12 februarie, ziua în care s-a născut Charles Darwin, a fost aleasă pe plan mondial pentru a celebra știința și progresul prin știință. Este un prilej de a sublinia importanța contribuțiilor marelui naturalist britanic în dezvoltarea și promovarea științei.

Darwin a fost unul dintre cei mai influenți oameni de știință ai tuturor timpurilor, care a modificat fundamental concepțiile privind apariția și evoluția vieții pe Terra.

Teoria sa este probabil una dintre cele mai faimoase teorii științifice ale zilelor noastre. Darwin a introdus ideea evoluției speciilor prin selecție naturală, în celebra lucrare  „Originea speciilor”.

Charles Darwin este cel mai cunoscut naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în celebra operă numită „Originea speciilor”(1859).

Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930′, iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea „Originea omului”, urmată de „Exprimarea emoțiilor la oameni și animale”.

Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate, de asemenea, într-o serie de cărți.

Interesul lui Darwin pentru științele naturale s-a dezvoltat în perioada studiilor de medicină (neterminate) la Universitatea din Edinburgh și de teologie la Universitatea Cambridge. Multe din observațiile și datele pe care se bazează ipoteza sa, provin din timpul călătoriei pe mare, cu nava Beagle, în urma cărora devine consacrat ca geolog, aducând de asemenea argumente pentru teoria uniformitaristă a lui Charles Lyell. Prin publicarea lucrării „Călătorie pe Beagle”, Darwin devine un autor foarte popular. Observând minuțios distribuția geografică a formelor sălbatice de viață și colectând foarte multe fosile, elaborează în 1838 celebra sa teorie a selecției naturale.

Deși a discutat cu mai mulți naturaliști, lui Darwin i-a trebuit o bună perioadă de timp pentru a-și continua observațiile în cadrul cărora domeniul geologiei ocupă un loc important.

Materialist și dialectician spontan, teoriile sale exprimă materialitatea lumii vii și susțin originea animală a omului. Conceptia sa evoluționistă (darvinismul) aflată în contradicție cu teoria fixistă, creaționistă, a avut o mare influență asupra filozofiei cunoașterii. Teoriile lui Darwin stau la baza biologiei moderne, ca o explicație a biodiversității.

Ca recunoaștere a valorii sale, Darwin a fost unul din cele cinci persoane care, în secolul al XIX-lea, după deces, au fost comemorate prin doliu național și a fost înmormântat la Westminster Abbey, alături de John Herschel și Isaac Newton.

Teoria darwinistă

Tezele principale sunt :

Speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.

Variabilitatea individuală oferă material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu, dintre modificările condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.

Ereditatea fixează variațiile și face posibilă acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.

Suprapopulația este creșterea excesivă a numărului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.

Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifică) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecifică) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.

Selecția naturală acționează totodată și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orientează variațiile neorientate.

12 februarie de-a lungul istoriei

După moartea sa (19 aprilie 1882), această zi a fost aniversată mai întâi sporadic. Festivitățile se țineau la Down House, locuința din Downe, un sat de lângă Londra, unde familia sa a locuit din 1842 până la moartea soției, Emma, în 1896.

În 1909, 400 de oameni de știință și demnitari din 167 de țări s-au întâlnit la Cambridge pentru a discuta teoriile lui Darwin. Evenimentul s-a bucurat de o deosebită atenție din partea opiniei publice. De asemenea, pe 12 februarie 1909, Academia de Științe din New York și Muzeul American de Istorie Naturală au aniversat un secol de la nașterea lui Darwin și o jumătate de secol de la publicarea „Originii speciilor”. Cu această ocazie, a fost dezvelită o statuie de bronz reprezentând bustul marelui savant. Pe 2 iunie 1909, Societatea Regală din Noua Zeelandă a ținut o festivitate dedicată lui Darwin, care de asemenea a cunoscut un larg ecou.

O festivitate similară, dedicată publicării „Originii speciilor”, s-a desfășurat și în incinta Universității din Chicago, în perioada 24 – 28 noiembrie 1959.

Începând cu 1980, colegiul Salem State College din Massachusetts ține anual un festival Darwin.

La una din festivitățile anuale „Darwin Day” (22 aprilie 1995) ale Comunității Umaniste din Palo Alto, California, Donald Johanson (descoperitorul hominidului numit Lucy) ține o conferință despre importanța operei lui Darwin. Comunitatea Umanistă continuă aceste acțiuni de comemorare a lui Darwin, dedicate științei și umanismului, la 12 februarie al fiecărui an.

În 1997, Massimo Pigliucci, profesor de Ecologie și de Teoria evoluționistă (cunoscut critic al creaționismului), inițiază celebrarea unei zile Darwin, pe care o susține anual, alături de colegii și studenții săi, în cadrul Universității din Tennessee – Knoxville. Evenimentul conține mai multe lecturi, conferințe și dezbateri publice, în scopul unei mai bune înțelegeri a evoluționismului și exercitării de critici asupra conceptelor creaționiste.

Promovarea mai intensă a Zilei Darwin a început la sfârşitul secolului 20, la iniţiativa a doi susţinători entuziaşti ai lui Darwin, Amanda Chesworth şi Robert Stephens. Ei au înfiinţat în New Mexico fundaţia non-profit Darwin Day Program, prezentându-şi obiectivele într-un articol intitulat „Darwin Day, An International Celebration” („Ziua Darwin”, o sărbătoare internaţională”). În 2004, organizaţia a fost desfiinţată şi toate bunurile acesteia au trecut în componenţa Darwin Day Celebration, o altă organizaţie non-profit, de data aceasta înfiinţată în California, de către Robert Stephens şi partenerii săi, iar statutul iniţial a fost extins.

Din 2003, la Shrewsbury, orașul său natal, are loc anual Festivalul Darwin, care durează toată luna februarie.

În 2009, la Perth, Australia se lansează o monedă de argint, având gravate chipul lui Darwin, semnătura sa și imaginea corabiei Beagle.

Darwin Day este sărbătorită la nivel mondial, în zeci de ţări, pe 12 februarie; iar 2009 a fost declarat „Anul Darwin”, când s-au împlinit 200 de ani de la naşterea omului de ştiinţă, respectiv 150 de ani de la publicarea cărţii sale de căpătâi.

Indiferent de controversele iscate, Charles Darwin este incontestabil o personalitate emblematică pe plan internaţional, iar impactul muncii sale asupra ştiinţei moderne şi a dezvoltării gândirii este major. Prin urmare, data de 12 februarie, ziua lui de naştere, a fost aleasă pentru a sărbători realizările ştiinţei. Ziua lui Darwin – Darwin Day este un prilej pentru organizarea diferitelor evenimente în toată lumea, pentru a celebra gândirea ştiinţifică şi umanismul.

(surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin; https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Darwin; https://en.wikipedia.org/wiki/Darwin_Day)

prof. Raluca Brad