Pe 1 decembrie, românii de pretutindeni sărbătoresc Ziua Națională a României.
Anul acesta aniversăm 106 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918: desăvârșirea statului național român, realizată prin unirea provinciilor românești cu România. La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi unirea Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, astfel a luat ființă România Mare la 1 decembrie 1918.
La 28 iunie 1940, după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost din nou separată, pierzând Bucovina, Basarabia și Ținutul Herței. Umbra acelui eveniment nefericit încă urmărește istoria țării noastre.
1 Decembrie 1918 a fost momentul hotărâtor în istoria neamului românesc, în care țara noastră și-a reîntregit granițele. Astfel, s-a îndeplinit dorința românilor de a trăi liberi și uniți.
∗∗∗
Cu această ocazie, domnul prof. univ. dr. Alexandru Ioan MINCU, Director General, Preşedinte al Consiliului de Administrație al Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” și al Liceului Teoretic „Dr. Mioara Mincu” ne-a transmis câteva gânduri:
„LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! Sunt din Conțești de Dâmbovița și acolo, de copil, am învățat de la bunica mea că vedem Oamenii, Lucrurile, Întâmplările, Țara, Lumea așa cum suntem noi înșine. De aceea, trebuie să muncim mult ca să fim Frumoși, Deștepți și Buni. Am învățat că nu trebuie să privim către ceilalți nici în jos și nici în sus, ci cât mai departe, la orizont (măsura perfectă a orizontalității) și după, chiar dacă istoria / destinul ne-a dat o sarcină mai grea decât a altor popoare.
Avem o țară frumoasă, și tradiții, și istorie și pe Brâncuși, Păunescu, Sorescu, Paulescu, Odobleja, Coandă, Patzaichin, Celibidache și mulți, mulți alții, care să ne îndrume și să ne ajute, de la care să preluăm ștafeta.
A fi Român nu cred că înseamnă să ne protejăm de tot ce nu e neaoș, ci dimpotrivă, să dăm civilizaței mondiale tot ce avem mai bun și să muncim mult și cu cap, ca să avem ce da!
Noi, românii, facem parte din civilizația mondială și din Uniunea Europeană și ne avem locul acolo unde ni-l facem.
Să nu uităm că suntem Frumoși, Deștepți, Buni și Bogați!
Cât despre mine, sunt onorat și fericit să fac parte dintr-o echipă de oameni minunați și că împreună investim de 35 de ani în ce îi trebuie României mai mult – EDUCAȚIE – ca să putem avea VIITOR.
Cu dragoste, Alexandru Ioan Mincu”
LA MULȚI ANI TUTUROR ROMÂNILOR ȘI CELOR CE IUBESC ROMÂNIA!
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”
(Mihai Eminescu – „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”)
prof. Raluca Brad
