Despre cum să avem grijă mai multă de noi pentru a putea oferi ajutor altora

Săptămâna a început cu un curs în cadrul colegiului KDG, în una din noile aule. Fiind o instituție nou construită, mecanismele de transmitere a informațiilor erau în deplină funcțiune, microfon, videoproiector, intensitate a luminii reglabilă. Cursul a fost împărțit în două părți, prima parte a fost susținut în limba locală, iar colegii însoțitori ne-au ajutat din când în când pentru a înțelege informația transmisă. Cea de a doua parte s-a desfășurat în limba engleză și ne-a fost, evident, mai ușor să înțelegem. Cursul denumit „Caring for the caregiver” a fost susținut de o asistentă medicală și un psiholog. Tema cursului a fost despre cum să delimităm viața personală de viața profesională, Cum să abordăm pacienții în situații dificile, Cum să micșorăm „Calman Gap-ul” unui pacient, Cum să trecem mai ușor peste moartea unui pacient și Cum să ne dăruim timp pentru vindecare. Practic, cursul ne-a învățat cum să avem grijă mai multă de noi pentru a putea oferi ajutor altora, întrucât totul pornește de la noi.

Astăzi, marți, am avut prima zi în spitalul ZNA Hoge Beuken. Eu și Laura suntem repartizate pe secția de geriatrie și recuperare medicală.

Din păcate nu reușim să comparăm experiența noastră cu ceva ce am trăit din punct de vedere profesional în România, deoarece nu am mai făcut practică în cadrul secției de geriatriei. Vă pot spune că este nevoie de multă răbdare și empatie. Trebuie să te deconectezi de cotidian pentru a simți pacientul mult mai profund. Majoritatea au dificultăți în deplasare, o parte din ei nu pot vorbi clar, au unele dificultăți de deglutiție, de vedere, de auz.

Dificultatea noastră constă în faptul că ei nu sunt vorbitori de altă limbă, drept pentru care trebuie să fim mult mai atente la limbajul nonverbal. Ritualul unei zile constă în schimbarea așternuturilor cât timp pacienții se află în sala de fizioterapie, măsurăm glicemia înainte de masă, eventual administrare de insulin, administrarea de tratamente, ajutarea pacienților în deplasarea până la sala de mese. Acolo îi servim pe fiecare în parte după schema personală. Așteptăm să termine și apoi îi conducem către saloane, unde nu uităm să îi întrebăm ce nevoi mai au până la odihna de după-amiază.

Urmează apoi să curățăm sala de mese și să lăsăm totul în ordine pentru a doua zi, întrucât masa de seară se servește la pat din cauza personalului insuficient pe tura de seară. Pacienții nu mai sunt apoi deplasați. Astfel decurge o zi din practica noastră ENM pe secția de geriatrie, a relatat Camelia Grădean din Belgia.