În data de 30 septembrie 2015, Clubul Absolvenților i-a întâmpinat pe beneficiarii săi, cu o nouă activitate a Cursului MasterClass “Ştiu! Pot!Simt!Cunosc!Devin cel mai bun!”.
Atât alegerea datei, cât și a temei, nu au fost deloc întâmplătoare. Deoarece pe data de 1 octombrie este sărbătorită Ziua Internațională a Vârstnicului, am inițiat această activitate cu scopul de a puncta particularitățile psihologice specifice vârstnicului, nevoile de bază ale acestuia. Cum o mare parte din ofertele de muncă vin din acest domeniu al îngrijirii bătrânilor, întreaga activitate s-a focusat spre a reda un tablou complex al acestei categorii de vârstă, tablou menit a facilita raportarea asistentului medical la aceste persoane.
Mottoul activității a fost: “DACĂ TINEREȚEA AR ȘTI, ȘI BĂTRÂNEȚEA AR PUTEA…”. Şi cine ar fi putut completa mai bine acest tablou, decât un specialist abilitat în acest sens. Astfel că, școală Postliceala Sanitară “Carol Davila” a avut onoarea să o aibă alături în acest demers al pregătirii elevului/absolventului pentru a face față solicitărilor din câmpul muncii, pe doamna Dr.Psiholog Rozetă Drăghici. Cu o experiență de peste 20 de ani în abordarea vârstnicului în cadrul Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie “Ana Aslan”, doamna Dr. Psih. Rozetă Drăghici a clarificat elevilor noștri o serie de problematici specifice acestei vârste. În prezentarea sa, au fost abordate următoarele aspecte:
– Diferențierea dintre normal și patologic în polipatologiile specifice vârstnicului;
– Psihologia senescenţei și particularitățile acesteia cu polideterminare genetică, somatică, morală și socială;
– Îmbătrânirea cognitivă și tulburările cognitive asociate (de la normalitate, la tulburări ușoare, tulburări majore până la sindroame demențiale; specificul depresiei la această vârstă; anxietatea generată de neputinţa de a face faţă bolilor fatale ce s-ar putea declanşa etc.);
– Senescența personalității vârstnicului (cu accent pe rigidizarea și chiar caricaturizarea trăsăturilor vârstnicului: conservatorism, egocentrism amplificat);
– Aspectele psiho-sociale ale vârstnicului (cu accent pe pierderile grave înregistrate în plan fiziologic, economic, psiho-social);
– Dezangajarea socială a vârstnicului, urmată de o nivelare socială care generează sentimentele de inutilitate socială, patologia de retragere, demisia din viața activă;
– Marginalizarea vârstnicului indicată prin pierderea rolului social productiv și a prestigiului social; pierderea rol-statutului în familie; stările conflictuale dintre generații;
– Singurătatea vârstnicului și sublinierea importanței apartenenței la mediul familial;
– Nevoia vârstnicului de îngrijire și susținere personală, pentru a-i asigură longevitatea;
– Calitatea vieții și a îngrijirilor acordate. Există și o statistica în acest sens, astfel s-a constatat că: 47% dintre vârstnici primesc sprijin din partea familiei, 13% beneficiază de servicii sociale, 11% beneficiază de ajutor privat plătit, 6% primesc îngrijiri de la prieteni/vecini , iar de 3 % dintre vârstnici se preocupa organizațiile de binefacere. Ca pondere, 53 % dintre bărbații vârstnici beneficiază de ajutorul femeilor.
– Impactul familiei asupra bolii;
– Colaborarea cu echipa multidisciplinară de terapie și îngrijire a vârstnicilor;
– Comunicarea adecvată cu vârstnicul (sublinierea nevoii acestuia de a simți preocupare pentru persoana sa, acordarea unui timp special etc.);
– Intervenția specialistului cu accent pe: orientarea vârstnicului către realitate, menținerea autonomiei, stimularea prin participarea în desfășurarea unor activități;
– Psihologia trăirii intense a prezentului;
– Combaterea izolării și conservarea demnității.
La sesiunea de întrebări venite din partea elevilor/absolvenților prezenți la activitate, doamna Dr. Psih. Rozetă Drăghici a punctat necesitatea trasării unor repere clare în relația cu vârstnicul, încrederea în potențialul acestuia. În ceea ce privește atitudinea asistentului medical în relația cu vârstnicul, doamnă Dr. Psih. Rozetă Drăghici a evidențiat abilitățile necesare acestuia: prezența, autenticitatea în relaționare, respectul față de pacient, nedepășirea limitelor/responsabilităților profesionale, încrederea în potențialul vârstincului care “îşi ia din explicațiile specialistului, atât cât are nevoie”.
Ţinând cont de faptul că îmbătrânirea ne privește pe toți, activitatea de astăzi și-a confirmat importantă în abordarea acestei problematici, punând accent pe nevoia imperioasă de a cunoaște îndeaproape specificul fiecărei etape de vârstă. Acest fapt condiționează viitorul asistent medical în a fi mereu în contact cu particularitățile psiho-sociale, morale și culturale care caracterizează pacientul, investind preocupare pentru psihologia pacientului.
{gallery}stories/2015/clubulabsolventilorseptembrie{/gallery}
Prof. drd. Adriana Paunescu
Responsabil Comisie