De curând, s-a împlinit un an de la începutul pandemiei de COVID-19 în România. Dintr-o dată, cu toții am ajuns să trăim în altă realitate.
Îmi amintesc că, în urmă cu un an, mă pregăteam pentru concursul de Nursing…eveniment care nu a mai avut loc.
Eram atât de fericit să îmi întâlnesc colegii și prietenii aproape zilnic.
Această pandemie, plină de restricții, mi-a furat dreptul de a respira aerul libertății, de a socializa…Îmi lipsește colectivul de profesori și elevi de la concursurile școlare. Am trăit momente unice, de emoție și satisfacție la prezentarea temelor alese…când îmi auzeam numele și trebuia să ies în față…
Pe plan financiar, lucrurile au mers tot mai rău deoarece activitatea la serviciu s-a restrâns…până în prezent nu se întrevede o schimbare în bine. În plus, observ că lumea din jur e tot mai nervoasă și mai rece. În fiecare zi, conștientizez că panica și disperarea sunt stări interioare și atitudini exterioare pentru tot mai mulți.
Perioadele de stare de urgență au determinat lipsa interacțiunii cu o parte din familie…la orice stare de rău, cineva devenea suspect de Covid…
Totuși, cred că starea asta de pandemie și distanțarea fizică este o bună ocazie de a învăța ce este dorul de celălalt…Înțelegem altfel prezentul și iubim din nou libertatea.
Valoarea familiei este atât de mare în aceste vremuri…cum spunea Doamna doctor Mioara Mincu: „Familia este acea unitate de bază a societății!”…Pentru mine, familia reprezintă pilonul de echilibru psihic, este universul unde domină armonia și oaza de liniște unde mă încarc cu sens și energie.
Situația educațională este bună, în ceea ce mă privește. De când a început nebunia asta și cursurile s-au mutat în on-line, pot spune că am mai mult timp pentru studiul cărților de specialitate pe care le-am achiziționat.
Un alt beneficiu este flexibilitatea programului de lucru…atât cât va mai fi!
Pe de altă parte, această distanțare socială îmi afectează calitatea practicii educaționale, prin limitarea accesului în spitale. Mulțumesc pe această cale școlii noastre pentru faptul că ne-a facilitat legătura cu sistemul medical privat, unde am cunoscut specialiști în domeniu și am făcut practică sub coordonarea lor.
În ceea ce privește latura psihică pot spune că sunt foarte ok. Sincer să fiu, ideea de a petrece o perioadă de timp în această realitate neobișnuită nu a reprezentat pentru mine un șoc. Inițial, m-am folosit de primele zile din timpul liber pentru a mă odihni puțin. Apoi, mi-am reluat bucuros hobby-urile care fuseseră date la o parte din cauza navetelor interminabile la școală-casă-serviciu. Ulterior, am început să ascult muzica preferată, să lucrez în grădină, am meditat mai mult și m-am reconectat cu sinele.
Fie că sunt la cursuri, fie că port o conversație, rezolv o temă sau citesc o carte de specialitate, știu că petrec prea mult timp în lumea virtuală. Dar, am norocul să locuiesc la curte și să pot ieși oricând în aer liber.
Pot să spun că perioada asta are un impact pozitiv și asupra creativității mele deoarece, iubind poezia, am reînceput să scriu, trăind noi emoții literare. De asemenea, petrec mai mult timp cu cei apropiați.
În acest an, lumea și-a mai temperat forfota cotidiană și cu toții avem mai mult timp să reflectăm la noi înșine.
Doresc să închei această poveste cu o sugestie de tratament spiritual: în această perioadă cred că toți trebuie să ne reconsiderăm legătura cu Dumnezeu…un Dumnezeu pe care îl putem vedea în fiecare rază de soare. Trebuie să privim nu numai pe geam, ci și în sufletele noastre.
Această năpastă o putem considera că o pedeapsă pentru păcat și de aceea avem nevoie de o renaștere spirituală, să înțelegem că schimbarea în bine a lumii în care trăim depinde de fiecare în parte…fiecare faptă bună pe care o facem zilnic este un pas către evoluție.
Dar ce putem face acum? Să respectăm regulile de igienă, să purtăm masca de protecție, să evităm aglomerația, să ne informăm corect și să contiuăm Campania de vaccinare, astfel încât la toamnă să revenim cât mai aproape de normal!
Emanuel Dragomirescu
clasa II A – BFKT
Premiul de excelență