Rezidenţii sunt mult mai familiarizaţi cu noi. Au încredere în noi şi ne solicită ajutorul. Îmi place că ne zâmbesc şi ne mulţumesc pentru fiecare lucru pe care îl facem pentru a-i ajuta.
Rezidenţii beneficiază de kinetoterapie şi consiliere psihologică. În fiecare zi, după micul-dejun au diferite activităţi de lucru manual. Fiecare are în cameră decoraţiuni precum fluturi, flori, împletituri făcute la ora de lucru manual.
Am fost informaţi despre prevenirea infecţiilor nozocomiale, ni s-au prezentat şi tehnicile de îngrijire ale rezidenţilor cu infecţii ale sistemului osos: osteotite şi osteomielite.
Am identificat manifestările de dependenţă: stări febrile, impotenţă funcţională. Alături de tutorele de practică am pregătit materialele necesare pentru recoltarea probelor biologice. Lunea se pregăteşte medicaţia pentru toată săptămâna (dimineaţa – recipient galben, după-amiaza – recipient roşu, seara – recipientul albastru); am participat la această activitate alături de tutore.
Dacă la început îmi era greu, acum m-am acomodat cu personalul, cu secţia, dar cel mai important, cu rezidenţii. Îmi place mai mult în tura de după-amiază.În fiecare zi admir camerele frumos decorate ale rezidenţilor.
(Ana Maria Iancu – anul II C AMG – fluxul III Germania)
Odată cu o nouă zi petrecută în reședință, vin și noi cunoștințe. Astăzi am aflat noi lucruri despre ce abilități trebuie să dețină un asistent medical aici în Germania. Totul a decurs bine în timpul programului, am fost tot timpul supravegheat și ajutat de tutorele de practică.
(Răzvan Ionuț Constantin – anul II N – fluxul III Germania)
Am început ziua la ora 07:00, alături de tutorele de practică, prin următoarele activități: toaleta rezidenților, îmbrăcarea acestora și însoțirea lor în sală de meșe pentru a servi micul dejun. Împreună cu tutorele de practică am pregătit materialele și instrumentele necesare pentru schimbarea pansamentelor. Am monitorizat funcțiile vitale ale rezidenților, le-am notat atât în documentele medicale, cât și în evidența electronică a datelor. Am participat, alături de tutore, la acordarea de îngrijiri delegate precum: administrarea tratamentului antialgic pentru controlul durerii și administrarea tratamentului general și local. De asemenea, tutorele de practică mi-a arătat locul de depozitare al medicamentelor, modul de pregătire al acestora pentru toți rezidenții.
În continuare, sunt uimită de politețea și entuziasmul pe care îl au asistenții medicali, infirmierii și femeile de serviciu față de rezidenți și între ei, formând o echipă extraordinară.
Per total, această săptămână a fost o adevărată experiență din care am ce învăța. Am observat foarte multe lucruri noi și diferite, interesante.
Am început să mă acomodez cu reședința, dar și cu echipa Mediko. Sunt niște oameni comunicativi, răbdători, entuziasmați și dornici să ne învețe cât mai multe.
Îmi place foarte mult accentul care se pune pe empatie, comunicarea și informarea rezidentului în legătură cu tot ce se întâmplă. Rezidenții ne zâmbesc și ne mulțumesc din suflet.
O pacientă ne oferă bomboane de fiecare dată când mergem în camera sa.
(Raluca Dumitru – anul II F – fluxul III Germania)
Astăzi am fost instruiți despre îngrijirea pacienților imobilizați la pat. Am pregătit materialele si instrumentele necesare pentru îngrijiri. Am monitorizat funcțiile vitale ale pacienților sub îndrumarea asistentului medical. Am observat cum se completează datele in foaia de observație clinică și înregistrarea electronică a datelor. Am învățat să calculîm bilanțul input/output. Am identificat problemele și manifestările de dependență ale pacienților. Am acordat îngrijiri autonome. Am participat la acordarea îngrijirilor delegate împreună cu asistentul medical.
Timpul zboară când se lucrează într-o echipă în care se poate comunica. Când nu există comunicare parcă s-a oprit ceasul.
Maria Cristina Ivancia – anul II B – fluxul III Germania)
M-am obișnuit cu tot ce este aici și pot spune că o să îmi fie chiar greu să mă întorc acasă. Astăzi am fost în tură cu un asistent român și o doamnă asistent care vorbește foarte bine limba engleză.
M-am atașat foarte mult de Frau M. și Frau E., două doamne de peste 80 de ani. Frau M. este calmă, caldă, vorbește foarte încet, te mângâie și transmite dragoste prin toți porii, este suficient să o iei de mână și toate grijile dispar. În zilele mai puțin bune vorbește numai în limba germană, dar o iau în brațe și se liniștește, mă pupă pe frunte și îmi mulțumește. Astăzi, colega mea, Elena, a învățat-o să spună „mulțumesc!”
Am avut grijă de ea ca și când ar fi fost mama mea. I-am facut manichiura și am simțit nevoia să o dau cu cremă pe mâini, să o simt… Nu pot exprima în cuvinte felul în care această femeie minunată îți poate transmite atâta iubire și căldură sufletească. Pe lângă asta, este de o eleganță extraordinară, nu pleacă niciunde fără sacou și fără geantă, este atentă la toate detaliile, să nu aibă pete pe haine, să fie aranjate și fără cute. Frau M. este bunicuța care ne lipsește în momentele grele, o iubesc!
Frau E. este de o inteligență extraordinară, vorbește cinci limbi străine, a fost jurnalist și scriitoare, iar acum, acum… plâng când văd cât de nedreaptă este viața, când o văd în zilele ei proaste, când vorbește numai în limba maternă, stă singură și plânge. Are unele probleme cu auzul și când este supărată vorbește foarte tare. Astăzi, a avut o zi bună, ne-a spus că sora ei are o casă frumoasă și că ar vrea să stea cu ea. Astăzi mi-a spus că sunt frumoasă și foarte inteligentă și că ar vrea ca de mâine să am doar eu grijă de ea. Am discutat cu personalul, le-am explicat că de mâine, pe toată perioada practicii, voi avea eu grijă de doamna E. S-au arătat foarte surprinși, dar au zis că sunt de acord. Dacă voi putea să îi fac viața mai bună chiar și pentru două săptămâni, o voi face. Mâine îi voi face manichiura, mi-a zis că ar vrea și ea unghiile scurte, curate și date cu lac, așa ca ale mele (bine că am pus lacul de unghii în bagaj). I-am promis că mâine rezolvăm, tot ce sper este că va avea o zi bună ca cea de astăzi, și dacă nu, voi căra lacul de unghii zilnic după mine până când se va simți din nou așa.
Nu pot să nu mă gândesc cât de nedreaptă este viața, cât de urâtă și grea este bătrânețea când ești de unul singur. Știam că îl iubesc pe omul de lângă mine, dar acum, acum am ajuns să mă întreb și mai mult cum m-aș descurca fără el, am realizat dependența pe care o avem unul față de celălalt și mă gândesc că într-o zi vom ajunge și noi așa. Mă întreb cine îmi va fi alături, mă întreb dacă vom avea lângă noi oameni calzi și buni care să se dăruiască acestei profesii, care să ofere dragoste și să aducă măcar un gram de calitate vieții acestor oameni care au nevoie de atât de multă dragoste și respect…
(Corina Comăniceanu – anul II C AMG – șef de grup anul II – fluxul III Germania)
Săptamâna a doua s-a încheiat cu vizita orașului Dortmund, care este pe locul 8 în clasamentul celor mai mari orașe din Germania. De asemenea, Dortmund este cel mai mare oraș al regiunii Ruhr, unde locuiesc aproximativ 5,3 milioane de oameni. Orașul este traversat de râurile Ruhr și Emscher, dar și de canalul Dortmund-Ems pe care este situat cel mai mare port pe canal din Europa. Dortmund este un oraș renumit în lumea sportului datorită Borussiei Dortmund, unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din Germania. Câștigătoare a Ligii Campionilor UEFA în 1997 și a Cupei Intercontinentale în același an. Turul orașului a inclus și vizita stadionului de fotbal, unde am aflat mai multe despre această echipă atât de cunoscută.
Orașul deține o lungă tradiție în muzică și teatru. De asemena, Dortmund reprezintă și un centru universitar în Germania, cu numeroase universități și academii.
Prof. Raluca Brad