Ne pregătim de sărbătorile de iarnă cu bradul împodobit, colinde, mere, covrigi, cu veselie și emoție în suflete.

Elevii noștri, coordonați de doamna prof. Adriana Jerca, ne-au colindat și ne-au bucurat cu colinda lor. Vă mulțumim și vă felicităm pentru că duceți tradiția mai departe!

∗∗∗

Colinda a reușit să se păstreze până în zilele noastre marcând din Ajun și până în a treia zi de Crăciun viața spirituală a comunității. Colindele dedicate Nașterii Domnului sunt de fapt o expresie a rugăciunii. Colinda este cântarea către Dumnezeu, este cântarea pentru biruința omului în momentul venirii lui Iisus, fiind de fapt concretizarea sacrei legături dintre Dumnezeu și om.

În Ajunul marii sărbători, cetele de colindători vestesc sărbătoarea cea mare prin colinde care se cântă de la asfințitul soarelui până la răsărit, la toată comunitatea, unind-o simbolic și transformând-o într-o biserică. Colindatul atât la țară, cât și la oraș a rămas o sărbătoare a comunității, a copiilor și tinerilor care colindă și a celor care primesc colindători, răsplătindu-i cu daruri și contribuind astfel la păstrarea datinilor străvechi.

Datina colindatului la poporul român este străveche, avându-şi obârşia în zorii constituirii sale în vatra vechii Dacii. Chiar dacă nu poate fi precizată cu exactitate data apariţiei acestui obicei, totuşi conţinutul poetico-literar al colindelor indică faptul că ele ne vin din adânc de istorie creştină şi românească, unele chiar dinaintea formării poporului nostru, adică din secolul I, din vremea în care Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Apostolul neamului românesc, propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.

(sursa: www.ziarullumina.ro/)

prof. Raluca Brad