Simona Biru Diaconu (clasa II J – AMG), eleva școlii noastre, participă la Schimbul European Nursing Module desfășurat la Leeds University, Anglia. Continuăm să urmărim jurnalul primei săptămâni petrecute de Simona în Anglia.
„Ziua 4
Am ajuns la ora 8.00 la spital și m-am schimbat în uniformă.
M-am simțit integrată mult mai bine. Personalul secției de Ortopedie a fost foarte prietenos cu mine azi. Am fost invitată să beau ceai alături de celelalte nurse. Apoi, am fost îndrumată spre cabinetul unui medic pentru a observa cum decurg consultațiile acolo. Am avut parte și de o surpriză neașteptată! Domnul doctor era român! Am invitat pacienții în cabinetul dumnealui; am citit și un dosar al unei paciente, în vârstă de 33 ani, cu deficit intelectual și epilepsie. Starea ei s-a agravat după moartea tatălui, care s-a sinucis. A fost operată pentru fractură de maleolă mediană. Prezenta și niște arsuri severe la ambele mâini, suferite în trecut.
Alte cazuri: în general, au fost fracturi de radius sau ulna (după accidente de bicicletă).
Un alt pacient de azi, în vârstă de 28 ani, avea o fractură de ulna, suferită după o altercație în cartierul Beeston, recunoscut pentru gradul de criminalitate ridicat; era consumator de alcool și heroină.
Un pacient, în vârstă de 41 de ani, de profesie inginer, fumător și consumator de alcool, suferea de osteoporoză.
Aproape tuturor pacienților li s-a recomandat fizioterapie graduală și suprimarea tutunului și alcoolului. De asemenea, li s-a interzis să folosească ibuprofen; la nevoie, puteau utiliza doar paracetamol. Consumul de alcool, tutun și ibuprofen îngreunează procesul de vindecare al oaselor, mi s-a explicat.
După-amiază am avut program în sala de pansamente, unde am avut doar 2 paciente: o pacientă vârstnică, cu probleme de circulație, și o tânără cu epifizioliză, din cauza obezității.
Am fost chemată și la departamentul de Pediatrie pentru a ajuta ca translator. Acolo era o mamă româncă, ce avea un băiețel în vârstă de 9 ani, cu traumatisme de ulna și radius, provocate dintr-un joc la școală. Băiețelul nu știa engleză, însă a fost curajos pe parcursul consultului. După 2 săptămâni urmează să i se înlăture definitiv gipsul și, ulterior, pentru 6 săptămâni, va trebui să evite orice efort cu brațul respectiv. La final, le-am comandat un taxi și am făcut o poză împreună.
Am primit diverse broșuri despre activitățile didactice de pe secția de Ortopedie.
Legat de materialele întâlnite aici, am observat că se utilizează șervețele speciale pe care asistentele și doctorii le folosesc pentru a curăța atât tegumentele pacienților, cât și suprafețele – paturi, cărucioare etc. Nu folosesc comprese cu alcool.
Doctorii înregistrează vocal rapoarte după fiecare consultație, iar ulterior sunt tehnoredactate de angajații spitalului, calificați pentru acest tip de muncă.
Procedura fiecărui medic din spital constă, de exemplu, în analizarea dosarului fiecărui pacient și compararea radiografiilor din ziua respectivă cu radiografiile vechi de o lună. Lucrează în echipă, se sfătuiesc între ei și nu se grăbesc în luarea de decizii pentru un tratament cât mai eficient pentru pacienți.
Asistentele organizează fișele fiecărui pacient și locul de muncă.
În cadrul secției există un panou unde pacienții împărtășesc gândurile lor, de cele mai multe ori atașează felicitări colorate cu mulțumiri pentru personalul secției.
Ziua 5
Astăzi am ajuns prima pe secție, la ora 8.00.
Am fost apoi anunțată că va fi o zi mai lejeră și pot să merg pe secție unde doresc, dar în niciun caz să plec mai devreme de ora 16.00.
Având în vedere că azi a fost ultima zi pe secție și că luni am întâlnire la universitate cu doamna profesor coordonator, am hotărât să stau mai mult timp de vorbă cu personalul secției.
Așadar, azi am mers la fiecare în parte să întreb cu ce pot fi de folos: am măsurat înălțimea și am cântărit greutatea copiilor, apoi am notat în grafic (vârsta, înălțimea și greutatea); am mai mers și în sala de pansamente, la arhiva secției pentru a duce dosarele pacienților, am sortat dosare la recepție. La final, am făcut poze cu toată echipa de la Ortopedie. Deși eram obosită, am plecat doar după ce i-am îmbrățișat pe toți.
Am hotărât ca în fiecare zi să mă întorc la cămin pe jos, deși am abonament pe toate liniile de autobuze. Practic merg câte o oră pe jos. Îmi folosesc ultima picătură de energie pentru o plimbare sănătoasă, chiar dacă plouă mereu.
M-am oprit la supermarket pentru ceva de-ale gurii și apoi direct acasă.
Colegele mele de apartament mi-au spus că nu prea au avut parte de acțiune pe Neonatologie și Radiologie. Speră ca săptămâna viitoare să fie repartizate pe alte secții.
În seara asta, fetele au avut ideea să mergem la cinema, aproape de cămin. A fost o surpriză foarte frumoasă ideea lor. Mai mult decât atât, e vorba de un cinema din anul 1908, printre primele din Europa. A fost frumos! În fiecare zi, la acest cinematograf se poate vedea doar un singur film. Noi am văzut „Aftermath”, un film de dragoste, a cărui acțiune are loc la finalul celui de al doilea război mondial. În sală mai erau doar două cupluri… de vreo 80 de ani…. și noi 3.
Weekendul e liber pentru noi. Încă nu ne-am hotărât cum îl vom petrece.”
prof. Raluca BRAD