Indiferent ce vremuri trăim, viața este mai frumoasă când prin acțiunile noastre aducem un zâmbet pe chipul aproapelui, fiindcă „unii oameni sunt prea obosiți ca să-l dăruiască” (dr. Mioara Mincu).

Voi pleca de la acest gând și vă spun povestea din spatele alegerii mele de a deveni asistent medical.

Toți am intrat în legătură cu această profesie încă de la naștere prin intermediul asistentei medicale care ne-a ținut în brațe pentru prima dată. Cu mine lucrurile au fost mai speciale deoarece m-am născut prematur. Primul meu pătuț a fost incubatorul, unde am fost îngrijit zi și noapte de asistente, iar prin mila lui Dumnezeu și a dragostei scumpei mele mame am supraviețuit.

Ulterior am avut probleme de sănătate și a trebuit să fac multe injecții pe care, bineînțeles, tot un cadru medical mi le-a administrat.

Cu trecerea anilor am înțeles și mai mult rolul asistentului medical din cauza accidentărilor pe care le-am suferit la joacă sau la orele de sport.

O altă experiență în care am conștientizat importanța acestei profesii a fost perioada când s-a îmbolnăvit bunica mea și a trebuit să merg aproape zilnic să-i duc câte ceva. În majoritatea vizitelor am găsit în salonul unde era internată o asistentă care, dincolo de efectuarea actului medical, avea un cuvânt încurajator pentru pacienți.

Într-o zi, o asistentă care a observat că stăteam mult lângă patul bunicii, mi-a zis pe un ton ferm, dar prietenos: „Tinere, să înveți carte și să vii la spital că avem nevoie…văd că îți place să stai printre pacienți!” Aceste cuvinte mi-au răsunat în minte mereu.

Însă viața avea să îmi rezerve o întâlnire specială cu asistența medicală de recuperare. Acum vreo 10 ani am avut un accident care m-a adus pe secția de ortopedie. Am suferit o luxație bilaterală la glezna piciorului drept și după intervenția de repoziționare, am stat cu piciorul în gips și apoi am început procedurile de recuperare. În cadrul ședințelor, am dorit să aflu detalii despre fiecare tehnică aplicată și despre efectul urmărit. Trebuie să vă spun că după primul stagiu de recuperare eram deja fascinat de această meserie și în acest sens am decis că este momentul să încep o nouă etapă în activitatea mea profesională. Astfel, am căutat să urmez cursurile unei școli postliceale sanitare de prestigiu astfel încât să am parte de o pregătire cât mai bună…și așa am ajuns la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, calificarea asistent medical de balneofiziokinetoterpaie și recuperare.

Anul trecut mama a suferit un accident de circulație care s-a soldat cu fractură de menisc și o deformare la nivelul articulației genunchiului stâng din cauza unei deplasări ușoare a peroneului. După perioada de imobilizare în aparat gipsat, am reușit să o ajut efectiv să efectueze gimnastica medicală recomandată la domiciliu atât sub supravegherea unui kinetoterapeut, cât și singur, datorită stagiilor de practică unde am învățat lucruri importante.

La final vreau să mulțumesc tuturor celor care au contribuit la formarea mea ca asistent medical.

 

Emanuel Dragomirescu (clasa III A – BFKT) – Premiul pentru cel mai bun titlu – Concursul „Fii mesagerul profesiei medicale –  #EchipaCareConteaza”, organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Afișări articol: 226

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Unica școală din România membră European Nuring Module din 1999

Ghidul Școlii – 2022

Portalul Mobilitatii Europene

Alte știri de interes