Ziua Mondială a Sănătății este sărbătorită în fiecare an, pe 7 aprilie, în urma unei decizii luate în anul 1948, în cadrul primei Adunări Mondiale a Sănătăţii, desfăşurate în Geneva (Elveţia), de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS (World Health Organization).
SĂNĂTATE PENTRU TOȚI – HEALTH FOR ALL este tema dezbaterilor din acest an, care subliniază importanța accesului tuturor la servicii medicale. Indiferent de statutul economic sau social, întreaga populație trebuie să aibă asigurat accesul la servicii de sănătate calificate.
„Noile date provenite de la OMS și Banca Mondială arată că cel puțin jumătate din populația lumii încă nu are acces la servicii de sănătate esențiale, cum ar fi îngrijirea calificată a nașterilor, vaccinările pentru copii sau tratamentul HIV.
Dar chiar și atunci când serviciile de sănătate sunt disponibile, utilizarea lor poate însemna ruina financiară.
100 de milioane de oameni sunt împinși în sărăcie extremă în fiecare an din cauza cheltuielilor pentru sănătate.
Suntem aici pentru a spune că nu vom accepta o astfel de lume.
Acoperirea universală a serviciilor medicale, bazată pe sisteme de sănătate puternice, este cea mai bună modalitate de a asigura accesul persoanelor la serviciile de sănătate de care au nevoie, fără a se confrunta cu dificultăți financiare.
Sistemele de sănătate puternice sunt vitale pentru îmbunătățirea și protejarea sănătății.
UHC nu este un vis pentru viitor. Este o realitate acum. UHC este realizabil și accesibil cu resurse interne.
Avem nevoie de mult mai multe țări care să se angajeze atât din punct de vedere al protecției financiare, cât și în ceea ce privește extinderea serviciilor. Este nevoie de un angajament politic neclintit deoarece este o alegere politică.” – a declarat Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general OMS, la Forumul Internațional UHC (Universal Health Coverage – Acoperirea Universală cu Servicii de Sănătate), desfășurat la Tokyo (Japonia), în luna decembrie a anului trecut.
( sursa: http://www.who.int/dg/speeches/2017/UHC-Forum/en/ )
„Acoperirea universală cu servicii de sănătate este o idee simplă: înseamnă că toţi oamenii să poată folosi servicii de sănătate de calitate, unde şi când au nevoie de ele, fără să sărăcească din cauză că au plătit pentru tratamentul de care au avut nevoie. Este unul din drepturile fundamentale ale omului”, a declarat Mjliana Grbic, şeful Biroului OMS în România.
( sursa: http://www.capital.ro/ )
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ jumătate din populația lumii nu are acces la servicii esențiale de sănătate. De asemenea, aproximativ 800 de milioane de persoane (12% din populația lumii) plătesc cel puțin 10% din veniturile gospodăriei pentru serviciile de sănătate de care beneficiază, iar 100 milioane de persoane sunt împinse în „sărăcie extremă” (trăind cu $ 1.90 sau mai puțin pe zi) în urma cheltuielilor cu serviciile de sănătate.
Toate statele membre ale ONU au convenit să încerce să obțină o acoperire universală a sănătății (UHC) până în anul 2030, ca parte a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.
Accesul la servicii esențiale de sănătate de calitate și la protecție financiară în procesul de accesare a acestor servicii îmbunătățesc sănătatea populației, cresc speranța de viață, protejează țările de apariția unor epidemii, reduc sărăcia și riscul de foamete, creează locuri de muncă, susțin creșterea economică și egalitatea de gen. Țările care investesc în UHC își asigură o dezvoltare sănătoasă a capitalului uman național. Din acest considerent, în ultimele decenii UHC a devenit o strategie cheie pentru atingerea progresului în ceea ce privește indicatorii din sănătate și din alte domenii de dezvoltare.
Ce este UHC?
UHC înseamnă că toate persoanele și comunitățile primesc serviciile de sănătate de care au nevoie fără a suferi dificultăți financiare. Acesta include întregul spectru de servicii de sănătate esențiale, de calitate, de la promovarea sănătății până la prevenirea, tratamentul, reabilitarea și îngrijirea paliativă.
UHC permite tuturor să acceseze serviciile care abordează cele mai importante cauze ale bolii și ale morții și asigură calitatea acestor servicii la standardele necesare pentru a îmbunătăți sănătatea persoanelor care le primesc.
Protejarea oamenilor de consecințele financiare ale plății pentru serviciile de sănătate din propriile lor buzunare reduce riscul ca aceștia să fie împinși în sărăcie deoarece boala neașteptată le cere să-și utilizeze economiile de viață, să vândă active sau să împrumute.
Ce nu este UHC
UHC nu înseamnă o acoperire gratuită pentru toate intervențiile posibile în domeniul sănătății, indiferent de cost, deoarece nicio țară nu poate oferi toate serviciile gratuite pe o bază durabilă.
UHC nu se referă doar la finanțare în domeniul sănătății. Acesta cuprinde toate componentele sistemului de sănătate: sistemele de furnizare a serviciilor de sănătate, forța de muncă în domeniul sănătății, rețelele de comunicații, tehnologiile, sistemele informatice, mecanismele de asigurare a calității și guvernanța și legislația.
UHC nu are în vedere doar asigurarea unui pachet minim de servicii de sănătate, ci și asigurarea unei extinderi progresive a serviciilor de sănătate și a protecției financiare, pe măsură ce vor fi disponibile mai multe resurse.
UHC nu se referă doar la servicii de tratament individual, ci include și servicii bazate pe populație, cum ar fi campaniile de sănătate publică.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, acoperirea universală cu servicii de sănătate definește asigurarea accesului tuturor persoanelor la servicii de promovare a sănătății, de prevenire a îmbolnăvirilor, curative, de reabilitare și paliative de o calitate suficientă astfel încât să fie eficiente, menținând în același timp o povară financiară cât mai scăzută în rândul populației, în urma accesării acestor servicii.
La nivel European, conform raportului de monitorizare a UHC, în Regiunea Europeană a Organizației Mondiale a Sănătății, s-a înregistrat în anul 2015 un indice de acoperire a serviciilor de sănătate de 73. Acest indice atingea în același an în România valoarea de 72, puțin sub media Europeană. În ceea ce privește povara financiară consecutivă accesării serviciilor de sănătate, la nivelul Regiunii Europene a OMS, în anul 2010, 7% din populație (aprox. 62,2 mil) cheltuia cu 10% mai mult față de venitul total al gospodăriei și respectiv 1% (aprox. 8,9 mil) cheltuia cu 25% mai mult față de venitul total al gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate.
În perioada 1998 – 2012, în România, proporția (%) din populație care a suportat cheltuieli foarte mari pentru plata serviciilor de sănătate a fost în continuă creștere. Astfel, de la 6 a ajuns la 12% proporţia din populație a celor care au cheltuit cu 10% mai mult față de venitul total al gospodăriei și de la 1 la 2% a celor care au cheltuit cu 25% mai mult față de venitul total al gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate.
Indicatorii de monitorizare a progresului în atingerea UHC la nivel național ne situează la nivelul sau chiar deasupra mediei Europene.
(surse:http://www.who.int/campaigns/world-health-day/2018/en; http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs395/en/ )
prof. Raluca BRAD