Aș vrea să încep cu faptul că pandemia de covid-19 ne-a schimbat în totalitate modul în care percepem viața. Am învățat să ne adaptăm și să trăim după anumite reguli pentru a supraviețui.

În această scurtă poveste despre mine și despre modul în care am „luptat” în ultimul an împotriva virusului, am să vă relatez, mai întâi, cum era cu câteva luni înainte de declararea pandemiei.

În octombrie 2019, eram în clasa a XII-a, în ultimul an de liceu, la Colegiul Economic „Viilor”. Singurele gânduri, cu adevărat importante, se refereau la terminarea liceului, la banchet, la ceremonia de sfârșit de an și ultimul clopoțel, la examenul de bacalaureat și la ce voi face mai departe. Îmi amintesc că toate aceste frământări au creat un mixt de emoții, de la fericire la tristețe, stres și agitație. Tot în acel an au început să apară primele articole despre un nou virus în China.

Începutul anului 2020 nu a fost deloc așa cum mi-am imaginat. Pe la sfârșitul lunii februarie, pe toate posturile de televiziune apăreau știri legate de virusul din China, cunoscut sub denumirea de „coronavirus”. Știrile făceau referire la modul în care virusul pătrunsese deja și pe teritoriul României, la primele infectări și efectele acestuia. Pe data de 11 martie 2020 (miercuri) a fost instaurată starea de urgență, prin urmare toate instituțiile de învățământ, împreună cu anumite sectoare de activitate au fost închise. Restricțiile au impus purtarea măștii și păstrarea distanței sociale. Oamenii au devenit panicați și au început să cumpere cantități mari de alimente.

Rutina mea s-a schimbat și am fost nevoită să adopt un alt mod de viață. Am început orele online. Școala online reprezenta o metodă sigură, care scădea șansele să ne infectăm, dar asta nu însemna că nu existau și dezavantaje. Nivelul de stres și anxietate au crescut. Simțeam o presiune atât de mare din partea profesorilor, care ne tot aminteau că mai aveam puțin până la examen și că trebuia să învățăm. Existau și întrebări referitoare la modul în care se va susține examenul și ce anume aveam de pregătit. Nici faptul că stăteam atâtea ore în casă nu ajuta. Eram înconjurată de patru pereți și nu puteam să ies afară dacă nu aveam o urgență.

Faptul că am început să vorbesc cu părinții și cu prietenii mei despre starea în care intrasem și despre felul în care mă simțeam a ajutat. Am început să-mi propun niște obiective; acest lucru m-a ajutat enorm deoarece ambiția a înlocuit tristețea și anxietatea.

Din cauza numărului de persoane infectate și a restricțiilor, banchetul și ceremonia de absolvire nu s-au mai ținut. Doamna dirigintă, știind când de triști eram, deoarece ele reprezentau cele mai importante evenimente pentru oricare elev de clasa a XII-a, a venit cu o soluție. Aceasta a propus să ne vedem în Parcul Carol pentru a face pozele de album și pentru a ne înmâna diplomele, dar respectând restricțiile impuse. Am fost foarte fericită să petrec, pentru ultima oară, câteva ore alături de colegii mei. Nu-mi doream ca aceea zi să se termine, nimeni nu voia asta.

Am fost afectată din punct de vedere emoțional, dar și starea financiară a familiei mele a  avut de suferit. Compania, pentru care mama mea lucra, a intrat în faliment. Tata devenise singura sursă de venit. Pe perioada în care mama își căuta un loc de muncă, cheltuielile familiei s-au mărit. Majoritatea necesităților deveniseră mai scumpe, iar acest lucru era evident. Din fericire, datorită specializării mamei, fiind croitoreasă, a reușit să se angajeze la o firmă care confecționa echipamente de protecție sanitară.

După o vreme, am observat că lucrurile încep să se îmbunătățească pentru mine. Am reușit să iau examenul de bacalaureat și să fiu acceptată la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”.

La jumătatea verii, am devenit majoră, am împlinit 18 ani. Recunosc că petrecerea a fost foarte diferită față de cum mi-o imaginasem la 17 ani, dar asta nu înseamnă că nu a fost minunată. Am hotărât să-mi fac majoratul acasă, alături de cele mai importante persoane pentru mine. Pentru siguranța tuturor, i-am rugat pe invitați să prezinte un test Covid-19, rezultatul fiind negativ pentru toată lumea.

Când vara s-a terminat, am crezut că o să merg fizic la școală dar, din păcate, a venit valul doi de infectări și restricțiile au fost, din nou, instaurate. Sincer, cred că acum totul o să fie mai bine deoarece am învățat să ne adaptăm situației. Totuși, îmi doresc ca lucrurile să fie așa cum erau înainte de apariția acestui virus sau chiar mai bine…

Raluca Florentina PANĂ

clasa I A – AMG