DSC 4674În cadrul Săptămânii Altfel, elevii Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” au avut ocazia de a aborda tematici din spectrul educației pentru sănătate prin interacțiuni diverse cu specialiști din domenii tangențiale unității noastre de învățământ.

Dacă marți – 8 aprilie – d-na Maia Morgenstern ne-a purtat prin magia cuvântului într-o frumoasă paralelă pe scena actului medical, joi – 10 aprilie – școala a găzduit workshop-ul ”Creierul în viața de zi cu zi”, susținut de reprezentanții Fundației Estuar. Evenimentul a fost facilitat de către prof. Alina Grecu – responsabil de activitate și prof. Sorina Negrei – coordonator de proiecte si programe. Alături de cei 30 de elevi, au participat și profesorii Adriana Jerca, Andreea Csolti și Cezar Pârlog.

Adrian Socol, psiholog clinician, psihoterapeut, și Alina Craciun, psihoterapeut, au creat un cadru interactiv în care elevii școlii au participat la discuții, aducând propria experiență de viață drept mărturie pentru a valida (sau nu) tematica activității.

Dezbaterea a pus sub semnul întrebării echilibrul dintre optimism și pesimism, ca tendințe de raportare la realitate. Înclinația gândirii de a funcționa sub influența optimismului s-a dovedit a fi o iluzie… o iluzie ce are beneficiile, dar mai ales capcanele ei. Iată cum un broker pesimist devine mult mai eficient decât unul entuziast. De asemeni, un diagnostic în care accentul cade pe procentul optimist are darul de a crea speranță, speranță care poate rămâne la stadiul de iluzie dacă nu este susținută de măsuri cât se poate de concrete pentru un stil de viață sănătos.

Iluzia pozitivă ne face să ne autoevaluăm peste medie: conducem mai bine decât majoritatea, suntem mai interesanți decât ceilalți, suntem considerabil mai sinceri decât restul lumii. Statistic vorbind, acest lucru nu este posibil. Capcana acestei iluzii poate fi considerată autosuficinența în profesie.

Un alt tip de iluzie este foarte cunoscut nouă: ”Mie nu mi se poate întâmpla asta!” Această sintagmă face parte din abordarea optimistă a realității fiecăruia dintre noi… până când ajungem în rolul de pacient. Unde au fost controlalele medicale periodice?! Bateria anuală de analize?! Întrebați de către moderator: ”Care credeți că este riscul unui individ de a dezvolta o formă de cancer?”, majoritatea a supraestimat această ”șansă”, acordând o medie de 50%. Un singur participant a intuit cele 30 de procente validate de studiile statistice.

Poate că pesimismul viitoarelor asistente medicale le va ajuta să învingă cea de-a III-a iluzie pozitivă: iluzia controlului. Aceasta oferă individului falsul confort că poate face lucrurile care NU stau de fapt sub controlul propriu. Este ca și cum o asistenta poate slabi pentru pacientul său.

Da, optimismul consolidează imaginea de sine, provoacă plăcerea de a anticipa evenimentele în mod pozitiv (”Ce-aș putea face cu banii câștigați la loto?…”), însă unde este realitatea? Cum facem contactul cu ea?

Ca și concluzie a acestei tematici, participanții și-au lărgit sfera de percepție a depresiei – ca afecțiune de tip negativ, aflând că ”Nu depresivii sunt cei care văd lumea în negru, ci optimiștii sunt cei care o văd în roz!”

În partea a II-a s-a dezbătut tendința naturală a creierului de a-și conserva energia alegând calea cea mai scurtă de a rezolva o situație problematică, soluție pe care încearcă să o pună în aplicare de fiecare dată când evenimentele au trasaturi comune. Facem cunoștință cu fixitatea funcțională a creierului, ce se poate explica prin faptul că mintea, atunci când găsește un răspuns, nu mai caută altul. Îl mai țineți minte pe Moise cu animalele luate in Arca?

Este destul de greu să ne schimbăm primele impresii. Restul, tind să se atașeze acestora, căci vom căuta tocmai acele informații care să ne confirme observațiile inițiale.

Alte idei dezbătute au fost: conformismul la grup, legea efortului minim, mecanismul proiecțiilor și proporția în care ne utilizăm creierul.

Ultima parte a worshop-ului a fost dedicată persoanelor cu afecțiuni psihice. Deși elevii noștri nu au parcurs încă Modulul Psihiatrie, au participat afectiv, fiind sensibilizați de abordarea profund umană a acestui domeniu.

Cel mai bun indicator că workshop-ul a avut sens pentru participanți a fost faptul că s-au deschis multe semne de întrebare de tip existențial. Conștientizarea de bază a constat în răspunsul de tip optimist: dezvoltarea creierului continuă atâta timp cât există procesul de învățare!

 {gallery}2014/creierul{/gallery}

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Afișări articol: 260

Spune si altora despre asta, alege platforma!

Unica școală din România membră European Nuring Module din 1999

Ghidul Școlii – 2022

Portalul Mobilitatii Europene

Alte știri de interes