Ziua 6&7

Weekend-ul nu a început prea bine pentru că a plouat sâmbătă, dar spre după-amiază am făcut o călătorie într-un alt oraș, numit Turnbridge Wells, la aproximativ 1 oră distanță de Brighton. M-am plimbat prin Centrul Vechi al orașului, am vizitat biblioteca și m-am delectat cu niște gustări la un mic Street Food Festival.

Duminca a fost o vreme foarte frumoasă și mi-am petrecut-o local. Am făcut o lungă plimbare pe faleză, am asistat la un mic concert susținut de niște pesoane trecute de prima tinerețe, care cântau la un fel de tobe și alte instrumente live, doar pentru distracția publicului. Am și dansat când am fost invitați! Apoi, am ajuns la Brighton Palace Pier. „Piers” sunt un fel de debarcadere, chei maritime, construite dinspre faleză spre mare, care au pe ele un fel de parc de distracții, unde se poate mânca în mai multe locuri, unde sunt carusele, montagne-russe, tot felul de activități amuzante. Am profitat și am făcut o tură în Turbo Coaster, care este un roller coaster. Orice oraș cu ieșire la mare are un Pier aici, în Anglia. Este obligatoriu să fie vizitat de către turiști :). Este atractiv, deci un loc foarte bun pentru relaxare și distracție.

Ziua 8

Prima zi pe secția de Chirurgie Vasculară, unde am fost primită cu aceeași căldură și spirit de echipă cu care fusesem obișnuită încă din prima săptămână. Aici programul începe ceva mai devreme, la ora 7 trebuia să fiu deja schimbată și prezentă în camera staff-ului pentru schimbul de tură și analiza fiecărui pacient în parte. Știam din ziua în care ni s-au prezentat secțiile că este o secție mult mai mare (are 6 saloane a câte 5, 6 sau 8 paturi și 4 rezerve – Side Rooms), așa că foile de handover sunt 3 la număr (nu doar una ca la secția de Cardiologie). La prezentarea pacienților am înțeles că voi avea de-a face cu pacienți în pre și postoperator cu amputații, patologii ca necroza avansată (cauzată de diabet zaharat, consum de droguri, ischemii acute / cronice, infecții, cancer), abcese, hematoame, răni deschise supurative, septicemie, tromboze. Am lucrat cu o asistenta din Italia, care era în Anglia de 2 ani, în Salonul 4 și Rezerva D. Salonul 4 este rezervat bărbaților și are 5 paturi; pacienții sufereau de:

1. ischemie bilaterală a membrelor inferioare, cu necroza degetelor (cauzată de hipercolesterolemie, vasculită autoimună, suferind și de o anemie cronică, hipotiroidism, ischemia arterelor coronare, cu un IMA în antecedente, fumător, un pic dezorientat)

2. amputație a membrului inferior stâng cauzată de necroză, pacientul având DZ (din nou cu un IMA în antecedente, fumător)

3. stent montat pe artera iliacă

4. anevrism endovascular operat de urgență (pacient epileptic, sub control cu tratament, dar și cu DZ tip II)

5. necroza degetelor 3 & 4 ale membrului inferior stâng (din cauza unei ischemii, suferind și de insuficiență venoasă, fibrilație atrială, hipertensiune); acesta urma să intre în sala de operații marți. În cazul acestui pacient am asistat la o ecografie Doppler, pentru a se găsi o venă adiacentă potrivită pentru a i se face un bypass (avea o operație asemănătoare pe membrul inferior drept). Urma să se decidă dacă se va face și operația de amputație a degetelor afectate de ischemie, pe lângă cea de bypass.

În planul de îngrijire a pacienților, la toți fumătorii apărea ca țel și oprirea fumatului; acestora li se punea un plasture cu nicotină pe corp pentru a-i ajuta să nu simtă lipsa țigărilor.

Atmosfera este aceeași cu care m-am obișnuit: multe zâmbete către pacienți și de la aceștia, glume, bucurie la revederea asistentei; aici, oamenii își vorbesc folosind doar prenumele, nu se apelează cu Domnul / Doamna, indiferent de vârstă sau categorie socială. Toți au stat de vorba cu mine, interesați de ceea ce fac acolo, de schimbul de experiență pe care îl consideră interesant, întrebări despre țara și orașul meu. Am ajutat o asistentă la schimbarea bandajelor, administrarea de medicamente, monitorizarea funcțiilor vitale, completarea de fișe.

Țin să menționez că lângă fiecare pat al pacientului există și un scaun – fotoliu și un dulap în care stau (închise sub cheie) medicamentele care i se administrează acestuia (în afară de antibiotice și analgezice opioide, de ex. morfină sau derivați; acestea din urmă stau închise sub cheie în camera de medicamente și materiale sterile, iar pentru a se utiliza doza de administrat este necesară o dublă verificare, adică mai vine un asistent care confirmă și semnează că s-a luat doza prescrisă, fiind prezent în cele mai multe cazuri și la administrare).

Ziua 9

Astăzi am lucrat cu o asistentă din Portugalia, care era în Anglia de 2 ani, în Salonul 3, dedicat femeilor și Rezerva 2. După ce ne-am prezentat și am administrat medicamentele, am trecut pe la domnii din salonul 4 pentru a-i saluta și s-au bucurat să mă revadă, povestindu-mi ce au mai făcut și cum se simțeau. Doamnele de astăzi sufereau de:

1. amputație parțială a piciorului stâng (boală vasculară periferică, atac ischemic trecător, hipertensiune, cu antecedente de angioplastie femurală)

2. infecție a membrului inferioe drept (antecedente DZ tip II, AVC, amputație a membrului inferior stâng sub genunchi, colecistectomie, cecitate parțială a ochilui stâng, bypass femural drept, astm)

3. amputație a degetului 5 stâng (antecedente: tromboliză zona iliacă stângă, angiografie pozitivă, ambele cu rezultat pozitiv, DZ insulino – dependent, neuropatie periferică, retinopatie, hipotiroidism primar)

4. bypass femural stâng (antecedente: HTA, fibrilație atrială, astm, IMA, fumătoare)

5. ischemie cronică membru inferior drept (antecedente: DZ tip II, bypass, anemie, HTA, hipercolesterolemie, histerectomie)

Am ajutat din nou la schimbarea bandajelor, monitorizare, am ieșit doar în pauza de 15 minute de la ora 10 și în cea de prânz, cu asistenta cu care am lucrat.

Pe lângă procedurile la care am asistat și am ajutat sub îndrumare în acest salon, am fost și în salonul 2, cu un asistent spaniol.

Ziua 10

Zi culturală, în care am vizitat Universitatea din Brighton. Inițial, oricine se poate gândi că astfel de zile sunt plictisitoare. Însă, dacă deschizi ochii, și mai ales mintea, înțelegi că acest program nu este numai despre diferențele / asemănările dintre echipamente, spitale, asistenți, nu este doar despre nursing, ci este și despre comunicare interculturală, despre a înțelege mentalități ale altor națiuni, despre educație, principiile pe care le au, comportamentul în societate.

Am avut o întâlnire de 2 ore cu o doamnă doctor în Nursing din Țara Bascilor, care participase cu 12 ani în urmă la un schimb Erasmus de 3 luni în Eastbourne (la 1 oră distanță de Brighton) și care era prezentă săptămâna aceasta ca lector la Universitatea din Brighton. Am discutat pe baza unor prezentări tot ceea ce înseamnă cultura și cum o percepem / înțelegem noi, am făcut comparații între țările pe care le reprezentăm, între procesul de nursing, modalitatea de abordare a situațiilor, mentalități ale guvernelor, diferențe sociale, ce înseamnă individualism / colectivism la nivel național, nivele socio-economice ale țărilor. Am aflat și învățat lucruri foarte interesante despre alte țări, informații la care nu mă gândisem niciodată până în acest moment, oferindu-mi o altă perspectivă asupra culturii în întreaga ei însemnătate.

După 1 oră petrecută în pauza de prânz, ne-am întâlnit și cu alți studenți la Nursing ai Universității din Brighton și am susținut prezentările țărilor noastre, orașelor din care venim (participante la schimbul ENM), ale școlilor și ale sistemelor noastre de sănătate. Ne-am adresat întrebări reciproc, iar după ziua de astăzi simt că am un bagaj de cunoștințe mult mai dezvoltat.

Ziua 11

A treia și ultima zi la Chirurgie Vasculară, unde am lucrat cu aceeași asistentă din prima zi, în Bay 5, salon pentru femei și Rezerva C.

A fost o zi interesantă, în care am plecat pe la ora 17 din secție, spre final ajutând asistenta la montarea unei sonde urinare, fiind un caz mai greu al unei domnișoare de 27 de ani, cu o fizionomie specială. În rest, pe timpul zilei am ajutat la aceleași manevre de administrare de medicamente, schimbarea bandajelor, monitorizare etc, cazurile fiind destul de asemănătoare cu cele din zilele precedente.

Unul dintre pacienții din prima zi învăța astăzi pentru prima dată să folosească scaunul cu rotile, iar când a ieșit pe hol m-a invitat la o plimbare. :)

Ziua 12

Ultima la spitalul din Brighton, însă nu am fost pe secții, ci ne-am întâlnit cu Paula Deamer pentru a discuta despre experiența noastră, despre obiectivele pe care le-am atins, despre ce am câștigat prin această experiență și alte câteva lucruri referitoare la programul ENM.

Sâmbătă este o zi foarte importantă, nu doar pentru că urmează nunta regală a Prințului Harry, dar pentru că vor fi cele două finale ale Cupei FA (Football Association), care au loc în Scoția și Anglia. De altfel, nunta a fost organizată să înceapă la ora 12, tocmai pentru ca oamenii să poată urmări și celelalte evenimente, care sunt atât de importante, deoarece este cea mai veche cupă de fotbal din lume. Totul a fost ca o sărbătoare națională astăzi aici, oamenii s-au îmbrăcat în culorile naționale sau au fluturat steaguri pe străzi, au organizat grătare și petreceri.

Duminică zbor spre casă. Experiența a fost una frumoasă, deosebită și știu că bagajul meu de cunoștințe este mai bogat acum. Dar, nicăieri nu-i că acasă!

MELANIA DIANA (SCARLAT) POPA (clasa II E – AMG) – University of Brighton, East Sussex, Anglia