Mihaela Anghel, prima persoană vaccinată anti-covid-19 din România, absolventă a școlii noastre, Promoția 2016, ne-a acordat  un interviu încărcat de emoții.

Mihaela ne-a vorbit despre profesia de asistent medical, pe care alege să o practice cu sufletul, despre lupta ei din linia întâi în pandemie, despre subiectul vaccinării.

Vă invităm să-i ascultați povestea, pe care Mihaela ne-a transmis-o simplu, foarte deschis și cu multă dragoste pentru misiunea de salvator.

Mihaela lucrează de 4 ani la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”. Încă din anul al doilea de școală, Mihaela a participat la stagiile clinice în acest spital și a fost atrasă de tot ce se întâmpla acolo, s-a adaptat cerințelor echipei și a dorit să învețe cât mai mult. S-a integrat foarte bine în echipa medicală și a ales să fie un profesionist în echipa de la „Matei Balș”. „Nu am avut noroc. Norocul mi l-am făcut singură. Mă bucur pentru că am ajuns aici prin propriile forțe.” – ne povestește Mihaela.

Timp de 6 luni a fost detașată pe secția ATI. Întrebată cum a resimțit lupta cu noul virus din prima linie, Mihaela ne-a spus: „Eu m-am comportat la fel ca și înainte. Mi-am făcut treaba la fel de serios ca și până atunci. Și nu numai eu…tot personalul medical!”

Cum reușește să gestioneze momentele complicate, situațiile sensibile? „Aceste momente erau și înainte, încă de când m-am angajat. Există pe orice secție. Doar că, în toate aceste luni au ajuns pe ATI pacienți foarte tineri și acest lucru ne-a sensibilizat foarte mult pe toți. Însă, nu aveam prea mult timp să ne gândim…încercam să nu ne exteriorizăm prea mult…nu aveam timp…nu atunci, pe moment. Încercam să ne facem treaba cât puteam de bine indiferent ce se întâmpla. Sigur că, ulterior, după ce ieșeam din acea zonă, ne gândeam… Mie mi s-a întâmplat să și visez noaptea ceea ce se întâmpla peste zi. Ne marchează… Este greu indiferent ce vârstă are pacientul… O pierdere nu este ușoară…Dar, am învățat să las problemele la poarta spitalului. De ce să îi încarc și pe cei de acasă cu problemele mele? Am ales așa… să nu îi supăr și pe cei dragi. Oricum, dacă eu sunt supărată și ei sunt.”

f

Mihaela a primit prima doză de vaccin din România.

 „Nu m-am gândit că voi fi eu aleasă să fiu prima. Este adevărat că eu am fost cea care a preluat și primul pacient din țară confirmat cu virusul SARS-CoV-2. Probabil că și acest aspect a cântărit în alegerea mea. Cred că a fost cea mai mare emoție pe care am trăit-o, am fost privilegiată că am fost aleasă să fiu prima vaccinată din România. Nu am întrebat nici măcar o secundă de ce am fost eu aleasă, pur și simplu am spus da și am ajuns aici.”

Mihaela spune că cel mai mult o afectează tinerii care ajung în stare gravă la spital: „Ne gândim că am putea să fim şi noi în locul lor. Asta e boala şi nu putem să o oprim când vrem noi şi cum vrem noi. Nu știm cum atacă acest virus pe fiecare. Pur şi simplu ne-am învăţat să ne luăm energie şi ne-am gândit că dacă şi noi ne degradăm emoţional nu ajungem nicăieri şi nu am mai putea să tratăm pacienţii.”

Mihaela a avut de transmis un mesaj și pentru cei care nu vor să fie vaccinați sau nu sunt siguri de această procedură: „Le transmit să deschidă bine ochii și să vină să se vaccineze și să scăpăm de greutatea asta care ne apasă pe toți și să nu mai aștepte ca ei sau cei dragi să se îmbolnăvească pentru a înțelege că există această boală. Singura reacție pe care am avut-o după vaccinare a fost doar durerea la locul injecției.”

După ce a fost vaccinată, a primit foarte multe comentarii care au afectat-o inițial. „În prima zi m-au afectat puțin, ulterior am încercat să nu le mai citesc, am încercat să nu las să mă afecteze. Au fost comentarii în spațiul public în care spuneau că sunt în stare gravă, că sunt intubată. A doua zi, după prima doză, eu am revenit la spital și am lucrat toată luna.”

Dacă ar fi pusă să își aleagă altă profesie, nu ar alege altceva. Mihaela ne-a povestit că profesia şi-a ales-o cu toată inima, încă din copilărie. „Am o verișoară care este tot asistent medical. Bunica o dădea mereu exemplu. O vedeam mereu în uniformă și îmi plăcea foarte mult. Apoi, când am fost operată de apendicită, m-a fascinat și mai mult această profesie. Ulterior, în clasa a VII-a, m-am hotărât: „gata, asta e meseria mea şi nu o să o schimb”. Şi am ajuns aici. Cred că atunci când trebuie să ne alegem meseria trebuie să simţim cu adevărat că asta vrem cu adevărat. Eu asta simt şi nu aş putea să mă văd făcând altceva. Nu aş schimba nimic din ceea ce fac”, a declarat Mihaela.

Îi mulțumim Mihaelei pentru că ne-a purtat în povestea ei. Cu dăruire, responsabilitate, alege să fie lângă pacienți zi de zi. Chiar dacă, uneori, situațiile par fără ieșire și încărcătura emoțională este greu de dus, se întoarce, de fiecare dată, cu dorința de a fi mai pregătită și spune: „Am ales această profesie cu tot sufletul! Este profesia mea, cum să-mi fie teamă?”

Interviul a fost realizat de prof. Mirela Avram și prof. Raluca Brad, în luna ianuarie, după ce Mihaela a primit a doua doză de vaccin.

prof. Raluca Brad