Joi, 8 decembrie 2022, sălile de clasă din sediul Codecs au primit haină de sărbătoare pentru a sărbători Crăciunul împreună: Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, Liceul Teoretic „Dr. Mioara Mincu” și Școala Gimnazială „Dr. Mioara Mincu” din Conțești, Dâmbovița.

Invitatul nostru special, prof. univ. dr. Gelu Duminică, sociolog și activist român de etnie romă, profesor asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, ne-a vorbit despre echitatea în educație și despre abilitățile socio-emoționale ale unui educator.

Se prezintă simplu: Gelu. „Sunt Om, rom și copilul părinților mei.”

Povestea lui de viață are și pagini amare, despre sărăcie, despre discriminare, despre judecăți nedrepte, e plină de momente de renunțare, de încercări și ratări, dar are și pagini mari scrise cu bucuria reușitei de a-și împlini gânduri și visuri frumoase, pentru a dărui. Paginile se împletesc. De-a lungul vieții, a cunoscut și dragostea și ura, a primit și suport și ajutor, dar și palme sau pumni. Dar mama lui l-a considerat întotdeauna „un dar al lui Dumnezeu”, a primit un har pe care la rândul lui l-a transformat în dar pentru ceilalți. De aceea s-a făcut sociolog. Și activist. Și își împlinește misiunea cu atât mai mult acum, când va deveni tată și educator al propriului lui copil.

„Diferența dintre a reuși și a eșua este dată de puterea de a strânge din dinți.” – spune Gelu. Puterea de a merge mai departe i-a venit de la oamenii care l-au iubit, care au văzut în el „ceva”. Acel „ceva” care merita crescut, urmat și apoi dăruit. Au fost dragostea și discernământul mamei. Și al tatălui, mai dur, atunci când părea că abandonase visul lui. Au fost aprecierea profesorilor, respectul și încrederea pe care i le-au acordat. A fost timpul pe care învățătoarea lui l-a petrecut cu el pentru a-i oferi ceea ce nu putea avea de acasă. Au fost colegii și profesorii de mai târziu, din liceu și facultate, care nu l-au abandonat când el voia să abandoneze. De aceea, el spune și simte acum cu toată ființa lui, de la catedra de professor universitar, că EDUCAȚIA ESTE BUCURIE.

Despre conceptul de echitate în educație

„De multe ori noi spunem că toți copii sunt egali în clasă, că îi tratăm pe toți la fel. Dar gândind așa, greșim. Copiii nu sunt egali, nu sunt niciodată la fel. Un copil care își vede mama bătută acasă nu performează la fel de bine ca altul care vine dintr-o famile echilibrată, care are parte de dragoste și îngrijire. Un copil care are acasă o mama bolnavă sau un bolnav cronic în familie, nu va fi ca cel care nu a cunoscut boala. Trebuie să vedem pe fiecare în parte împreună cu mediul din care vine. În educație aceasta se numește echitate.”

Gelu însuși a fost ajutat de învățătoarea lui care a înțeles situația lui de acasă, i-a văzut potențialul și i-a acordat timp suplimentar pentru pregătire pentru a ajunge la nivelul celorlalți colegi. Și diriginta inimii lui, din perioada la liceului, doamna Bujoreanu, l-a ridicat, i-a deschis ferestre spre educație, spre viitor. I-a explicat cuvântul „facultate” și l-a ghidat spre ce are de făcut pentru a ajunge acolo. Ceea ce noi astăzi numim în termeni specifici: consiliere.

Abilitatea socio-emoțională a profesorului

„Când un om, un profesor te investește cu respect, cu încredere, cu stimă de sine, cu apreciere, atunci el are ceea ce numim în educație abilitate socio-emoțională”, explică profesorul Gelu Duminică.

„Educația nu înseamnă numai transfer de informații. Profesorul nu e un tonomat cu informații. Marele dar al educatorului de astăzi este să îl învețe pe elev să îl respecte atât de mult încât să vrea să învețe și după ce pleacă din sala de clasă. Ești PROFESOR numai atunci când reușești să îți faci elevul să învețe de drag și cu drag.

De multe ori noi nu vedem ceea ce contează în copiii pe care îi educăm. Ne oprim la acele straturi de suprafață, la statutul social, la originea etnică, la religie, la cum se îmbracă, dacă are tatuaj… dar ceea ce contează se descoperă la un alt nivel, mai profund. Un PROFESOR se uită la potențialul unui copil, la lucrurile pe care le poate dezvolta astfel încât să poată face diferența între ceea ce este și ceea ce poate deveni în cea mai bună versiune a sa. PROFESORUL este un facilitator de informație și cel care te face să scoți tot ce ai mai bun din minte și inimă”, spune Gelu.

„Educația nu înseamnă repetiție, ci lasă loc și criticii, argumentării. Este nevoie să îți croiești argumente și nu să-ți creezi idoli din profesorii tăi”.

Își argumentează ideile cu exemple din viața lui. Sunt lecțiile cele mai valoroase pe care le-a învățat. Așa își formează și studenții. Ei sunt liberi să participe la cursuri și el e liber să-i treacă. Dar dacă vin în clasă, spune, nu are nevoie de „mobilă”, că mobilă e destulă, ci vrea să comunice cu ei, să dezbată, să învețe și să se bucure împreună.

Educația este doar bucurie!

„Profesorii nu sunt numai transmițători de informații, ci mai degrabă formatori de suflete. Avem cea mai frumoasă meserie de pe fața pământului, pentru că Dumnezeu ne-a îngăduit să lucrăm și cu mintea și cu sufletul unui copil pentru a-l transforma în cea mai bună versiune a sa. Dacă reușim asta, suntem EDUCATORI”, spune Gelu Duminică.

Rolul Familiei în educația copiilor 

În educație există trei mari actori: ELEV – PROFESOR – PĂRINTE. Cei trei trebuie să lucreze împreună și nu e niciunul mai presus decât altul. Singurul specialist este PROFESORUL și este plătit pentru asta, iar rolul lui este de a-i aduce pe ceilalți doi împreună și să lucreze pentru copil.

În procesul de educație al unui copil, familia are un rol important, alături de școală. Iar școala, unde copiii petrec mai multe ore decât în familie, trebuie să le dea curaj părinților că au copii cu potențial. Un diriginte bun are darul de a-l face pe fiecare dintre părinți să creadă că are cel mai bun copil din clasă, are o vorbă bună pentru fiecare părinte și despre fiecare copil. Iar lucrurile care trebuie îndreptate să fie trecute mai degrabă în categoria „provocări la care să lucrăm împreună pentru a deveni și mai buni”.

Este atât de important să fii alături de copil chiar și atunci când este într-o greșeală. Cât de mult se construiește în relație atunci când susții pe cineva necondiționat, cu dragoste și înțelegere, fără judecată, chiar și atunci când greșește. Sau mai ales atunci, profesorii și părinții pot face echipă.

Gelu spune și repetă mereu: „Chiar dacă drumul e lung și uneori anevoios, Educația este doar Bucurie!”.

Îți mulțumim și te mai așteptăm alături de noi în proiecte!

Ramona Bandrabur