Un amalgam de trăiri, emoții, amintiri, lacrimi, zâmbete ne încearcă în fiecare an, pe 10 februarie. O zi de naștere și renaștere…

10 februarie rămâne o zi specială pentru toți membrii și apropiații Fundației Umaniste „Dr. Mioara Mincu” și ai Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”. Este ocazia cu care comemorăm pe fondatoarea școlii, Doamna dr. Mioara Mincu, în ziua nașterii domniei sale.

Este și sărbătoarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care împlinește anul acesta 31 de ani de activitate, dar și a Fundației Umaniste „Dr. Mioara Mincu”, care aniversează 12 ani de la înființare.

Personalitatea deosebită a Doamnei nursingului românesc este adusă în prezent, mai aproape de noi, de poveștile de viață ale celor apropiați. Deschidem azi prima parte a cărții cu amintiri.

Prof. Eugenia Olaru: „Nemuritoarea Doamnă doctor Mioara Mincu… Da, nemuritoare, pentru tot ceea ce a realizat în viață. Făcând o analogie, așa cum un copac nu poate trăi fără sol, așa și Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” trăiește în continuare prin cel care este fiul Doamnei dr. Mioara Mincu, prof. univ. dr. Alexandru Ioan Mincu.

Și astăzi, atât domnia sa, dr. Mioara Mincu, cât și Școala „Carol Davila” au rămas repere în domeniu.

Au trecut mulți ani de când am avut fericirea și oportunitatea de a o cunoaște, admira și chiar colabora cu domnia sa. Anii 1967 – 1968, Pitar Moș, cancelarie, ore, consilii profesorale în care ne confruntam cu „directive” la care trebuia să găsim soluții. Ne consultam și găseam întotdeauna rezolvarea.

Doamna dr. Mioara Mincu avea activități numeroase: conducea Spitalul Cantacuzino, cu multe secții și foarte mult personal, colabora cu Uniunea Societătilor de Științe Medicale, cu revistele de specialitate, cu Radiodifuziunea Română, unde ani de zile a avut rubrica „Sfatul medicului”. Ne începeam ziua cu vocea caldă și de neconfundat, beneficiind de sfaturile domniei sale. Găsea întotdeauna o rezolvare, nu numai sfaturi, ci și acțiuni. Era prezentă peste tot – Ministerul Sănătății, sindicat, asociații profesionale.

Un singur om: medic, soție, mamă, fiică – făcea față la tot. Nu se plângea niciodată de lipsa de timp, avea putere, creativitate. Un exemplu viu pentru toți. Un portret al unui „suflet mare”. 

 În 1990, având o mare experiență managerială și didactică, ocupându-se ani de zile de educația sanitară a semenilor, fiind o vizionară, a avut ideea și puterea de a înființa prima școală postliceală sanitară particulară din România. 

 În București și în filialele din țară  (Târgoviște, Pitești, Galați, Focșani, Baia Mare, Sighișoara, Suceava, Horezu ș.a.) a acceptat, chiar înaintea școlii de stat, NURSING-ul. A înscris Școala „Carol Davila” în Modulul European de Nursing. A găzduit Conferința Internațională de Nursing.

A facilitat schimbul de experiență cu studenții din diferite țări. Cursanții noștri și-au îmbogățit experiența profesională cu ocazia acestor vizite reciproce.

 Dincolo de profundul respect pe care îl port Doamnei dr. Mioara Mincu, am și o profundă recunoștință pentru că m-a ales să-i fiu alături până în penultima zi petrecută în această lume. Plecarea domniei sale dintre noi mi-a lăsat un gol imens. 

 I-am făcut o promisiune pe care o voi respecta cât voi trăi, cu inima împăcată.

 Cursanții școlii trebuie să încerce să se ridice la standardele pe care fostă și actuală conducere le oferă, dar le și cere de la fiecare. Apreciați ce aveți, învățați la timp, aplicați în practică și în viață ce ați învățat. Păstrați-vă conștiința curată!”

Prof. Florica Ștefănescu: „Am cunoscut-o pe Doamna dr. Mioara Mincu în urmă cu 51 de ani…Da, au trecut atâția ani și  îmi aduc aminte deseori, cu mare drag, de anii petrecuți împreună. Aproape 38 de ani am avut o relație profesională, deși nu pot spune că nu am simțit-o aproape de mine ca pe un adevărat prieten. Așa cum am mai spus-o în fiecare an, la întâlnirile noastre de comemorare, sau mai bine zis ori de câte ori îmi amintesc de ea, cu diferite ocazii, mi-a fost dragă și a rămas în inima mea pentru totdeauna. Am admirat felul în care se apropia de oameni, blândețea și grija ei pentru aceștia; și atunci când mă certa o făcea cu blândețe. Avea un fel  special de se purta cu ceilalți. Cred că totul venea din iubirea ei pentru semeni.

S-a dedicat familiei și profesiei, pe care evident o iubea. Nu evita să cunoască și să întâlnească mereu oameni noi. Biroul Doamnei, așa cum ne place nouă să îi spunem, era mereu plin.

A fost o feministă convinsă, cu viziune, creativă…dovada este locul acesta în care ne aflăm noi toți, încă din anul 1990, când a luat ființă Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”. Ne-a lasat o moștenire imensă…Ne-a lăsat spiritul ei care ne-a călăuzit în toți acești ani de activitate didactică, zâmbetul ei, pe care și-a dorit să-l dăruim celor care nu mai pot zâmbi, blândețea și iubirea ei pentru oameni. Ne-a făcut și pe noi creatori de noi orizonturi pentru viitorii asistenți medicali și ne-a lăsat să continuăm ceea ce ar fi dorit ea să construiască în acest loc care astăzi este Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”.

Mă bucur că și în acest an îmi pot exprima sentimentele pentru Doamna, dar și pentru Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, care reprezintă pentru mine locul în care m-am definit și împlinit profesional, locul în care mi-am făcut prieteni și am lucrat cu profesioniști. Încă un an cu voi, dragii mei colegi – deși anul acesta nu sunt la catedră, încă un an cu Doamna, acum la 13 ani de la trecerea în neființă.

Vă mulțumesc, draga noastră Doamnă, pentru că ne-ați lăsat această moștenire imensă, această „familie” – pentru mine chiar este unica familie – Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”! Veți fi mereu în gândurile noastre și ale elevilor noștri.”

Dr. Cătălina Niculescu: „Cu duioșie și enorm respect păstrăm memoria Doamnei director doctor MIOARA MINCU, suflet nobil, inteligent, iubitor al vieții oamenilor, al frumosului și, mai presus de toate, al sănătății tuturor celor din jurul său.

 Doamna director doctor Mioara Mincu, pe lângă alte numeroase activități, a fost inițiatoarea învățământului medical postliceal particular. 

 Prin pasiune, dar și prin  grijă permanentă pentru cei aflați în suferință, pentru ameliorarea sănătății lor, a înființat pe lângă școala-mamă din București, filiale în aproape toate județele țării, ajutând în acest  fel la formarea a mii de asistenți medicali în numeroase specialități medicale. 

 A respectat și a apreciat, la justa lor valoare, înaintașii în general și, în mod special, pe cei din domeniul medical și, de aceea, a inițiat  și definitivat înscrierea în rândurile oamenilor de înaltă cultură pe eminentul medic Carol Davila, care la inițiativa sa a devenit Membru al prestigioasei instituții de cultură – Academia Română. În memoria eminentului medic Carol Davila,  școala pe care cu mare cinste a condus-o, la dorința sa, îi poartă numele.

Ca neobosită și foarte activă ocrotitoare a sănătății tuturor celor aflați în suferință, nu a uitat niciodată și zona natală, ajutându-i întodeauna  pe consătenii săi, cu o vorbă bună, o alinare, un tratament, celor care i-au cerut sprijin.

Suntem siguri că din Înaltul Cerului ne privește și ne ajută în permanență! Îl rugăm pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos și pe Maica Domnului să-i ofere o Veșnică odihnă binemeritată!”

prof. Raluca Brad