Eleva școlii noastre, Maria – Magdalena Nicolae – II H AMG, participă la schimbul European Nursing Module care se desfășoară la University College Lillebaelt Vejle, Danemarca. Iată cum s-au desfășurat primele zile petrecute acolo:

Ziua 1 – 07 martie 2022 – Introduction and Orientation Day

„Întâlnirea cu o altă studentă ENM și cu coordonatoarea de la UCL Vejle a avut loc la ora 9.15 în holul principal al facultății. Am ajuns mai devreme și astfel am avut timp să observ persoanele din jur (erau mulți studenți străini), precum și felul în care arată facultatea…ca în filme! La 9.15 coordonatoarea ne-a arătat spațiul destinat întâmpinării studenților străini, precum și toate spațiile importante din facultate – bibliotecă, cantină, administrație și sălile de curs.

Între orele 10.00 – 12.00 am avut discuții libere: despre noi, despre țara noastră, despre Danemarca, despre sistemul de sănătate danez, dar și despre temerile noastre ca studenți noi (dificultatea de a conversa într-o limbă străină, noutatea orașului și a sistemului). Totul a decurs fluid, fără emoții, fără a urma un curs anume, pur și simplu a fost ca o conversație de introducere, de cunoaștere. Hanne, coordonatoarea, ne-a explicat puțin despre modulul ENM și ne-a oferit un set introductiv care conține o legitimație de student, o carte de vizită a responsabilului de relații internaționale, un lanyard personalizat la care putem atașa legitimația, broșura facultății, informații cu reguli despre mersul pe bicicletă în Danemarca, un „Welcome guide” cu detalii importante despre Danemarca (asigurare de sănătate, transport în comun, cazare, sistem de sănătate danez, studiul la UCL și în Danemarca, dar și despre viața în Vejle și contacte utile), precum și reguli principale de respectat în campusul facultății.

De la ora 12 și până la 12.45 am avut pauza de masă și am mers împreună cu Ana (studenta din Spania) la cantina universității. Ne-am plimbat prin toată facultatea și am încercat să ne imaginăm cum ar fi să fim studente aici. Am schimbat impresii și ne-am făcut un plan aproximativ pentru ziua care urmează.

La ora 12.50 ne-am întâlnit cu o profesoară, care este și asistentă, în holul principal, apoi am mers la „Care Lab” . „Care Lab” este, de fapt, un mini-spital, o sală de simulare și de practică întinsă pe un întreg etaj. Ne-a făcut turul întregului spațiu, unde ni s-a prezentat sala de simulare care are un manechin foarte performant care imită respirația, pulsul și vorbitul, precum și diferite afecțiuni reale (de exemplu, afecțiuni coronariene); au urmat farmacia, sala „curată” și sala „murdară” (aici se lasă probe ce pot fi contaminate – de exemplu cele de urină și așternuturi) și diferite camere cu paturi de spital pe care se aflau manechine. Pe holul etajului se mai află planșe și machete despre corpul uman sau modele reprezentând scheletul uman. Ne-au fost arătate diferite materiale (branule mai complexe și garouri de unică folosință). Am aflat că spitalele daneze folosesc câte un garou elastic, de unică folosință, pentru fiecare pacient în parte – acesta se prinde de pat. Am fost foarte surprinsă să aflu că asistenții nu obișnuiesc să recolteze probe de sânge în mod uzual.

Ulterior, ne-au fost oferite uniforme pentru a începe o introducere în practică.

Mai întâi s-a discutat despre importanța igienei, în general, dar mai ales despre igiena mâinilor. Am exersat spălatul pe mâini pentru a vedea unde este nevoie să insităm. Am observat că sub brățări, de exemplu, se află foarte multă mizerie, la fel și în micile zgârieturi de pe degete. Mi s-a părut foarte util acest „exercițiu”.

Doamna profesor ne-a permis mie și Anei să montăm două tipuri de branule pe un manechin, ne-a învățat să folosim acest tip de garou și ne-a arătat ce plasturi folosesc pentru a fixa branulele. Plasturii sunt de dimensiuni mai mari, formați din trei părți – un plasture pe care se menționează data la care a fost montată branula, doi plasturi de dimensiuni mai mici, subțiri, precum și unul mare. Cel mare este, de fapt, cel prinicipal, și are două componente: o componentă tip plasture și una tip „geam”, care este transparentă – permite vizualizarea locului înțepăturii – cu scopul de a vedea reacțiile pacientului la branulă și modificările de la nivelul pielii.

Am trecut apoi la funcțiile vitale și am discutat despre scorurile TOKS, care sunt folosite pentru a preveni stopul cardio-respirator. Scorurile TOKS reprezintă niște punctaje care sunt date în funcție de valorile funcțiilor vitale; astfel, cu cât funcțiile vitale sunt mai scăzute, pacientul primește un punctaj mai mare (1, 2, 3 puncte – în funcție de gravitate). Dacă funcțiile vitale au valori normale, scorul va fi 0. Dacă punctajul este mai mare sau egal cu 3, va interveni o echipă medicală (medic, asistent medical etc.) formată special pentru situațiile de criză.

În urma acestei discuții, am aflat că sistemul danez pune accent pe prevenție și odată cu utilizarea acestui scor s-a redus semnificativ rata de deces din spitale.

La final, coordonatoarea a dorit să se asigure că am înțeles ce vom avea de făcut în zilele următoare la spital. De subliniat este faptul că uniformele nu pot fi luate acasă – nici cea de la facultate, nici cea de la spital – din motive de igienă; vom primi unele noi pentru fiecare zi.

De asemenea, ne-a asigurat că vom avea tot sprijinul din partea personalului medical și „our student buddies” ne vor ajuta în orice moment.

Prima impresie a fost una foarte plăcută. Nu m-am simțit deloc ca o străină, am fost primită cu căldură și cu prietenie. Am fost foarte încântată să aflu diverse lucruri noi, la care nu aș fi avut acces în mod obișnuit. De asemenea, aici am sentimentul de siguranță.”

Ziua 2 – 08 martie 2022 – Prima zi la spital

Astăzi am fost în prima zi la spitatul din Kolding (Kolding Sygehus). Am fost repartizată pe secția pentru copii și tineri (children and young).

La ora 7.00 m-am întâlnit cu doamna asistentă Dorte, care m-a întâmpinat într-un mod foarte cald și prietenos. Mi-a explicat cum se procedează cu uniforma (la finalul turei de muncă, uniforma se lasă în „camera de murdare”, pentru a putea fi spălată de către unitate), mi-a dat un ID card și a rugat o altă asistentă să îmi permită să o însoțesc de fiecare dată când are ceva de făcut.

A urmat turul secției, mi-a explicat că secția pentru „children and young” are forma unor pătrate cu o latură comună, latura comună fiind reprezentată de oficiul asistenților și al medicilor. Dotările spitatului sunt excelente: fiecare asistent are un telefon conectat la camerele pacienților, dar și la o tabelă pe care este indicat permanent ce salon are nevoie de asistență; există 3 monitoare mari pe perete – pe aceste monitoare se pot observa pacienții și afecțiunile pe care le au, medicul curant și asistentul care se ocupă permanent de pacienți. Am văzut bucătăriile, farmacia, cantina, camerele pentru lucruri curate și respectiv lucruri murdare, subsolul care leagă tot spitalul, laboratoarele – aici, asistenții duc probele pentru efectuarea unor teste rapide, iar ulterior pot decide dacă acestea trebuie sau nu duse și la laboratorul propriu-zis; de asemenea, am vizitat saloanele și locurile de joacă destinate copiilor.

Saloanele sunt formate dintr-un pat pentru bebeluși / un pat pentru copii cu vârste cuprinse între 6 luni și 3 ani / paturi normale și o canapea înaltă și mare pentru aparținători. Acestea sunt, în mare parte, camere singulare, cu baie proprie, dar există și camere duble care au băi pe hol.

Ce mi s-a mai părut interesant este faptul că există constant animatori care să se joace cu copilașii, dat fiind contextul în care se află. Totul este foarte primitor, vesel colorat, iar pe pereți se află mascota secției – un monstruleț maro.

În fiecare dimineață, medicii și asistenții medicali se întâlnesc pentru a discuta despre cazurile pe care le au, dar și pentru a repartiza pacienții; pentru a se asigura o oarecare continuitate, cadrele medicale aleg pacienții cu care au mai avut contact pe parcursul internării.

Dorte mi-a oferit și programul pentru zilele care urmează. Voi merge pe trei secții: Pediatric Ward, Pediatric Emergency Ward, Neonatal Ward și Ambulatoriu.”

prof. Raluca Brad