Felicitări elevei noastre Marinescu (Tudor) Victoria, pentru Premiului I câştigat la Concursul “Povești în mişcare”, organizat de ANPCDEFP pentru participanții la proiecte de mobilitate în perioada 2008-2014. Elevă în anul II la calificarea Asistent Medical Generalist, în anul școlar 2013-2014, Victoria a participat anul trecut la Proiectul de mobilitate Leonardo da Vinci „Professional skill development of nursing students”LLP-LdV/IVT/2013/RO/042, desfășurat în cadrul Programului de Învățare pe tot parcursul vieții, finanțat din Fondurile Uniunii Europene cu un grant de 54,760 euro prin ANPCDEFP, coordonat de prof. Lidia Mariana Moise.
Iată povestea ei:
„Mă numesc Tudor Victoria, sunt elevă în anul III AMG a Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” din București și am avut statutul de participant în programul sectorial de mobilitate Leonardo da Vinci, de învățare pe tot parcursul vieții „Professional skill developement of nursing students”. În perioadă 07-28.04.2014 am efectuat un stagiu de practică la o clinică particulară (de cinci stele, aş spune eu!) din Cipru. Am mers acolo împreună cu profesorii coordonatori și cu alți 19 colegi. Nu ne cunoșteam prea bine, cu avionul nu mai zburasem niciodată, îmi lăsam acasă familia și copilul de 4 ani…
Nu pot să spun că am plecat cu sufletul împăcat, ba chiar am trecut prin nişte momente dificile, de la stări de vomă până la tremuratul genunchilor :) Încă de la înscrierea în proiect știam ce mă va aștepta, dar la plecare, am simţit că provocarea a fost prea mare. Urma să dăm o probă eliminatorie la limbă engleză, apoi nursing, plus că mă motivau numeroasele avantaje ale cursurilor pregătitoare pentru susținerea calității proiectului și anume engleză medicală, limba greacă, pedagogie și deontologie. Apoi vizitarea unei țări străine și exotice, a unei clinici vestite și luxoase, un „sejur” de 3 săptămâni în care munca s-ar fi împletit perfect cu distracția.
După ce avionul a decolat, grijile au început să dispară, gândurile negative au rămas în urmă, speranțe noi se nășteau în sufletul meu. Surprinzător pentru mine a fost că acolo nu ne-am simțit deloc străini, 3 din 10 locuitori erau români (statistica personală, subiectivă). În clinică unul dintre medici vorbea foarte bine română, a făcut facultatea de medicină în România, o infirmieră și o asistentă de farmacie erau românce. La hotelul unde am fost cazați ospătarul și barmanul erau români, de asemenea una dintre bucătărese. Am fost foarte bine primiți, și chiar am învățat foarte multe lucruri de la ei. Înainte de efectuarea mobilității eram foarte sigură că nu vreau să plec din țară, că nicăieri nu-i mai bine că acasă, că nu m-aș acomoda în altă civilizație, că nu m-aș integra. Și nu neapărat din cauza că aș fi vreo ciudată :) doar că plecam de la premiza că ei sunt respingători cu noi că nație în general, că peste hotare mai mult faima urâtă pătrunde.
Acum sunt 90% sigură că peste hotare sunt condiții de muncă net superioare, că personalul medical e apreciat la adevărată valoare, că se judecă și se clasifică omul după ceea ce știe să facă, nu după nație, mașină sau declarație de avere.
Am avut tot felul de incursiuni în tot ceea ce înseamnă cultură, societate, gastronomie, medicină. Cursurile pregătitoare au continuat și acolo. Totuși am avut timp și să ne odihnim și să ne cunoaștem mai bine. Proiectul și-a atins toate scopurile, poate chiar a făcut mai mult decât ne așteptam fiecare dintre noi. Pentru școală, ca instituție, a cântărit enorm. A adus noi studenți, a adus renume, apariții în presă și la conferințe, chiar am participat la conferința ANR (Asociația Română de Nursing), unde am avut un feedback extraordinar, mi s-au pus o grămadă de întrebări și am fost felicitată pentru reușite.
Impact a avut, de asemenea, pentru fiecare dintre noi şi am văzut participarea în proiect ca pe o experiență de viață, o completare a formării noastre profesionale, o îmbunătățire a cunoașterii, a ruperii barierelor lingvistice. Ca să nu mai spun că unii dintre colegii mei sunt voluntari la ambulanță și acolo, în timpul stagiului, li s-a permis chiar să însoțească echipajul de ambulanță la solicitări. Unul dintre ei a acordat primul ajutor, basic life suport, apoi ne-a învățat și pe noi, să știm ce avem de făcut în caz de urgență.
Am avut la dispoziţie o sală de simulare, cu manechine, un apărat de EKG la discreție, materiale și instructaj necesar pentru diverse tehnici de nursing. Pentru că am dovedit că suntem buni, interesați și în același timp și curioși ni s-a permis să intrăm pe orice secție, să ajutăm în procesele terapeutice.
Din nou, țin să menționez că echipa de proiect, deși fără experiență, s-a descurcat în punctarea fiecărei sarcini, iar pentru anul acesta deja au demarat alte proiecte, la fel de interesante și aducătoare de lauri. Ne-am integrat foarte bine, gazdele primitoare au organizat excursii la atracțiile turistice cele mai grăitoare, am văzut Mormintele Regilor, siturile arheologice aflate în patrimoniul Unesco: Băile Afroditei, Rezervații naturale, Laguna Albastră şi am vizitat câteva mânăstiri. De Paște am mers din nou cu tot grupul la biserică, am luat lumină, apoi partenerii din Cipru au organizat pentru noi o masă tradițională , cu barbeque, într-o pădure de cedrii. Nu pot să spun că mi-a fost greu, pentru că tot timpul se ocupa cineva de noi, ne ținea ocupați, îmi făcea plăcere să învăț, să văd, și să simt lucruri noi.
Nu-mi pare rău și nu regret absolut nimic, sunt numai aspecte bune în ceea ce privește mobilitatea, aș repetă oricând experiență. Nu știu când au trecut cele 3 săptămâni, știu doar că a venit vremea să împachetăm și nu puteam, a fost greu, dar necesar. Despărțirea nu a fost una definitivă, pentru că ne-au oferit locuri de muncă. Părerea mea e că reprezentanţii clinice cipriote au cunoscut faptul că am fost aleși pe sprânceana, ne-au testat în cele 3 săptămâni, la stress, la cunoștințele practice și teoretice și le-a plăcut ce-au văzut.
Deocamdată sunt anul III, mai am timp de gândire, încă mai testez piață :) Duminică voi pleca într-un schimb de experiență în Spania (a început să-mi placă) și deja nu mai am emoții, sunt încrezătoare, am căpătat experiență. Tot ce este făcut constructiv, tot ce vine în sprijinul elevului/studentului nu face decât să sporească aportul calitativ, să-l motiveze și susțină.
Sunt mândră când povestesc și diseminez aceste informații, o s-o fac de câte ori am ocazia! Acest proiect ajută la cultivarea spiritului de echipă, esențial în medicină, la interacțiune social culturală și lingvistică, facilitează intrarea noastră pe piața internațională a muncii, precum și la medierea colaborărilor între instituții.
A fost o experiență memorabilă, am primit numai calificative bune la evaluare, mi s-a dovedit că pot să am încredere în mine, că dacă îmi doresc cu adevărat, muncesc mult și-mi aleg niște coordonate palpabile pot să fac ce-mi doresc și să-mi urmez vocația cu succes! Nu am creat numai legături profesionale, ci și de prietenie, am învățat să accept oamenii așa cum sunt fără să-i judec, să privesc numai partea bună și calitățile, să învăț și să fiu învățată! Prin competiția constructivă , prin eforturile susținute ale programelor europene de a schimba ceva în educația noastră sperăm la un upgrade al sistemului românesc de învățământ!”
{gallery}stories/2014/mobilitatile{/gallery}
