitudinea de sarcini pe care le are un cadru medical și organizarea de care trebuie să dea dovadă”. De aceea, asistenții bine pregătiți dau valoare unei echipe interdisciplinare, formând un nucleu profesionist de succes.”

În final, toți participanții la proiect se pot considera învingători, pentru că cei care muncesc cu dăruire vor câștiga – și nu doar o recunoaștere trecătoare, într-un anumit context, ci o recompensă pe viață!

prof. Mihaela – Corina Bucur