Vineri, 03.12.2021, a avut loc cea de-a doua întâlnire din ATELIERUL DE NURSING cu tema „Nu lăsăm pe nimeni în urmă – Echitate în îngrijiri paliative”, alături de invitata noastră, doamna Ludmila Postică, profesor la Centrul de excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo” – Catedra de Nursing, formator național în Îngrijiri paliative, doctorand în Științele Educației, director executiv al Societății de Îngrijiri Paliative din Republica Moldova.

Subiectul abordat a fost „Evaluarea durerii totale. Managementul durerii în îngrijirile paliative”.

Durerea este o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau potenţială. Durerea este ceea ce pacientul spune că este; este ceea ce simte pacientul că este și nu ceea ce cred alții că ar putea să fie.

Peste 70% din pacienţii cu cancer avansat sau SIDA experimentează durerea. Durerea persistă pe temen lung şi se poate înrăutăţi. Persoanele cu durere cronică nu-şi exteriorizează / exprimă durerea la fel ca cei cu durere acută.

Trebuie încurajată discuţia despre durere, nu întotdeauna bolnavul cu durere cronică îşi arată durerea.

Scopul terapiei antialgice: înlăturarea sau ameliorarea durerii cu minim de reacţii adverse; asigurarea confortului atât pentru pacient, cât şi pentru familie; prevenirea apariției durerii.

Pentru îndepărtarea durerii trebuie luaţi în considerare toţi factorii implicaţi: somatici, psihologici, sociali, spirituali. Este necesară o scală de apreciere a intensităţii durerii.

Pentru evaluarea durerii avem în vedere: istoricul, examinarea fizică, testele radilogice sau alte investigaţii, localizarea, iradierea, partea corpului afectată, cauzele durerii (durerea este dată direct de cancer – metastaze osoase, tumori primare, iritare nervoasă etc. – sau este indirect legată de cancer – escare, tromboze, reflux esofagian etc.).

Concepte privind analgezia în medicina paliativă:

-analgezia să fie simplă;

-atenţie la efectele secundare;

-dozele trebuie frecvent revăzute; 

-există doză optimă de opioid;

-nu există doză maximă de opioid;

-adicţia şi toleranţa nu sunt probleme la pacienţii cu stadii avansate de cancer;

-tratamentul opioid trebuie să fie neîntrerupt, la intervale regulate, „după ceas”, plus suplimentare pentru „breaking through pain”;

-fiecare durere impune stabilirea etiologiei, cu tratament specific;

-se preferă administrarea orală sau rectală; când nu este posibil, se administrează subcutanat;

-să fie utilizate corect coanalgezicele sau procedurile de blocaj nervos local sau regional.

Scara de anagelzie OMS prevede terapia în trei trepte în funcţie de intensitatea durerii. Treapta I – Analgezice Neopioide (+/- Co-analgezice); Treapta II – Opioide Slabe (+/- Co-analgezice); Treapta III – Opioide Puternice (+/- Co-analgezice). Treapta I se poate combina cu II sau III. Treptele II si III nu se pot combina între ele. Medicamentele opioide de pe treapta III nu au doză maximă.

Analgezice de Treapta I: Aspirina, Paracetamol, Algocalmin, Piafen, AINS (Ibuprofen, Diclofenac, Indometacin, Ketoprofen, Fenilbutazona).

Analgezice de Treapta II: Codeina, Tramadol, Dihidrocodeina, Oxicontyn, Fortral. Au doză maximă peste care efectul terapeutic e în plafon, predomină efectele adverse și se recomandă trecerea la treapta III.

Analgezice de Treapta III: Petidina (Mialgin), Metadona (Sintalgon), Hidromorfon, Morfina, Fentanyl, Oxycontin.

Morfina – doza optimă eficientă = doza ce controlează durerea cauzând efecte secundare tolerabile, se titrează pentru fiecare pacient în parte. Doza iniţială se calculează pe baza tabelului de echivalenţă.Se începe întotdeauna titrarea cu morfină cu eliberare rapidă / imediată.

Efecte secundare ale opioidelor: constipaţie, greaţă, vărsături, halucinaţii, somnolenţă, confuzie, agitaţie, prurit, transpiraţii, depresie respiratorie.

De reținut:

-sensibilitatea dureroasă este întotdeauna individuală;

-alegerea medicamentelor, stabilirea dozei, a schemei de tratament se face doar de către medic.

Controlul durerii este condiționat de evaluarea corectă și utilizarea mijloacelor farmacologice și non-farmacologice. Durerea se extinde dincolo de cauzele fizice, iar îngrijirea se realizează de o echipă multidisciplinară. Durerea se monitorizează permanent în funcție de acuzele pacientului.

În viaţa apropiaţilor noştri apar momente grele în care familia poate apela la îngrijirea paliativă: tratamentele care nu mai dau rezultate, durerile de nesuportat care îngreunează familia din toate punctele de vedere: emoţional, fizic, profesional şi, nu în ultimul rând, material.

Îngrijirea paliativă nu vindecă boala, dar menţine şi protejează demnitatea pacientului. Asocierea îngrijirii medicale, a controlului durerii cu asistenţa psihologică, socială şi spirituală sunt esenţiale pentru asigurarea calităţii vieţii pacientului, dar şi a familiei lui. Acest tip de îngrijire vine atât în întâmpinarea bolnavului, cât şi a familiei, îngrijire care poate fi acordată atât la domiciliu, cât şi în instituţii specializate.

Organizaţia Mondialǎ a Sănătăţii a definit medicina paliativǎ astfel: îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii bolnavului şi a familiilor acestora, care se confruntă cu problemele asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlǎturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluare corectǎ şi tratamentul impecabil al durerii şi al altor probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale.

Accentul îngrijirii paliative nu se pune asupra morţii sau asupra încercării de a găsi un leac, ci pe calitatea vieţii de fiecare zi…pentru că…„Viața este o sărbătoare la care venim fără a fi chemați și de la care plecăm fără să ne dăm seama.”

prof. Raluca Brad