Eleva școlii noastre, MELANIA DIANA (SCARLAT) POPA (clasa II E – AMG) relatează despre experiența primelor zile ca bursier European Nursing Module la University of Brighton, East Sussex, Anglia:

Luni – 7 mai

Prima zi în Brighton a început cu… o vacanță. Astăzi este sărbătoare națională în UK, Labour Day  (Ziua Muncii), astfel că suntem așteptați de mâine la Royal Sussex County Hospital. Vremea a fost superbă și, fiind la mare, am profitat și am făcut o plimbare pe faleză și am stat chiar la plajă. 

Englezii nu au mai avut o May Day Bank Holiday (cum o numesc ei) atât de călduroasă de aproximativ 20 de ani. Apa este extrem de rece, dar mi-am udat puțin picioarele în Canalul Mânecii (English Channel).
Aștept cu nerăbdare ziua de mâine, pentru a vedea spitalul, a cunoaște personalul, precum și pe ceilalți 3 elevi cu care voi practica în acest stagiu.

Marți – 8 mai

Le-am cunoscut pe celelalte 3 studente care fac acest stagiu de practică aici, 2 fete din Danemarca și 1 din Elveția.  Ne-am întâlnit în fața spitalului cu unul dintre reprezentanții Universității din Brighton, asistent medical, având mai multe specializări, dar și profesor  de nursing. Am mers împreună la o cafenea unde ne-a prezentat programul și unde am discutat liber despre sistemele de sănătate din țările pe care le reprezentăm, despre școli, despre noi înșine, despre așteptările pe care le avem de la acest schimb. Apoi, ne-am întâlnit într-una dintre clădirile spitalului cu o asistentă șefă care ne-a înmânat planul spitalului și care ne-a prezentat secțiile unde am fost repartizate. În prima săptămână, voi fi pe secția de cardiologie (Cardiology Care Unit), iar în săptămâna a doua pe secția de Chirurgie Vasculară (Vascular Surgery).

Dupa-amiaza mi-am petrecut-o făcând o plimbare pe faleză și în împrejurimile locației unde sunt cazată.

Miercuri – 9 mai

Prima zi de practică propriu – zisă! La ora 7.45 am început prin raportul de la schimbul de tură (handover). Am fost primită cu foarte multă căldură și încredere, astfel că mi-au înmânat și mie foaia care conține numele pacienților alocați pe saloane / paturi, cu toate datele importante referitoare la pacienți (date din ziua internării sau chiar antecedente, cum s-a comportat pe timpul nopții, ce investigații s-au efectuat, medicamente administrate, monitorizare și ce anume se urmărește pentru respectivul pacient pentru ziua respectivă). Apoi, ne-am organizat în echipe alocate pe 2 saloane a câte 6 paturi și 2 rezerve (pentru infecțioși). Bay 1 (salonul 1) este pentru pacienții cu probleme acute (inclusiv urgențe aduse de către serviciul de ambulanță), iar Bay 2 este pentru supraveghere, după 1-2 zile în care au fost stabilizați în Bay 1 (trebuie să menționez că aceasta nu este singura secție de cardiologie din spital). Pe același nivel se află și Day Care Unit unde sunt internați pacienți în ambulatoriu, care deține 10 paturi. 

Am avut oportunitatea să văd foarte multe EKG-uri și am primit multe explicații cu privire la acestea.

Cel mai interesant fapt este că am însoțit-o pe una dintre paciente pentru a i se efectua o angiografie, astfel că am putut vedea cum se efectuează, de la introducerea cateterului prin artera radială și a substanței de contrast, până la vizualizarea pe camere a arterelor coronare. A fost o experiență deosebită. 

Deși programul meu este până la ora 15, la ora 16 cu greu am plecat din spital, pentru că în permanență erau lucruri de făcut / văzut / învățat. 

Joi – 10 mai

Astăzi am lucrat în Bay 2. Pacienta cu care ieri am fost la angiografie s-a bucurat să mă revadă (din  fericire, dumneaei nu a avut nevoie de stent, întrucât nu avea plăci de aterom pe arterele coronare, și, fiind stabilă, a fost mutată în Bay 2, astăzi fiind chiar externată).

A fost o cu totul altă experiență; asistenta cu care am lucrat s-a bazat pe mine, cerându-mi ajutorul în monitorizare, completarea fișelor pacienților, administrarea medicamentelor. O zi un pic neobișnuită chiar și pentru ei, pentru că aveau în salon 4 pacienți care sufereau și de demență  (pe lângă problemele cardiace, urologice sau chiar neurologice pe care le aveau), astfel, ridicând probleme mai mari (dezorientare temporo-spațială, incontinență etc.).

Mâine seară voi reveni cu un raport al concluziilor de până acum referitor la sistemul lor, la ce îndatoriri au asistenții față de pacienți, la cum se lucrează într-o secție dintr-un spital din Anglia, ce echipamente / dotări au și ce așteptări au pacienții internați. 

Până acum sunt extrem de încântată de alegerea pe care am făcut-o prin participarea la programul ENM. Nu îmi pare rău de timpul petrecut aici, nu este timp pierdut cu siguranță, așa cum și banii cheltuiți cu această experiență sunt bani investiți în dezvoltarea personală și în acumularea de cunoștințe. 

Vineri – 11 mai

Azi am avut Zi Culturală în The City of Brighton & Hove (aceasta fiind denumirea completă a orașului, Hove aflându-se în estul Brighton-ului și fiind într-o conurbație cu acesta). La ora 10 ne-am întâlnit cu Paula Deamer și încă o elevă din Danemarca, aceasta fiind plasată la spitalul din orașul Eastbourne, prin programul Erasmus, timp de 3 luni.

Punctul de întâlnire a fost în fața Royal Pavilion, despre care se spune că nu poți trece prin Brighton fără să îl vizitezi. Acum este un muzeu, însă a fost reședința regală a Regelui George IV, Prinț de Wales, inițial fiind un loc de retragere al acestuia. Acesta era dornic de recunoaștere (în câteva cuvinte, singurele plăceri erau mâncarea multă, băutura și femeile); astfel, a dorit să construiască o clădire grandioasă pentru petrecerile pe care le dorea; a ales Brighton pentru că îi plăcea priveliștea deschisă către mare.

Încă din primul moment se observă cât de impunătoare este clădirea, exteriorul fiind decorat în stil indian (în anul 1787 influențele erau indiene și chineze). Tot interiorul este decorat în stil chinez, având o intrare oarecum modestă, pentru ca apoi invitații să fie uimiți de o sală de mese extrem de mare, săli de dans, săli de relaxare și muzică, dormitoare, săli de conferință.

După vizitarea muzeului am fost să vedem un alt spital – Brighton General Hospital. Acesta are un regim deosebit, astfel că nu are paturi în care pacienții să fie internați peste noapte, ci oferă Healthcare Community, un sistem foarte bine pus la punct în care asistenții medicali sau asistenții sociali (care nu necesită studii medicale, dar care urmează să aibă o pregătire de 3 zile) sunt trimiși în casele oamenilor pentru a le oferi îngrijiri sau sunt oferite în cadrul spitalului prin internări de 1 zi. Acestea constau în: îngrijiri medicale, personal care lucrează cu familii tinere și copii, nurse care se ocupă de școlari, medici specializați, dentiști, psihologi care au în grijă persoane cu probleme complexe de sănătate, probleme de mobilizare și boli cronice, personal care îngrijește persoanele vârstnice, îngrijiri paliative.

În același centru se țin și cursuri pentru studenții care doresc să facă parte din acest tip de îngrijire comunitară. Se pune foarte mare accent pe educația pentru sănătate. De asemenea, există personal specializat în verificarea locuințelor oamenilor pentru ca acestea să nu devină un pericol (de exemplu, se determină dacă este necesară instalarea de balustrade sau înlăturarea obiectelor etc). De asemenea, în acest centru se pot face și controale pentru pacienții care au trimiteri de la doctorii de familie (General Practitioner). Compasiunea, empatia, lucrul în echipă sunt câteva dintre devizele acestui „Trust” (trust-urile reprezintă de fapt modalitatea de organizare a fiecărei regiuni din sistemul NHS = Național Health Service = sistemul gratuit de îngrijiri medicale). Pentru mine a fost o experiență interesantă să văd că se practică și astfel de metode de îngrijire. Acest fapt ușurează munca spitalelor și scopul lor este să nu se țină ocupate paturile din spitale, oferind totuși pacienților, sub o altă formă, îngrijirile de care au nevoie.

MELANIA DIANA (SCARLAT) POPA (clasa II E – AMG) – University of Brighton, East Sussex, Anglia