Elevele noastre Simona Iordănescu și Elena Chiriță, ne-au trimis câteva informații și impresiile lor în ceea ce privește statutul asitentului medical, recunoașterea studiilor și modul de practică în spital. Cele două eleve la Școala Postliceală Sanitară ”Carol Davila” se află acum în Belgia în cadrul unui schimb European Nursing Module:

”În Belgia asistenta medicală se numeşte infirmieră. Trebuie să ştiţi că există două categorii de asistente medicale/infirmiere, ceea ce de multe ori creează confuzii. Categoriile sunt: infirmieră grad A1 cu studii de nivel graduat, studii superioare de tip scurt (echivalent cu asistenta medicală cu diplomă de postliceală în România, care este și cel mai bine plătită) şi infirmieră grad A2 cu brevet, cu un grad mai mic decât A1, inclusiv financiar (în Belgia infirmiera A2 urmează studii postliceale, însă programa şcolară este mai simplă şi axată mai mult pe practică, iar la sfârşit se eliberează un Brevet şi nu o Diplomă ca pentru infirmierele A1). Salariul depinde de spitalul care face angajarea, iar vechimea se recunoaște în funcție de negociere, deoarece nu toate spitalele recunosc vechimea în cazul unui transfer.
Există spitale care oferă şi tichete de masă, prime la sfârşit de an, plus banii de concediu (al 13-lea salariu).
Diplomele de asistent medical din România sunt recunoscute automat.
Românii angajaţi că şi infirmieri sunt foarte apreciaţi deoarece sunt muncitori, serioşi şi se adaptează repede la noile tehnologii medicale, care de altfel lipsesc din păcate în România, în marea majoritate a spitalelor.
Munca unei infirmiere nu se compară cu muncă unei asistente medicale din România, fiind un amestec de muncă de doctor şi de femeie de serviciu. Femeile de serviciu fac numai curăţenie, nu au nici un contact cu bolnavul. Multe infirmiere lucrează și în casele de vârstnici.
Oricine locuieşte şi/ sau lucrează în Belgia este obligat să se înscrie la o casă pentru asigurare de sănătate. În schimbul unei contribuţii la asigurarea socială de sănătate eşti asigurat împotriva riscurilor în caz de boală, accident, spitalizare.

Asigurările sociale de sănătate acoperă servicii pentru 99% din populaţie, acestea fiind finanţate din contribuţiile angajaţilor/ angajatorilor şi de cele obligatorii ale celor care desfăşoară activităţi independente. Pacienţii au dreptul să-şi aleagă furnizorii, spitalul, fondul de afecţiuni. Pentru serviciile din spital, belgienii trebuie să plătească în funcţie de statutul de angajat, cel familial şi de durata internării. Sistemul de rambursare al plăţii medicamentelor promovează utilizarea genericelor. Comunităţile sunt responsabile pentru majoritatea serviciilor de prevenţie.

Integrarea noastră aici a fost destul de dificilă, datorită deficienţei de comunicare între vorbitori de limbă engleză şi cei de limbă franceză. Totuşi, în ciuda acestor obstacole, elevii belgieni şi francezi, dar şi profesorii sunt primitori, bine-voitori şi răbdători cu noi.
Orice experienţă este un mod de a învăţa şi de a aprecia culturi diferite, precum şi stiluri de viaţă diferite.

Pentru a contribui la îmbunățirea programului avem de precizat următoarele:
1. Practica în spital este foarte superficială, o singură zi la mai multe secţii, cred că este nevoie de mai multe ore în spital, în secţii diferite.
2. Observăm dezvoltarea motivaţiei pentru profesie;
3. Integrarea activităţii teoretice cu practica medicală pentru dobândirea competenţelor şi abilităţilor necesare exercitării profesiei de asistent medical generalist;
4. Realizarea practicii într-un număr cât mai mare de instituţii, cu creşterea adaptabilităților absolventului;
5. Cooptarea studenţilor în activităţi de cercetare, pentru a le stimula opţiunea de a deveni cercetători în domeniul medical.
Activităţile culturale sunt interesante, dar nu se consideră o prioritate.
6. Materialele pentru studenţii din Erasmus, spre exemplu, cu tehnici de nursing ș.a., metodele lor de lucru – lipsesc cu desărvârșire.
7. Din partea noastră cred că sunt necesare cursuri intensive de limba străină (engleză, franceză, germană) în funcție de locaţia aleasă.