În perioada 06 – 17 martie 2023, eleva școlii noastre – Simona Vlad (clasa 2 J AMG) – a participat la schimbul de experienţă European Nursing Module desfășurat la AP University College, Antwerp, Belgia.

Simona ne-a povestit despre experiențele ei din cele două săptămâni petrecute alături de colegii belgieni.

JURNAL DE PRACTICĂ

„Back to high-school – acesta a fost sentimentul cu care am început ziua de 06.03.2023, însă un sentiment diferit de cel care sălășluia în liceanul anilor 2000, în instituția mioritică cu iz comunist.

Era un sentiment pe care l-am proiectat cândva, în adolescenta de atunci, când mă uitam la filmele cu teenagers și râvneam la sistemul lor de educație, un sistem diferit de studiu, unul mai interactiv, un model educațional mai eficient și adaptat la realitatea lumii în care trăim, combinat cu atmosfera „cool” și un ambient perfect și propice dezvoltării tale cognitive, socio – emoționale și educaționale ca individ. Îmi doream ca educația să fie structurată în așa manieră încât liceanul să fie pregătit atât pe plan scolar, dar și pentru viață, pentru viitor, să se pună accent pe interacțiune, pe combinarea teoriei cu practica, pe dezvoltarea unor aptitudini.

Cu sentimentul acesta mă îndreptam spre AP University College Antwerp (la orele 10:00 trebuia să fiu în fața campusului Universității), unde urma să îi cunosc atât pe coordonatoarea proiectului, cât și pe ceilalți 4 participanți la această experiență unică.

Realist vorbind era doar o interacțiune și nu o complexă trecere printr-un mecanism de școlarizare; însă eram mai mult decât recunoscătoare pentru faptul că aveam să experimentez câteva ore într-o altă țară, într-o altfel de instituție de învățământ.    

Înainte de a ajunge la Universitate, las mai jos o mică prezentare a orașului Antwerp și o incursiune culturală și arhitecturală pentru a face o comparație și cu arhitectura universității, arhitectură pe care doream să o explorez mai îndeaproape și să o admir live.    

ANVERS (numele francez) sau ANTWERPEN (numele autohton flamand) este un oraș din regiunea Flandra din Belgia și, în același timp, capitala culturală a provinciei cu același nume –  zona nordică belgiană vorbitoare de olandeză. Anvers este atât un oraș portuar industrial plin de viață, cât și un centru istoric remarcabil pentru artizanatul și arta belgiană.  Aici au fost artiști celebri precum: Peter Paul Rubens, Antoon van Dyck și Jordaens. Orașul este de o frumusețe arhitecturală extraordinară, care include catedrale, primăria și multe alte clădiri istorice remarcabile în centrul vechi al orașului, picturi – o colecție incomparabilă de capodopere din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, dintr-o perioadă în care lucrările artiștilor din scoala din Olanda de Sud au atins valori extraordinare.

Conform folclorului belgian, numele de Antwerpen provine de la cuvintele olandeze „hand werpen”, în traducere = „aruncă mâna”. Legenda spune că uriașul Druon Antigoon din folclorul flamand locuia pe malurile râului Scheldt – sau pe un pod de peste râu – și îi obliga pe căpitanii corăbiilor sau pe trecători să îl plătească pentru a-i lăsa să treacă. Acelora care refuzau să îi facă plata, le tăia o mână și o arunca în râu, până ce un soldat roman, Brabo, l-a ucis și i-a aruncat chiar uriașului mâna în râu.

 

Gara Antwerpen – Centraal – Gara centrală a orașului Antwerpen, situată în piața Koningin Astridplein. Începând din 1873 și până în 2007, Antwerpen – Centraal a fost o gară înfundată, punctul terminus pentru toate trenurile care ajungeau în Antwerpen. Vremea fiind una capricioasă în majoritatea zilelor, am surprins poza cu o cameră înfrigurată și umezită de vremea de afară.  Gara originală a fost realizată între anii 1895 și 1905 pe locul fostei clădiri care funcționa ca punct terminus pentru linia Bruxelles – Mechelen – Antwerpen. Construcția, pavată cu piatră și prevăzută cu un vast dom deasupra sălii de așteptare (care este în momentul de față în reabilitare / consolidare), a fost proiectată în stil eclectic de arhitectul Louis Delacenserie.

Și acum back to AP University of Applied Sciences and Arts sau la Artesis Plantijn University College Antwerp.

Arhitectura este contrastantă în raport cu stilul arhitectural ce a consacrat Antwerp, arhitectura clasică, stil gotic, cu influențe din arhitectura italiană. Remarc la această universitate stilul modernist (sper să nu mă înșel – date actuale nu am găsit și le-am asociat informațiilor personale deținute, susținute timid de datele găsite pe Google).

Ajung mai devreme în campus și observ o fată blondă, ușor timidă și cu un comportament ezitant. Intru hotărâtă și nerăbdătoare în incinta universității, iar la recepție mă prezint și întreb de Heidi Vandewalle. În acel moment, fata blondă prinde puțin curaj și vine spre mine. Era participanta din Anglia, originară din Polonia.

Fiind de felul meu o persoană sociabilă și avidă de a cunoaște noi persoane, noi minți, am „spart gheața” și am început să comunicăm.

„Hardul” meu personal avea deja informații de la alte persoane care au interacționat cu belgienii. Nu-mi făceam griji, eram pregătită pentru aventura aceasta, iar adrenalina într-o astfel de situație îmi hrănește spiritul și creierul într-un mod constructiv. Mă ajută să accesez niste resurse interioare latente și să le folosesc ca pe niste intrumente în situații inedite și care mă scot din spațiul meu de confort. Mai mult, îmi ziceam: „Simona, cu ocazia asta, mai lustruiești și tu franceza ruginită, pusă la conservat.” Am un principiu de viață: „Omul sfințește locul și atâta timp cât ai o energie pozitivă și un echilibru interior, acestea te vor ajuta să le aliniezi cu energia armonioasă universală.”  Așadar, stați pe aproape, vor urma lucruri interesante!

Și așa s-a și întâmplat, atât în prima zi, cât și în celelalte zile în clinical placement.

Între timp apare și Heidi, o tipă simpatică, exuberantă, radiantă și cei 3 „buddies” pentru celelalte 3 participante de origine elvețiană, care au întârziat considerabil deoarece au înțeles că începem la orele 12.00 (probabil că s-au saturat puțin de ceasul elvețian și au venit pe sistemul „break a little the rules”) – le-am cunoscut ulterior, 3 tipe total diferite: una dezinvoltă, tranșantă în exprimări și colorată atât vestimentar, cât și din punctul de vedere al atitudinii; una serioasă, care părea echilibrul, nucleul și mintea grupului lor; iar cea de-a treia era o combinație între primele două.

Am pornit, fără elvețience, în sala unde urma să facem prezentările oficiale și să ne cunoaștem mai bine.  

Aspectul interior al univesității era cu mult peste așteptări.

Iată holul de la etajul unde urma să facem prezentările.

În bănci putea sta doar o persoană, fapt ce îți permitea să fii mai liber în mișcări (aici erau nearanjate).

Am avut parte de o primire călduroasă, iar Heidi a creat mediul perfect, familiar și familial, deoarece a reușit să ne facă să ne integrăm facil și să ne simțim confortabil, de parcă ne știam de-o viață.

Întâlnirea a fost una interactivă, jovială și a constat în prezentarea personală, un schimb de roluri și o incursiune interesantă în sălile de studiu, ce avea să ne dezvăluie un univers modern, organizat, curat.

La sala de demonstrație nu m-au frapat în mod special curățenia, organizarea, cât dotările cu care aceasta era prevăzută. Vocea mea lăuntrică îmi șoptea: „Vreau și eu așa ceva în România!”.

Întrucât al meu „buddy” și cel al participantei din Londra erau răciți, Heidi a propus să ne ducă pe amândouă cu mașina personală la spitalul unde urma a doua zi să începem practica, la ZNA – Ziekenhuis Netwerk Antwerpen, de care m-am îndrăgostit iremediabil și la prima vedere.

Acolo am cunoscut o altă coordonatoare a programului ENM, entuziastă și plină de viață, care ne-a făcut de asemenea o primire extraordinară și călduroasă.

A fost cea care ne-a prezentat spitalul, procedurile și ne-a ajutat să ne integrăm în sistemul medical belgian prin introducerea datelor personale în sistemul lor și acordarea unui card de acces atât în spital, cât și în saloanele spitalului.

Mi-am propus ca oamenii pe care îi voi întâlni aici să fie contrar legendei care spune că belgienii nu sunt prea prietenoși cu străinii. Mai mult de atât, cred că atragem ceea ce avem în interior, cu toate că am întâlnit în aceste zile tot felul de tipologii, printre care un cadru medical care spunea că „fiecare grădină are uscăturile ei și fiecare țară are oameni buni și răi”. Așa este și poate nu toți străinii sunt entuziasmați să primească cu zâmbetul pe buze alți străini, dar cel puțin se străduiesc și încearcă să fie primitori, să interacționeze. 

Vor urma zile interesante în această călătorie belgiană, când îmi voi fi dorit ca timpul să stea în loc pentru a nu mă întoarce în țara natală atât de repede, pentru a experimenta cât mai multe sau ca timpul să treacă mai încet și nu să se scurgă ca în operele suprarealiste ale lui Salvador Dali, ci ca în operele pictorului flamand Peter Paul Rubens (caracterizat cu o inepuizabilă energie).  

To be continued…”

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Afișări articol: 341

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Unica școală din România membră European Nuring Module din 1999

Ghidul Școlii – 2022

Portalul Mobilitatii Europene

Alte știri de interes