Vineri – 26.11.20021 a avut loc prima activitate a maratonului dedicat îngrijirilor paliative.
Doamna Ludmila Postică, profesor la Centrul de excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo” – Catedra de Nursing, formator național în Îngrijiri paliative, doctorand în Științele Educației, director executiv al Societății de Îngrijiri Paliative din Republica Moldova a vorbit despre un subiect sensibil și anume: Comunicarea veștilor proaste în îngrijirile paliative.
Comunicarea este una dintre aptitudinile necesare asistentului medical în exercitarea profesiei.
Pentru o comunicare eficientă, asistentul medical trebuie să-şi dezvolte anumite abilităţi de comunicare non-verbală şi verbală şi să-şi dezvolte capacitatea de ascultare activă.
În îngrijirea paliativă comunicarea este foarte importantă deoarece o comunicare eficientă înlesneşte relaţia asistent-pacient, acordă valoare pacientului, implică pacientul în actul comunicării, permite transferul de informaţii între pacient şi asistentul medical, permite pacientului să-şi exprime sentimentele, lămureşte pacientul cu privire la tratament şi intervenţii şi reduce incertitudinea.
Comunicarea non-verbală se referă la acţiuni fapte, postură prin care se pot transmite multe mesaje ce pot spune mai mult decât cuvintele. Pentru o comunicare eficientă se păstrează contactul vizual cu pacientul, așezat aporape de acesta, la acelaşi nivel, într-o postură relaxată, liniştită; se respectă momentele de tăcere, nu se întrerupe pacientul, se încurajează răspunsurile prin gesturi aprobatoare din cap, expresie facială şi atingere (dacă pacientul acceptă această formă de apropiere).
Comunicarea verbală se referă la capacitatea de a oferi informaţii uşor de înţeles pentru pacient, de a explica intervenţiile, procedurile, clarificarea şi rezumarea celor mai importante aspecte din ceea ce pacientul povesteşte; în timpul conversaţiei, se evită folosirea termenilor medicali greu de înţeles pentru pacient; se oferă informaţii pacientului şi nu sfaturi, pentru ca acesta să poată decide singur ce să facă.
Comunicarea veştilor rele legate de diagnosticul de boală incurabilă şi de prognosticul nefavorabil al bolii se face de către medic, acesta fiind în măsură să expună toate informaţiile detaliate ale cazului. În acelaşi timp şi asistentul medical trebuie să fie instruit cu privire la acest aspect, trebuie să înţeleagă importanţa comunicării adevărului şi să cunoască protocolul de comunicare a veştilor proaste.
Veștile proaste sunt, în general, informaţii care influenţează negativ, în mod semnificativ, aşteptările pacientului pentru viitor. Transmiterea veştilor proaste este mai dificilă pentru personalul medical atunci când: relaţia cu pacientul este de durată, pacientul este tânăr sau şi-a exprimat în mod repetat optimismul privind rezultate bune ale investigaţiilor și ale tratamentului.
Trebuie să spunem adevărul? „Adevărul, ca şi un medicament, poate fi utilizat în mod inteligent şi, ţinându-se seama de potenţialul său, poate fi folosit atât pentru a ajuta, cât și pentru a face rău.” – afirma Avery Weisman.
Iniţial, vestea poate influenţa negativ lupta pacientului cu boala prin intermediul depresiei care scade imunitatea antitumorală (Iamandescu). În anii ‘60-’70 se considera că a comunica diagnosticul pacientului reprezintă un gest inuman. Societăţile anglo-saxone sunt orientate spre individ şi acordă o mare importanţă dreptului său la informare în privinţa bolii. În ţările mediteraneene şi în cele balcanice, creşte orientarea asupra familiei şi boala poate deveni problema acesteia în aceeaşi măsură cu a individului.
Ce doresc pacienții?
În general, pacienţii doresc să cunoască diagnosticul. Studii realizate în SUA şi Europa între 1980 şi 1999, au arătat că pacienţii doresc să-şi cunoască diagnosticul în procente variind între 90-96%. Inclusiv un studiu realizat în România a calculat un procent de 95% de pacienţi dornici să ştie diagnosticul. Să nu uităm totuși că persoanele gestionează diferit informația. Fiecare persoană are dreptul să refuze să primească informațiile critice și poate desemna o altă persoană.
Acest tip de comunicare necesită o anumită pregătire: cine va comunica vestea; cine va fi informat (pacientul, un membru al familiei etc.); se parcurg toate detaliile cazului pentru a avea la dispoziţie informaţiile necesare (ex. rezultatele analizelor, investigaţiilor); se decide cât de generală va fi informaţia, depinde de cât ştie deja pacientul; se decide ce termeni generali se vor folosi; se programează întâlnirea; se asigură intimitatea pacientului; se alocă timp suficient.
Comunicarea veştilor proaste, pacientului şi familiei sale, este un act de responsabilitate uriaşă. Comunicarea veştilor proaste influențează direct calitatea vieţii şi complianţa la tratament.
În perioada 26.11 – 17.12.2021, în cadrul ATELIERULUI DE NURSING se desfășoară o serie de activități care au tema: NU LĂSĂM PE NIMENI ÎN URMĂ – ECHITATE ÎN ÎNGRIJIRI PALIATIVE. Invitatul permanent va fi doamna Ludmila Postică, profesor la Centrul de excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo” – Catedra de Nursing, formator național în Îngrijiri paliative, doctorand în Științele Educației, director executiv al Societății de Îngrijiri Paliative din Republica Moldova.
Organizatorul acestor activități este Catedra de Nursing și Științe.
Vă așteptăm la următoarea întâlnire!
prof. Raluca Brad
