Eleva școlii noastre, Maria – Magdalena Nicolae – II H AMG, a participat la schimbul European Nursing Module care s-a desfășurat la University College Lillebaelt Vejle, Danemarca.

Iată jurnalul transmis de Maria:

12 și 13 martie 2022 – free time

Weekend-ul dintre cele două săptămâni l-am petrecut în Copenhaga, unde am stat o noapte. Am plecat din Vejle de dimineață, pentru a putea ajunge în jurul orei 11 aici.

În prima zi, primul obiectiv pe care l-am vizitat în Copenhaga a fost Grădina Zoo, unde am văzut pentru prima dată girafe și elefanți, animalele mele preferate. Apoi, am fost la muzeul dedicat lui Hans Christian Andersen, unde era prezentat în miniatură întregul curs al vieții sale; de asemenea, erau secvențe importante din cele mai cunoscute povești ale sale. A fost ceva incredibil – jocuri de lumini, sunete, efecte speciale. A urmat Muzeul „Belive it or not! ”, unde se aflau informații – reprezentate prin manechine sau diverse jocuri – despre care nu credeam că pot fi reale; de exemplu, aici am aflat că a existat o persoană care a mâncat numai fier, incredibil, nu? Tot în ziua aceea, am apucat să vizitez și Castelul Christiansborg, care se află fix în centrul orașului. Castelul este unul splendid, dar biblioteca m-a impresionat cel mai tare, se întindea pe două etaje.

A doua zi, am plecat să explorez încă de la prima oră. Mi-am luat bilet pentru autobuzul tip „Hop on, hop off” pentru a ajunge cât mai rapid în punctele cheie ale orașului. Am început ziua cu un tur cu barca pe canalele capitalei. Apa era extrem de curată, iar vremea a ținut cu mine. Peisajele îmi furau gândurile și privirea… Turul a durat o oră și a trecut prin cele mai importante zone, precum statuia Micii Sirene și pe lângă nave de război. A urmat Muzeul „Guiness Records” – un muzeu al recordurilor. La acest muzeu am văzut recorduri din toate domeniile, inclusiv din domeniul modei. Am văzut chiar și un manechin în mărime naturală al celui mai înalt om – 2,70 metri. Spre finalul zilei, am mers la Castelul Rosenborg, pe care, din păcate, l-am văzut pe fugă din cauza timpului. Am văzut măreția castelului, luxul, dar și bogăția în privința vinului și al armelor sau bijuteriilor – ceva inimaginabil.

Un citat foarte bun, preluat din muzeul lui Andersen, care rezumă această escapadă în Copenhaga, este: „To travel is to live!” – H. C. Andersen.

Ziua 6 – 14 martie 2022 – Zi de cunoaștere a orașului

Astăzi am avut zi de cunoaștere a orașului. Astfel, am decis că cel mai bun mod prin care pot face asta este să văd Muzeul Okolariet. Este un muzeu despre cele 17 SDGs (Sustainable Development Goals – https://sdgs.un.org/goals ), precum și despre poluare și mâncatul sănătos vs nesănătos. Cele 17 SDGs nu îmi erau necunoscute, le știam deja de la Vives International Week, deci a picat tocmai bine.

Prima expoziție era despre Fiorduri și mare – am putut explora sub suprafața apei și am putut vedea pești vii înotând printre algele marine de pe fundul fiordului, am  experimentat diferențele dintre un fiord curat și unul care are atât de mulți nutrienți încât peștii nu pot supraviețui în apa săracă în oxigen.

În zona poluată, am avut impresia că m-am  scufundat în noroiul moale al fundului fiordului, în timp ce partea curată a fiordului are un pat de nisip stabil.

A treia expoziție era despre plasticul din ocean și despre răul pe care îl produce – am putut vedea cum părți ale oceanului sunt sufocate cu plastic în detrimentul vieții animale care trăiesc acolo, iar unele animale sunt sufocate în plastic, în timp ce altele mănâncă micile bucăți de plastic care plutesc în jur, umplându-și stomacul cu ceva din care nu pot trăi.

La expoziția Forest Hill, am putut explora sub suprafața pământului și am putut vedea cât de multă viață există, de fapt, sub picioarele noastre – erau gândaci și viermi reali!

În partea de Canalizare am putut experimenta cum este să mă plimb într-un canal – am putut vedea ce se întâmplă cu apa după ce o aruncăm în chiuvetă sau toaletă, am văzut chiar și șobolani reali, iar pentru a avea o „viziune” completă, am avut ocazia să fac o plimbare în simulatorul de canalizare și să urmăresc un șobolan care aleargă și înoată prin sistemul de canalizare.

În camera Viziunea Lumii s-au concentrat asupra celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale ONU (17 SDGs). Sala este decorată cu postere care arată interpretările artiștilor locali asupra mesajelor din spatele acestor 17 obiective.

Pentru a afla despre modul în care dieta ne afectează planeta, am mers la următoarea expoziție, anume Precious Planet. Aici am facut o excursie în creierul Idei, care, la fel ca mulți dintre noi, se gândește mult la modul în care afectează clima și natura prin ceea ce mănâncă. Am văzut o perspectivă asupra amprentelor climatice ale diferitelor alimente, sfaturi pentru a mânca mai puțină carne și o mulțime de sfaturi practice despre ce să facem dacă dorim să mâncăm în mod durabil și să facem ceva bun pentru climă. În creierul Idei se afla un morcov gigant și o mini friptură, care reprezintă, de fapt, modul în care trebuie să mâncăm mai multe legume și mai puțină carne, dacă vrem să mâncăm într-un mod mai ecologic.

Tot acest muzeu se baza pe experimente și pe activități practice, ceea ce mi s-a părut foarte ingenios, ținând cont de tematica muzeului, chiar m-a impresionat. Aici am văzut un citat minunat, foarte bun din toate punctele de vedere, care poate rezuma viața ca asistent medical: „You must be the change you wish to see in the world!” – Mahatma Gandhi.

Plimbându-mă pe străzi, am aflat că la fiecare clădire importantă sau loc frecvent vizitat există un defibrilator – cum am zis și zilele trecute, prevenție!

Ziua 7 – 15 martie 2022 – Pediatric Ambulatorium Ward

Săptămâna aceasta voi fi la Pediatric Ambulatorium Ward. Este o secție unde pacienții vin și pleacă. Aici, în mare parte, asistentele consultă singure, dar există și zile când o fac împreună cu medicul. Se mai practică și consultațiile telefonice.

Dat fiind faptul că pacienții nu sunt în stare foarte gravă, aceștia se măsoară și se cântăresc singuri. Am aflat faptul că aici, adolescenții (de la 15 ani) – pacienți vin singuri, fără părinți, tocmai pentru a îi încuraja să își ia în serios și în propriile mâini problemele medicale (statul decontează cheltuielile). Pe această secție, ca în tot spitalul, este încurajată comunicarea dintre pacienți și cadrele medicale.

Astăzi am fost pe partea de Nefrologie, unde au venit copii cu probleme cu rinichii și incontinență urinară. Uneori, dacă situația permite, se recomandă sportul în locul medicamentelor. La pacienții unde nu se rezolvă problema incontinenței cu medicamente, se recomandă o „centură cu sonerie”. Se conectează cablul centurii la lenjeria intimă, iar în momentul în care dispozitivul simte umezeală, vibrează. Capătul care vibrează se atașează de tricou, la claviculă. Dispozitivul se numește Wet-Stop.

Alte observații:

În tot spitalul există broșuri informative pentru educarea și ajutarea pacientului și familiei

Uniformele sunt la fel pentru medici și asistente, pentru a nu exista diferențe.

Ținuta angajatului este: uniforma spitalului (culori: pantaloni albastru închis, tricou/bluză de culoare albastru deschis, halat alb – bluzele și halatele au mâneca trei sferturi, până la cot, pentru a nu incomoda; pantalonii au capse la gleznă pentru a ajusta lărgimea acestora) + adidași sau orice altă încălțăminte comodă.

Pentru ei nu este o problemă dacă personalul medical are tatuaje, nu au nimic de obiectat în această privință.

În tot departamentul „Children and young” este prezentă mascota spitalului + pașii acestuia, precum și diverse imagini și desene pe pereți.

Pacienții – copii pot primi o jucărie mică, lucrată manual, la finalul consultației, pentru a face experiența cât mai plăcută, fără teamă.

Ziua 8 – 16 martie 2022 – Pediatric Ambulatorium Ward

Astăzi am fost pe partea unde sunt tratați pacienții cu diabet. Aici, pacienții au propriul medic și propria asistentă cu care merg până la vârsta de 18 ani sau poate chiar mai mult dacă aceștia consideră că este în beneficiul pacientului. Controlul se realizează, în mod uzual, din 3 în 3 luni.

De la 8 la 9.30, doamna asistentă a avut un meeting online despre oamenii care au probleme legate de viață (în general). În acest context, se dorește realizarea unui proiect în care cadrele medicale se duc la ei acasă pentru a încerca să îi ajute cu problemele pe care le au, ca mai apoi să poată gestiona mai bine și diabetul.

De la 9.30 și până la aproximativ ora 10.15 am fost în salonul unei fetițe de 15-16 ani care a fost internată în urma unei crize diabetice; avea și autism. Aici am descoperit aparatul „FreeStyle Libre”, pe care pacienții îl primesc în mod gratuit când află de boala pe care o au. Este un kit format dintr-un device mic, rotund, care se montează la nivelul pielii, precum și dintr-un scanner care măsoară valoarea glicemiei, prin wifi; trebuie doar apropiat de acel device rotund. Se schimbă din 2 în 2 săptămâni.

Întotdeauna asistenta face instructajul pacientului, dar și a părintelui. Au loc discuții despre ce probleme de sănătate mai are (dacă e cazul), despre trecutul acestuia, dar și despre cum să mențină zona curată și hidratată sau chiar despre posibile alergii la plasture.

Totodată, au loc și întâlniri tip seminar atât pentru părinți, cât și pentru copii, cu scopul de a-i ajuta să gestioneze mai bine situațiile sau cum să se descurce în anumite momente, despre ce s-a schimbat în organismul lor și cum să trăiască zilnic în acest mod, fără a fi o povară. Ei primesc manuale și broșuri informaționale, frumos colorate și structurate.

Dat fiind că ea a fost singura pacientă pe ziua de azi, doamna asistentă mi-a dat drumul la 10.30 pentru a putea merge să vizitez muzeul dedicat Istoriei Nursingului Danez. Expozițiile prezintă istoria sistemului de sănătate din Danemarca din Evul Mediu până în 1960.

Clădirile muzeului făceau inițial parte din Sanatoriul din fiordul Kolding, construit în 1911 ca primul sanatoriu pentru copiii bolnavi de tuberculoză din Danemarca. Aceștia voiau să trateze tuberculoza prin frig – iarna (erau cam 8 grade în camere) și prin băi de soare – vara (pacienții erau scoși pe terasa spitalului, la soare).

A fost o zi absolut minunată!

Ziua 9 – 17 martie 2022 – Pediatric Ambulatorium Ward

Stagiul meu de practică s-a terminat pe secția de Neonatal a Ambulatoriului de Pediatrie. Aici se realizează consulturi generale, vin pacienți cu diferite probleme, precum motorii, musculare, dermatologice sau de oricare alt tip. Echipa din acest cabinet este formată din medic specialist și asistentă medicală, iar dacă este cazul, se alătură și un kineto-fizioterapeut.

În timp ce personalul medical discută cu părinții, copilul este lăsat să se joace într-un loc special amenajat, pentru a observa cum se poartă copilul, cum se mișcă și cum se joacă. Totodată, se măsoară și se cânterește, tocmai pentru a observa evoluția lui.

Observații:

– fizio-kinetoterapeuții folosesc „Alberta Infant Motor Scale”

– fiecare obiect se dezinfectează după fiecare utilizare: jucării, cântar etc.

Pentru a ne lua la revedere de la studenții danezi, a fost organizată o ieșire în club, unde am avut ocazia să discut și cu alți studenți din cadrul UCL, de la alte specializări sau chiar de la master în nursing. Am aflat faptul că aici nu se dă admitere pentru a intra la facultate, ci se intră pe baza notelor din liceu, iar dacă acumulezi destulă experiență ca asistent, poți să ajungi chiar medic – ceva foarte, foarte interesant! Voi detalia la sesiunea de diseminare.

Ziua 10 – 18 martie 2022 – Care Lab and Reflection time

Ultima zi a schimbului s-a desfășurat la facultate, unde am intrat în sala de practică. În prima parte a zilei am testat un simulator pentru vârstnici, unde Hanne ne-a rugat să experimentăm mersul unei persoane vârstnice, coborârea sau urcarea pe scări, încălțat / descălțat, dat jos din pat. Dar cea mai interesantă activitate a fost în a doua parte a zilei, unde am intrat în SimLab, la simulator. Hanne și Christina (responsabila sălii de demonstrație) ne-au oferit un scenariu, unde au fost alese 2 asistente și 3 observatori.

Scenariul: Ella Peterson a căzut pe jos și și-a fracturat șoldul. Ea a fost operată, iar totul a decurs conform planului, și acum trebuie să se ridice pentru a se putea mișca. Trebuie administrate și medicamente.

Cele 2 asistente au trebuit să comunice cu pacientul, să îl asculte când spune că are dureri, să verifice funcțiile vitale, dar și să administreze medicația prescrisă. Observatorii au fost atenți la toate detaliile: igienă, responsabilități și competențe, comunicare, verificare pacient, tehnica injecției. Din fericire, totul a decurs perfect!

La final, ne-au fost înmânate diplomele de participare la program.”

prof. Raluca Brad