Într-o epocă a tehnologiei, în care sexul și scandalurile sexuale sunt promovate pe toate canalele media, materialele pornografice sunt la îndemâna oricui prin intermediul internetului, sexul încă este considerat un subiect tabu. Adolescenții nu știu cum să se apere de o sarcină nedorită, fetele recurg de multe ori la avort sau aleg să aducă pe lume copii pe care, ulterior, îi abandonează sau ajung să îi crească în condiții mizere. De asemenea, bolile cu transmitere sexuală afectează foarte mulți tineri. Lipsa educației sexuale din școală și de acasă este principalul motiv.
Gabriela Alexandrescu, preşedintele Organizaţiei „Salvaţi Copiii“: „Studiul Internaţional realizat de „Salvaţi Copiii”, care acordă un index ţărilor în care copilăria este mai mult sau mai puţin ameninţată, plasează România pe locul 52 din 172 de ţări. Suntem în urma unor ţări precum Ucraina, Burkina Faso sau Iordania. Indicatorii care atrag atenţia cel mai mult sunt cei referitori la mortalitatea infantilă şi rata sarcinilor în rândul adolescentelor. România are cea mai mare rată a deceselor copiilor sub cinci ani din Europa (după noi se află numai Bulgaria şi Georgia) şi din 1.000 de fete cu vârste între 15-19 ani, 34 devin mame.“
Din cauza acestei situaţii Comitetul ONU privind Drepturile Copilului a cerut Guvernului României elaborarea unei strategii de Educaţiei pentru Sănătate care să includă şi Sănătatea Reproducerii. Asta, în contextul în care România are o lege din anul 2004, care stabileşte că stă în sarcina autorităţilor locale şi centrale, care au ca obiectiv de interes sănătatea şi educaţia, să dezvolte în şcoli programe de Educaţie pentru Sănătate, inclusiv Educaţie Sexuală.
Doar 6% dintre elevi au acces la Educaţie Sexuală, potrivit datelor oficiale
„Multe dintre aceste fete rămân însărcinate nedorit sau neplanificat. Acest lucru derivă din lipsa educaţiei de acasă şi din şcoală. Sunt mulţi copii care trăiesc în familii extrem de vulnerabile, cu părinţi analfabeţi, într-o situaţie economică destul de precară, la marginea comunităţii“, mai explică Alexandrescu.
Potrivit specialiştilor din domeniul Educaţiei Sexuale, un alt efect negativ major al absenţei acestei discipline în şcoli este răspândirea bolilor cu transmitere sexuală. Conform unui studiu publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în 2016 România se plasa în primele 10 locuri în Europa la incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală. Cele mai răspândite boli sunt Chlamydia, sifilisul şi gonoreea. Datele mai arată că aproximativ 50% din mamele cu ITS – infecţii cu transmitere sexuală – transmit aceste infecţii şi copiilor.
Peste 30% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 – 24 de ani nu au folosit prezervativul la primul contact sexual, în timp ce 16% dintre ei nu au folosit niciodată această metodă de protecţie, potrivit OMS.
De ce nu se face Educaţie Sexuală în şcoli:
- este un subiect tabu/ruşinos pentru societatea românească
- lipsa de personal instruit corespunzător pentru a preda o astfel de disciplină
- lipsa de manuale avizate de Ministerul Educaţiei
- Educaţia pentru Sănătate, care include Educaţia Sexuală, este reglementată doar la nivel de opţional. Mulţi dintre părinţi aleg doar opţionale care să îi ajute pe elevi la pregătirea pentru Evaluarea Naţională şi/sau Bacalaureat
- anumite asociaţii de părinţi, cu caracter religios, refuză accesul copiilor la Educaţie Sexuală pentru că ar incita la începerea timpurie a vieţii sexuale sau pentru că ar putea determina schimbarea orientării sexuale a copiilor
- inechitatea în privinţa accesului la Educaţie Sexuală
Reporterii http://adevarul.ro/video-center/ au prezenat pe larg poevestea Alexandrei, care a născut când avea 14 ani. Acum are aproape 16. Când i-a vorbit prima oară cineva despre contracepţie, era prea tarziu: Alexandra era deja însărcinată în trei luni. Prin aceeaşi situaţie trec mii de fete în România. Deși afirmă că își iubește copilul, Alexandra regretă pentru că a abandonat școala și nu va putea susține Evaluarea Națională. Când părinţii Alexandrei au aflat de sarcină au fost supăraţi. „Nu am ştiut nimic până când fata avea şase luni de sarcină. Nu am bănuit că ea şi-a început viaţa sexuală. Când auzi că propria ta copilă e însărcinată, este dureros. Mergea în fiecare zi la şcoală şi învăţa bine. Am comunicat despre asta, dar nu mereu.” Familia trăieşte numai de pe urma ajutoarelor sociale şi a muncii de la câmp. Ar lucra la oraş ca să câştige mai mulţi bani, dar toţi membrii familiei au sub opt clase şi nu îi angajează nimeni.
Medicul din sat spune că este obişnuit să vadă fete gravide la uşa cabinetului său. „Ajung numai după ce rămân gravide. Altele nu trec deloc în timpul sarcinii. Vin numai dacă observă vreo problemă cu copilul după naştere. La noi nu se vorbeşte despre ce înseamnă să întreţii un contact sexual şi care pot fi urmările unui astfel de comportament din cauza ruşinii. Nici băieţii nu vin la noi la cabinet să se informeze. Noi am încercat să pătrundem în şcoli, dar este destul de greu dacă nu ai acordul părinţilor. Înainte erau mai puţine cazuri pentru că primeam pilule şi prezervative, printr-un program guvernamental, pe care le dădeam gratuit. Acum nu mai primim.“
Singurul sprijin de care beneficiază Alexandra şi alte fete din sat este oferit de World Vision România (o organizaţie care facilitează servicii de educaţie şi sănătate pentru mai mulţi copii defavorizaţi din România şi alte categorii de persoane vulnerabile).
Lipsa educației sexuale ca motiv principal al avorturilor la vârste mici este confirmată de medicii ginecologi, care frecvent au de-a face cu situații sensibile în care fete tinere vor să scape de o sarcină nedorită. „Ar fi util să se facă educație sexuală în condițiile în care mă lovesc frecvent cu situații în care fete tinere care rămân gravide, nu își doresc sarcina și se ajunge la situații de avort. În condițiile în care suntem în secolul XXI și avem acces la atâtea metode de contracepție, părerea mea este că am putea evita situații în care să se ia decizii sau să se ajungă în situații mai disperate în care fetele nu spun că sunt însărcinate, se ajunge la sarcină avansată și apare disperarea în întrega familie. Copilul acela este nedorit, ajunge plasat la centre de plasament sau, mai rău, se întîmplă ca în știrile pe care le vedem la televizor, cu copil omorât sau aruncat la gunoi. Dacă am avea o educație în care să se vorbească deschis despre metodele de contracepție multe din situațiile acestea s-ar putea evita. Nu cred că am putea să le evităm 100%, dar cel puțin am putea să le reducem foarte mult. Dacă nu vorbim nu înseamnă că nu există viață sexuală la tineri”, explică dr. Dana Ignat, medic primar obstetrică-ginecologie în Cluj-Napoca. ( sursa: https://www.ziardecluj.ro/lipsa-educatiei-sexuale-nenoroceste-pe-viata-copiii-anual-au-loc-sute-de-avorturi-randul-adolescentelor-din-cluj )
„Copiii şi adolescenţii construiesc o realitate care câteodată nu este conformă cu ce se întâmplă. De aceea, din păcate, Educaţia Sexuală se face prin pornografie la noi în ţară“, afirmă Gabriel Brumariu, profesor de Educaţie Sexuală.
La rândul său, directorul executiv SECS (Societatea pentru Educaţie Sexuală şi Contraceptivă), Carmen Şuraianu, spune că la ora de Educaţie Sexuală nu se învaţă doar despre igienă, organele reproductive, ciclul menstrual sau metodele de contracepţie. „Educaţia pentru Sănătate Sexuală şi Reproductivă aduce oportunitatea pentru tineri de a accesa mult mai multe informaţii cu privire la violenţă, modul în care pot recunoaşte formele de abuz şi cum/cui le pot sesiza încălcarea drepturile omului.“
Cum se poziţionează Ministerul Educaţiei:
În prezent există cerinţe, dar şi limite ale structurării planurilor – cadru, care nu pot depăşi, de exemplu, un număr maxim de ore pe săptămână în funcţie de nivelul de dezvoltare al elevilor, de normele medicale în vigoare. Aceste probleme sunt cu atât mai actuale cu cât multe solicitări venite în ultima perioadă de timp vizează includerea unor discipline/obiecte de studiu în trunchiul comun. În fapt, nu orice problematică trebuie inclusă (cel puţin nu imediat) în trunchiul comun pentru că:
- în anumite momente, anumite conţinuturi apar ca fiind necesare unui copil/unui tânăr; este însă nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a vedea dacă propunerea este viabilă; pe această perioadă de timp, tranzitorie, problematica respectivă poate fi inclusă în curriculumul la decizia şcolii, prin propunerea unei discipline cu statut de disciplină opţională;
- noile educaţii (de exemplu, Educaţie pentru Sănătate, Educaţie Ecologică, Mass-media, Educaţie Financiară, Drepturile Omului etc.) par a fi foarte importante prin faptul că răspund, prin tematică, unor nevoi. Acestea nu constituie, însă, decupaje epistemologice ale unor domenii de cunoaştere, care să le dea progresie de la un an de studiu la altul, nu au profunzime şi nici flexibilitate procedurală.
Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” organizează numeroase activități cu profesorii şi elevii liceelor bucureştene şi din alte județe, în vederea consolidării unui parteneriat ce are ca scop oferirea de suport în orientarea şcolară şi profesională a tinerilor liceeni, sub deviza Educaţie pentru Sănătate. Din discuțiile purtate cu elevii s-au identificat problemele reale ale adolescenților și factorii care determină sau favorizează aceste probleme.
Prof. Cristina Costache (Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”): „Deși sursele de informare sunt multiple, educaţia sexuală a reprezentat întotdeauna un subiect greu de abordat din diverse motive. Un studiu la nivel global, realizat pentru „World Contraception Day” (Ziua mondială a contracepţiei) arată că tinerii (mai ales adolescenţii), indiferent de gradul de cultură şi educaţie al societăţii din care fac parte, aleg să facă mai degrabă sex neprotejat decât protejat şi ştiu prea puţine lucruri despre opţiunile eficiente de contracepţie.
Din prea multă pudoare și ca urmare a sincopelor în educație și în comunicarea cu un adult avizat, fie părinte sau profesor, tinerii manifestă ignoranţă şi lipsă de educaţie. Astfel, transformă avortul într-o metodă contraceptivă folosită foarte des. Deşi au informaţii cu privire la metodele contraceptive moderne, încă nu şi-au conturat un stil de viaţă sănătos şi responsabil privind propria sexualitate. Iată de ce, adolescenții cu care interacționăm atât cu ocazia Zilelor Porţilor Deschise, evenimente organizate la școala noastră, cât și în cadrul activităților desfășurate în liceele partenere, descoperă răspunsul la numeroasele întrebări specifice vârstei. Am constatat o mare deschidere din partea liceenilor, iar discuțiile și informațiile pe care le-am oferit, cu siguranță i-au făcut mai avizați, mai puțin expuși riscurilor în luarea unor decizii greșite.”
Educația sexuală este un proces complex și uneori inaccesibil unor grupuri de persoane din cauza diferențelor culturale, religioase, condițiilor sociale. Trebuie însă găsite variante pentru a ajunge și la cei care nu au acces la servicii publice, școli, medici și sunt vulnerabili din punct de vedere social. Dreptul la educație este un drept universal al omului.
Școala și familia joacă cele mai importante roluri în formarea adolescentului, iar colaborarea dintre cele două instituții este esențială. Doar astfel, tinerii vor învăța să își protejeze sănătatea, viața și vor putea ajuta și educa, la rândul lor, alți semeni.
prof. Raluca BRAD
