Miercuri, 07.03.2018
Am ajuns la centrul de recuperare din Herning în jurul orei 07:20 și am fost împărțite la fel ca în ziua precedentă, una din noi a rămas la centru, iar cealaltă a plecat împreună cu o asistentă pentru vizitele la domiciliul bolnavilor. În clinică, am ajutat la efectuarea toaletei pacienților, urmată de schimbarea lenjeriei patului și servirea micului dejun. Ulterior, am mers să verificăm dacă fiecare pacient are pastilele necesare pentru ziua respectivă. Pastilele se țin într-un dulap din camera pacientului, acesta se încuie și doar asistenții medicali îl pot deschide. Unii pacienți nu aveau medicamentele necesare și s-a dat comandă la o farmacie care livrează medicația la centru. Una dintre paciente avea o gastrostomă, pe unde i s-a administrat hrana sub formă lichidă, fiind singura posibilitate prin care se putea hrăni.
La vizitele de la domiciliu, în prima parte a zilei am însoțit o asistentă pe nume Helle. Am fost la 5 pacienți, în diferite zone ale orașului. Primii 2 pacienți aveau nevoie să li se administreze antibiotice, iar ceilalți 2 necesitau schimbarea sondei vezicale. Am revenit la centru unde asistenta a trebuit să introducă în baza de date toate datele obținute de la pacienți, în urma vizitelor. Am fost preluată de cea de-a doua asistentă, Lis, care mi-a explicat că vom merge să vizităm un pacient vârstnic, care prezenta febră și alte simptome ce îi alterează starea de bine, dintr-un centru care se ocupă cu îngrijirea bătrânilor, dintr-un oraș apropiat, numit Sunds. Odată ce am ajuns la domiciliul pacientului, asistenta i-a verificat semnele vitale și a făcut un test rapid CRP, dar totul a fost în regulă.
Joi, 08.03.2018
Astăzi am rămas împreună cu colega mea pe centru. Una dintre noi a fost preluată de o asistentă din echipa cu numărul 3, iar cealaltă de o asistentă din echipa cu numărul 2. La echipa cu numărul 3 am asistat la raportul de dimineață al asistenților. Am aflat că starea unuia dintre pacienți se înrăutățește pe zi ce trece, începe să își piardă din concentrare, nu mai poate sta în picioare, nu mai poate mânca de unul singur și nu mai este conștient de ceea ce a fost în trecutul său, cu toate că acum o săptămâna se simțea foarte bine. După terminarea raportului, asistentă pe care am însoțit-o mi-a explicat sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească. Am asistat și am ajutat la igiena de dimineață a unor pacienți, ulterior le-am oferit micul dejun. Am lăsat pacienții să servească masa și am fost împreună cu asistenta să pregătească medicația pe o săptămână. După ce am terminat de pregătit medicamentele, am cântărit o pacientă imobilizată la pat. Am reușit să facem acest lucru cu ajutorul unui mecanism asemănător unei macarale.
Mai târziu, am fost invitată să particip la o întâlnire, unde erau prezente o asistentă, pacienta, aparținătoarea, 2 fizioterapeuți și o asistentă socială. Acestea au discutat despre starea pacientei și dacă aceasta este pregătită să plece acasă sau dacă mai este nevoie de recuperare. La echipa numărul 2 am ajutat la toaleta pacienților de dimineață, ulterior schimbând lenjeriile de pat. Am servit micul dejun pacienților în cameră și le-am pregătit pastilele necesare. Am verificat câte persoane urmează să vină și au fost sunate pentru a vedea dacă au nevoie de un scaun cu rotile, deoarece necesită comandă din timp.
După masa de prânz, îi ajutăm pe pacienți să se pregătească pentru somnul de după-amiază.
Simona Cepăreanu și Marina Carmen Pavel (clasa II B – AMG)
VIA University College – Silkeborg, Danemarca
