La mai puțini ani, dragă Coronavirus!

Anul 2020 a început pentru mine că oricare altul, mi-a dat un „vibe” tare bun, crezând că va fi cu mult mai diferit față de cei anteriori. Însă, a apărut acest virus care ne-a schimbat viața tuturor. Ceea ce ni se părea normal, a devenit anormal. Afecțiunea urmată de îmbrățișări a devenit ceva de care trebuie să ne ținem departe, socializarea la fel. Plimbările au fost permise doar până la o anumită oră, masca a devenit obligatorie peste tot și, cum acestea nu erau de ajuns, cea mai mare problemă cu care încă ne luptăm este frica de acest virus nou…și nu mă refer la frica pentru mine, ci pentru cei dragi mie, persoanele cu probleme de sănătate, care pot fi vizate primele de o posibilă infecție. Pe scurt: totul s-a schimbat rapid.

De 8 ani de zile lucrez în domeniul HoReCa și, după cum bine știți, acesta a fost printre cele mai afectate domenii din cauza acestui virus ucigaș. Din punct de vedere economic, am avut de suferit din cauza închiderii restaurantelor.

Având în vedere faptul că meseria mea implică foarte multă socializare, din punct de vedere social a fost și mai rău. A fi obișnuit să ai în permanență în prezența ta oameni de la care poți învăța, cu care poți discuta aproape orice, la a fi închis între patru pereți…este destul de deprimant.

Să treci de la „abia aștept să o/îl văd pe mama/ tata” la situația în care a le arăta afecțiunea rezultă din a păstra o distanță față de aceștia, este de asemenea un lucru îngrozitor. Cel mai groaznic mi s-a părut faptul că nu îi puteam vedea sau îmbrățișa, ci doar vorbeam la telefon și îi mai vedeam uneori pe video.

 Ei bine, eu am preferat să gândesc pozitiv după toate acestea și să văd acea mică picătură de bine încorporată în acest rău. Să fim realiști, alergăm toată viața pentru a ne asigura o anumită situație socială, economică, pentru a rezolva toate problemele noastre, ale copiilor noștri, pentru o mașină, pentru o casă, pentru o vacanță, fără să mai avem timp pentru noi, pentru familie, pentru ceea ce este, de fapt, important în această viață. Așa că, aș putea spune că „Bunuțul”, cum îmi place mie să îi spun, ne-a pus pe pauză vieților noastre haotice. Ne-a „lovit” puțin pentru a ne reaminti că este bine să ne mai oprim din când în când pentru a ne bucura de timpul petrecut cu familia, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne bucura unii de alții, pentru a râde. Viața trece destul de repede, din păcate…să nu uităm!

Așa că, dragă Coronavirus, îți doresc la mai puțini ani, dar în același timp îți mulțumesc că m-ai trezit măcar pentru scurt timp la realitate și m-ai făcut să înțeleg ce este important în această viață!

Și…dragă Coronavirus, mulțumesc că m-ai împins către școala de asistenți medicali. Niciodată nu poți ști ce anume te îndrumă către profesia ideală pentru tine!

Andreea Simona SIMION (FRĂȚILĂ)

clasa I I – AMG