Dragobetele, patron al dragostei, este sărbătorit de spiritualitatea populară pe 24 februarie. Sărbătoarea are o tradiție milenară, cu rădăcini în istoria tracilor, și marchează începutul primăverii.
Conform credinţei populare, este un duh poznaş şi capricios căruia trebuie să îi câştigi bunăvoinţa, motiv pentru care trebuie să te asiguri că în ziua respectivă nu încalci tradiția.
Cum a apărut Dragobetele
În vechile calendare, explică etnologul Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Satului din Capitală, luna februarie era considerată ultima de iarnă, iar ziua de 24, numită şi „cap de primăvară”, marca începutul anului agricol şi ieşirea ursului din bârlog. Prin câteva obiceiuri se anunţa sfârşitul iernii şi reînnoirea timpului. Această zi şi-a păstrat simbolistica şi în zilele noastre, devenind sărbătoarea românească a dragostei.
Conform calendarului creștin ortodox, la 24 februarie se sărbătorește Întîia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoare numită în spațiul slav Glavo-Obretenia. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu-” ‒ drag și „bîti” – a fi (tradus: a fi drag).
Așadar, denumirea slavă a început să fie adaptată încet-încet la limba noastră, astfel apărând în Evul Mediu denumirile Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete (unele dintre ele fiind foarte apropiate de denumirea cunoscută astăzi ‒ Dragobete), până când, probabil și sub influența principalelor caracteristici ale sărbătorii, s-a impus pe arii destul de extinse mai ales în sudul și sud-vestul României şi în Moldova denumirea ‒ Dragobete. Considerat ca fiind patronul dragostei, al bunei dispoziții, deschizător al primăverii și fiu al Babei Dochia, Dragobetele este întâmpinat cu flori. Tradiția spune că fetele și femeile care nu au fost sărutate în această zi vor fi singure tot anul.
Începând cu 24 februarie, până după „zilele babelor”, asistăm la practicarea mai multor ritualuri.
„Sărbătoarea este puternic legată de pragul trecerii dintr-un anotimp în celălalt. Prin obiceiurile şi practicile caracteristice acestei zile, Dragobetele atrage în special tinerii. În credinţa populară, Dragobetele este feciorul Babei Dochia. El reprezintă un element pozitiv în relaţia cu negativul simbolizat de Dochia. Ea reprezintă timpul care a îmbătrânit şi trebuie să moară. Este, de asemenea, şi un element aflat în neconcordanţă cu vremurile noi, cu timpul cel tânăr ce aşteaptă să renască. În literatura de specialitate, Dragobetele este comparat cu Eros sau Cupidon, fiind un simbol al iubirii în Panteonul românesc. Este vesel, iubitor şi reprezintă energia, vitalitatea şi tinereţea”, explică Doina Işfanoni.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
La fel ca în cazul celor mai multe sărbători românești se spune că de Dragobete nu e bine să coși, să speli rufe sau să calci. În schimb, este de preferat să faci curățenie în casă pentru ca zilele ce vor urma să fie spornice.
Despre cei care participă la sărbătoarea de Dragobete se spune că vor fi feriţi de boli şi că acest lucru îi ajută să aibă un an îmbelşugat. În plus, pentru noroc și voie bună nu e bine să te cerți în această zi.
Dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara va fi lungă şi frumoasă, iar cine va auzi pupăza cântând, va fi harnic tot anul.
În vechime, pe 24 februarie, tinerii ieşeau la pădure, făceau o horă și se sărutau. Fetele adunau flori pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate până la Sânziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu făceau acest lucru rămâneau nelogodite. Dragobetele trebuia ţinut cu orice preţ: dacă nu se făcea cumva, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma.
În zilele noastre, tradițiile nu se mai respectă întocmai. Totuși, Dragobetele rămâne o zi în care suntem îndemnați să celebrăm dragostea, în care să ne bucurăm de cei dragi și să le arătăm cât de mult înseamnă pentru noi.
Happy Dragobete’s Day! 😊
surse: adevarul.ro; libertatea.ro
prof. Raluca Brad