În fiecare an, pe 10 februarie, toate gândurile noastre se îndreaptă spre cea care a fost numită Doamna nursingului românesc, Doamna dr. Mioara Mincu, fondatoarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care ar fi împlinit astăzi vârsta de 87 de ani.

Cu bunătate, iubire, corectitudine, disciplină şi mult devotament față de semeni, a format şi îndrumat echipele de profesori şi generaţii de elevi, care au iubit-o şi îi poartă un profund respect pentru totdeauna.

Este și sărbătoarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care împlinește anul acesta 30 de ani de activitate, dar și a Fundației Umaniste „Dr. Mioara Mincu”, care aniversează 11 ani de la înființare.

Marea echipă a Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” şi a Fundaţiei Umaniste „Dr. Mioara Mincu” continuă să ducă mai departe la împlinire ţelurile pe care ni le-a lăsat moştenire pentru viitor.

Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, prima instituţie de învăţământ sanitar privat, este o școală recunoscută pe plan internațional, care formează educatori pentru sănătatea Europei și promovează excelența în educație. În același timp, prin parteneriatul cu Şcoala Gimnazială din Conţeşti, care din anul 2011 poartă numele Doamnei Dr. Mioara Mincu, se construiesc noi legături pentru dezvoltarea educaţiei în lumea satului.

Să fim generoși cu ceilalți, să facem bine, să fim dedicați și să ne iubim profesia – sunt doar câteva din îndemnurile pe care Doamna dr. Mioara Mincu ni le-a lăsat și pe care ni le-a transmis mai ales prin faptele domniei sale. Și să nu uităm niciodată să zâmbim! Deoarece „unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui”.

Dr. Mioara Mincu – un MODEL de urmat

Doamna Mioara Mincu a scris o pagină determinantă din viața sistemului de sănătate postdecembrist prin dezvoltarea celei mai mari școli de nursing din România. A ales cei mai buni formatori și a coordonat cele mai importante manuale de nursing după programe școlare conform cerințelor UE, elaborate de specialiști români și străini, la care ea a fost parte.

A știut dintotdeauna să respecte instituțiile abilitate, responsabile pentru gestionarea sistemului de ȋnvățământ și de sănătate. Era alături de ei atunci când se luau decizii importante și se oferea tot timpul să ajute.

Grație ei s-au format foarte multe generații care sunt acum de bază ȋn unitățile sanitare din țară, dar și din străinătate. Nu vreau să mă gândesc unde am fi ajuns ȋn această perioadă de migrație masivă și deteriorare a sistemului de ȋnvățământ fără această bază.

Doamna Doctor mi-a marcat viața și lângă ea mi-am format o parte din identitatea profesională.

A fost cu siguranță, fără teama de a greși, cea mai remarcabilă personalitate a sistemului de ȋnvățământ de bază ȋn nursing. Ea a știut ȋn acea perioadă că fără o școală solidă nu se putea clădi un sistem medical performant și de durată. Este dovada vie că „omul sfințește locul” și că fară implicare, dăruire, determinare, sacrificiu, perseverență și mai ales iubire de oameni, nu poți face ca lucrurile să dăinuie.

Ne este dor de tine DOAMNA NOASTRA, care ne-ai dat forța, puterea și determinarea să nu abandonăm lupta pentru păstrarea, menținerea, dar mai ales recâștigarea demnității „profesiei ȋn halat alb”.

Ai fost un MODEL de urmat și sunt mândră că m-am numărat printre prietenii și favoriții tăi. M-ai injectat, cum numai tu știai să o faci, cu virusul dăruirii pentru cauze nobile.

Ai fost o legendă și vei rămâne una din MARIILE României.

Măriuca IVAN

director Fundația Crucea Alb Galbenă din România

DOCTOR MIOARA MINCU LA 12 ANI DE NEMURIRE

Se împlinesc 12 ani de când Dr. Mioara Mincu a intrat în veșnicie. Deși tragica pierdere ne-a surprins pe toți, dânsa părea pregătită pentru aceast final inexorabil întrucât și-a ordonat existența și a dedicat-o altora ca și cum ar trăi o veșnicie, după care se va putea ocupa și de cele personale. De aceea, este greu să cuprinzi în câteva cuvinte succesiunea imensă pe care ne-a lăsat-o. Dânsa devenise o instanță, avea notorietate, deborda de idei și de proiecte. În pofida vîrstei, era infatigabilă, fiind omniprezentă– în așezămintele de sănătate, la școală, la filiale, la manifestări cultural-științifice, la federație, pe șantiere, la Conțești etc. Este clar, Doamna a ființat și a făptuit pentru eternitate. A fost generoasă, altruistă, sensibilă la problemele fiecăruia. Iată de ce, trebuie să ne amintim mai des de Doamna, perpetuându-i memoria în posteritate. Căci, pentru cei care au cunoscut-o, nu trebuie să-i pronunți numele, ci este suficient doar să precizezi că e vorba de DOAMNA. Trebuie să eternizăm memoria Doamnei și să nu lăsăm uitarea să veșnicească.

Cred că Doamna Mioara Mincu a dăruit dobândind notorietate, faimă, prestigiu și a lăsat o succesiune pe care noi, uneori, nu suntem vrednici să o administrăm cum trebuie. A veșnicit viețuind și au rămas suficiente mărturii că, într-adevăr, așa stau lucrurile. S-a stins luminând pentru că lumina interioară a domniei sale și generozitatea, dragostea, amintirea și memoria Doamnei ne luminează calea și ne îndreaptă pașii.

În aceste circumstanțe, devine un truism afirmaţia că profesioniștii adevărați sunt rari. Indubitabil, profesioniștii adevărați care sunt și oameni de spirit sunt extrem de rari. Negreșit, profesioniștii oameni de spirit şi cu har sunt şi mai rari, iar profesioniștii cu spirit, cu har şi generoşi sunt o rara avis. Dar profesioniștii de spirit, cu har, generoşi şi femeie sunt unici.   Un asemenea unicat a fost femeia   polihistor, Doamna doctor Mioara Mincu. Reputaţia sa incontestabilă şi-a cucerit-o ca specialist, ca pedagog, ca manager, ca mentor, ca Mecena şi ca o mare feministă.

Ca discipol al lui Hippocrate a impresionat prin vastitatea cunoştinţelor, prin dăruirea cu care urmărea tonifierea şi multiplicarea viului şi  prin înverşunarea cu care lupta   împotriva imposturii, a patologicului şi a malignităţii.   Bonomia şi delicateţea cu care acţiona te faceau să o percepi ca pe un plasture aplicat pe o rană, ca pe o mângâiere  angelică la ceas de cumpănă, ca pe un zâmbet dăruit.

Ca   pedagog a creat unul din cele mai apreciate sisteme de învăţământ sanitar – Școlile Postliceale „Carol Davila”. Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, înființată în anul 1990, s-a extins în toată țara, având filiale în 34 de județe. Menționez că Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” din București a fost admisă în 1999 în cadrul Modulului European de Nursing (ENM).

Cu abnegaţie, cu competenţă şi cu pragmatism, Doamna doctor Mioara Mincu se perpetuează şi se multiplică în miile de absolvente pe care ŞCOALA le formează şi le dedică   limitării  bolii şi răului din societatea românească ( și nu numai).

Ca manager poseda şi arta şi ştiinţa de a te determina să te autodepăşeşti, să guşti din bucuria muncii şi din răsplata loialităţii   şi a devoţiunii probate   în timpul activităţii cu doamna doctor la timonă.

Ca   mentor te ajuta să-ţi limpezeşti gândurile, să-ţi precizezi calea de urmat, să te avânţi pe verticala spiritualităţii şi să cutezi a înfrunta ignoranţa şi incultura, cu siguranţa că,   în permanenţă, eşti susţinut şi încurajat. Și să nu uităm niciodată să zâmbim! Deoarece „unii oameni sunt prea obosiţi ca să dăruiască un zâmbet”, afirma Doamna obsesiv, „dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.”

Ca Mecena, asemenea modelului din antichitate, a editat cărţi, a acordat burse, a scris opere durabile, a organizat concursuri şi manifestări   ştiinţifice, a dotat şcoli, a înființat ziare şi reviste, s-a implicat şi a înnobilat cu prezenţa sa neobosită multiple şi variate acţiuni cultural-ştiinţifice.

În fine, ca feministă, a fost sensibilă la farmecul feminităţii, a promovat   feminismul şi s-a preocupat de alungarea grijilor şi a suferinţei femeii aflată în situaţii   speciale. Distincţia sa   intelectuală, savoarea discursului şi sagacitatea   observaţiei sale au devenit temeiuri ale promovării feminismului într-o societate cu destule reflexe patriarhale.

Bineînţeles, oricât ne-am strădui nu vom putea reda coordonatele inefabilei personalităţi a Doamnei doctor Mioara Mincu şi nu vom reuși să conturăm imaginea acestei veritabile   Hygeea a timpurilor moderne.

Cred că secretul reușitei sale l-a reprezentat punerea în funcțiune a liantului dintre generații, ceea ce a condus la constituirea unei familii numeroase, a daviliștilor, cu părinți fondatori grijulii și generoși, cu descendenți dăruiți profesiei și cu parteneri care au susținut și întreținut pasiunea pentru ameliorarea condiției umane și pentru redarea speranței celor aflați în suferință. Declar fără rezerve că mă bucur că am fost un apropiat al acestei distinse și nobile familii, pe care am reușit să o susțin în câteva momente, prin modeste contribuții.

În 2003, Academia Româna a realizat un act de dreptate: generalul doctor Carol Davila a fost ales, post-mortem, membru al comunității „nemuritorilor” români. Propunerea a venit din partea Colegiului Național Carol Davila și a Confederației Naționale a Femeilor din România, reprezentate de doctor Mioara Mincu, chiar în anul în care s-au implinit 175 de ani de la nașterea sa. Era o recunoaştere tardivă, dar binemeritată, a nenumăratelor merite ale lui Carol Davila, care a trudit din tot sufletul și cu toate puterile pentru întemeierea a numeroase instituții ale tânărului stat român, în secolul al XIX-lea.

Exemplul anterior demonstrează încă o dată afirmația lui Guy Schoeller: „Istoria, cel mai adesea, e scrisă de bărbați, dar, de obicei, este făcută de femei.“. Acest gând deschide, cu mândrie justificată, pagina de început a volumului Dicționarul „Mondo Femina“, alcătuit de Mioara Mincu, Elena Mironescu și Victoria Voichița, tipărit de Editura „Ana Davila“, la „Universul“, care cuprinde scurte biografii ale unor femei foarte cunoscute, în variate domenii de activitate, din 38 de țări. În plus, cartea cuprinde o listă a celor 14 reprezentante ale sexului frumos care au binemeritat și au primit Premiul Nobel, începand cu Marie Curie, în 1903. Desigur, româncele ocupă un spațiu generos în lucrare, capitolul respectiv numărând 41 de nume. Consider că ar fi o binemeritată recunoaștere a meritelor Doamnei doctor Mioara Mincu includerea sa într-o nouă ediție a acestei valoroase lucrări.

Prof. univ. dr. Gheorghe FELEA

prof. Raluca Brad