Marți ( 14 martie ) a fost o zi dedicată multiculturalității. Ne-am prezentat țara, tradițiile, unitatea de învățământ și sistemul medical.

De exemplu, Aleksandra și Viktoria, din Bulgaria, ne-au povestit că esența de flori din cunoscutele parfumuri este extrasă din „Valea Trandafirilor”. De asemenea, ne-au explicat cum funcționează sistemul lor sanitar, care se aseamănă cu cel din România.

Carol și Laia și-au prezentat orașul de proveniență începând cu istoria și geografia locului, apoi au povestit în ce constă profesia de asistent medical în țara lor; au vorbit despre autonomia asistentului medical, despre faptul că pot lua unele decizii și pot acționa liber în anumite situații. Ne-au prezentat și atracțiile principale, tradițiile și jocurile specifice țării lor ( de exemplu, Turnul uman sau jocurile cu foc ). 

 Mina a povestit despre sistemul de învățământ și cel medical din Norvegia, care  sunt gratuite pentru toată lumea. Sistemul social se bazează foarte mult pe taxe, care sunt plătite din salariu și în felul acesta populația beneficiază de gratuitate și accesibilitate la educație și servicii medicale.

Lisa și Sophie au prezentat detalii despre sistemele de sănătate din țara lor. Sophie ( Belgia ) ne-a povestit că asistentul medical este direct subordonat medicului și nu beneficiază de prea multă autonomie. Lisa a accentuat importanța studiilor pentru a lucra pe anumite secții; de exemplu, pentru a fi asistent medical pe secția de Chirurgie trebuie să ai master în această specialitate.

A fost o zi în care ne-am cunoscut atât între noi, cât și pe noi înșine. Am descoperit că poți avea mult mai multă încredere în tine dacă îți accepți originile și vezi partea bună a lucrurilor. 

Miercuri și joi ( 15 – 16 martie ) am fost pe secțiile de Traumatologie și Chirurgie generală. Am asistat la  diverse intervenții: colecistectomie, reducere de fractură, operație de hallux valgus, operație de hernie bilaterală laparoscopică și reducerea închisă a fracturii de diafiză humerală. De asemenea, am văzut și un pacient cu sindrom de tunel carpian.

Medicii chirurgi au fost foarte înțelegători și  deschiși, fiind încântați de țara noastră. Am constatat că știau destul de multe lucruri despre noi. Operația de hallux valgus a decurs într-un mod neașteptat. Pacienta era din România, așa că am putut să comunic deschis pe parcursul intervenției. Atmosfera a fost una foarte caldă, iar comunicarea dintre cadrele medicale și pacienți m-a impresionat.

În timpul acestui schimb de experiență, nu numai că am putut învața atât de multe lucruri noi, dar am făcut parte din echipă. Cred că uneori m-am simțit mai bine ca acasă. Nu m-a tratat nimeni cu superioritate, nu m-a pedepsit nimeni pentru că am făcut o greșeală, nu m-a judecat nimeni că sunt din altă țară. Mi-au zis că sunt la fel ca ei, chiar dacă încă nu lucrez, iar când am greșit mi-au explicat și m-au încurajat.

 Pentru mine toată lumea este ca o familie mare și fericită aici! Nu există diferențe între asistent și infirmier, între doctor și asistent. Toți au învățat lucrând pe secție.  

 La sfârșitul turei, când mi-am luat „la revedere” de la echipă, doamna Rose mi-a zis: „Bine ai venit în familia noastră!”.

( Bianca Deaconescu )