Oricine a ales profesia de asistent medical are o poveste în spate cu care a pornit la drum. Am fost curioși să le aflăm poveștile, așa că i-am întrebat: „Ce te-a inspirat să te faci asistent medical?”

Am aflat că profesia de asistent medical este atât de complexă, încât devine esențială pentru sistemul medical și vine la pachet cu tone de satisfacții, recompense, oportunități și provocări. Din declarațiile asistenților am identificat câteva lucruri care i-au inspirat și motivat să aleagă această profesie.

 Majoritatea asistenților au cel puțin un lucru un comun: vor să-i ajute pe cei aflați în suferință. Nu numai că joacă un rol de îngrijitor în viața pacienților, dar petrec timp împreună și, în anumite circumstanțe, leagă prietenii de lungă durată, ajung să știe lucruri confidențiale despre pacienți și devin consilierii lor de încredere.

 Îngrijirea medicală administrată de asistenții medicali nu este doar un remediu temporar, este vorba de o implicare continuă și înțelegerea afecțiunilor fiecărui pacient în parte.

 Pe lângă atenția medicală oferită pacientului, asistentul medical ajută la satisfacerea nevoilor lor emoționale, sociale și spirituale, având posibilitatea să trateze întreaga persoană, trup și suflet.

 Este nevoie de un anume tip de personalitate pentru a bifa aceste roluri, iar acela este cel de asistent medical.

 Ce te-a inspirat să te faci asistent medical?

 Alexandra: „Dorința de a îi ajuta pe cei în nevoie, dorința de a le alina durerea celor suferinzi, precum și empatia față de cei aflați în suferință. Atunci când m-am decis să fiu asistent medicat mi-am făcut promisiunea că o să am un comportament și o conduită impecabilă, așa cum aș dori ca alți asistenți să aibă față de persoana mea…mi-am promis mie că, atunci când voi fi asistentă, voi încerca să alin, în primul rând, suferința prin vorbe calde, prin căldura sufletului. În opinia mea, asta contează mai mult decât 50% din actul medical. Atunci când administrezi un tratament, să îl consideri pe cel din fața ta părintele, fratele sau sora ta, copilul sau bunicul tău…”

 Luana: „Gândul că pot să fac un bine pentru cei din jur. Gândul că pot ajuta la salvarea unei persoane. Nu e o meserie ușoară, dar cunoști fel și fel de oameni și de caractere și te formezi și tu altfel ca om, înveți să te adaptezi la orice situație și să prețuiești viața mai mult.” 

 Mihaela: „Hotărârea de a lucra ca asistentă medicală am luat-o atunci când am văzut multă suferință în jurul meu; lucram într-un azil ca infirmieră, nu aveau asistentă medicală. Deși am învățat să le accord îngrijirea necesară și primul ajutor, uneori, pacienții, îmi mureau în brațe. Sunt empatică, atrăgeam suferința asupra mea și mult timp am fost marcată căci nu aveam cunoștințele necesare pentru a face mai mult pentru pacienții aflați în suferință.”

Alexandra: „Mi-a plăcut de mică această meserie! Mama mea lucrează la Spitalul de copii din Brașov și atunci când eram mică mergeam la ea în vizită. Eram foarte curioasă să văd, să știu tot. Am hotărât ca, la terminarea liceului, să mă înscriu la școala de asistenți medicali și nu regret nicio secundă decizia luată! Mă regăsesc în acesta meserie. Îmi place mult!!!”

 Dana: „Decesul unui părinte a fost motivația… Pe atunci, fiind doar un copil neputincios, mi-am promis să învăț să pot ajuta sau măcar să particip la ajutarea pacienților care ajung în starea mamei mele. Și m-a ajutat Dumnezeu să îmi pot împlini visul.”

 Angelica:„ La 4 ani am hotărât că voi deveni asistentă medicală exact ca Neta, asistenta care îmi făcea injecțiile atât de ușor încât nu mai simțeam durerea. Visul a devenit realitate și astăzi toți pacienții mei sunt bucuroși și îmi mulțumesc când le fac injecțiile. Jumătate de secol a trecut, dar exemplul Netei încă îmi este și îmi va fi mereu viu în minte.”

 Elena: „În urma unei experiențe de voluntariat am decis să devin asistent medical. Eram voluntar la Crucea Roșie și, după toată experiența trăită acolo, am decis să fac școala de asistenți medicali.”

Caty: „Într-o lume în care dragostea de oameni și empatia aproape că au dispărut, eu mă simt binecuvântată că pot arăta dragoste și empatie. În orice profesie o poți face, dar eu, ca asistentă în Urgență, unde oamenii sunt de tot felul, copii, bătrâni singuri, bolnavi de cancer sau oameni care pierd într-o clipă pe cei dragi, cum să nu-i mângâi? Cum să nu le zâmbesc? Cum să nu îi țin de mână? Cum să nu îi încurajez? Cum să pot să nu le spun că totul e în mâna lui Dumnezeu și să se încreadă în El? Noi nu putem face nimic fără Dumnezeu. Este una din cele mai binecuvântate profesii! Iubiți oamenii chiar și atunci când, uneori, poate credeți că nu merită! E minunat! Când vine un pacient și îmi mulțumește, inima mea plânge de bucurie.”

Faptul că pacienții își pun viața în mâinile celor care le acordă îngrijire, demonstrează actul final de încredere. Profesia de asistent medical este una nobilă, dar și cu multiple responsabilități. Povestea fiecăruia poate fi picătură de inspirație pentru un tânăr la început de drum.

sursa: https://medijobs.ro/blog/ce-te-a-inspirat-sa-alegi-meseria-de-asistent-medical

prof. Raluca Brad