La 1 decembrie 2019 sărbătorim 101 ani de România.

Este momentul în care fiecare simte parcă mai mult decât în altă zi că este român, iar inimile tresar la gândul către cei care au adus sacrificiul suprem pentru țară și pentru neamul românesc. Este momentul în care poate ar trebui să ne întoarcem cu mai multă credință, iubire și speranță la adevăratele valori, la ceea ce ne definește ca popor, la identitatea noastră națională, spirituală, culturală.

„Identitatea, apartenenţa noastră stă şi constă în şi din faptele şi gesturile noastre, în atitudinile şi comportamentul nostru zilnic, fiindcă noi toţi suntem cei care dăm substanţă identităţii / apartenenţei noastre, spirituale, morale, culturale, sociale şi naţionale, prin ceea ce întreprindem noi, prin ceea ce realizăm noi, prin ceea ce creăm noi, prin ceea ce preluăm şi predăm / transmitem mai departe şi prin ceea ce desăvârşim noi, din punct de vedere material, cultural, social şi spiritual.

Da, noi toţi suntem, alcătuim şi formăm România şi, după cum suntem noi, fiecare în parte, aşa este şi această ţară, corectă sau nu, umilă, umilită sau nu, demnă sau nu, onestă sau nu, cinstită sau nu, ignorantă, arogantă şi superficială sau nu, mutilată, integră, întreagă sau nu, sinceră, responsabilă şi serioasă sau nu.” – Pr. Stelian Gomboș – www.tribunainvatamantului.ro)

1 Decembrie 1918 a fost momentul hotărâtor în istoria neamului românesc, în care țara noastră și-a reîntregit granițele. Astfel, s-a îndeplinit dorința românilor de a trăi liberi și uniți.

În fiecare an, la București, în orașul unirii – Alba Iulia, dar și în toate orașele mari din întreaga țară au loc parade militare, manifestări culturale și ceremonii prilejuite de aniversarea acestei zile, evenimente care îi reunesc alături pe românii de pretutindeni.

LA MULȚI ANI TUTUROR ROMÂNILOR ȘI CELOR CE IUBESC ROMÂNIA!

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

(Mihai Eminescu – Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie)

prof. Raluca BRAD