10 februarie rămâne o zi specială pentru toți membrii și apropiații Fundației Umaniste „Dr. Mioara Mincu” și ai Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”. Este ocazia cu care comemorăm pe fondatoarea școlii, Doamna Doctor Mioara Mincu, în ziua nașterii domniei sale.

Este și sărbătoarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care împlinește anul acesta 29 de ani de activitate, dar și a Fundației Umaniste „Dr. Mioara Mincu”, care aniversează 10 ani de la înființare.

Doamna Doctor Mioara Mincu ar fi sărbătorit astăzi vârsta de 86 de ani, însă Domnia Sa s-a grăbit parcă să treacă în veşnicie. A lăsat însă în urmă o mare echipă a Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” şi a Fundaţiei Umaniste care îi poartă numele în semn de prețuire și caută să-i ducă mai departe ţelurile pe care le-a lăsat moştenire pentru viitor.

Mioara Mincu are vârsta faptelor ei

„Uşa capitonată de la biroul din Valter Mărăcineanu al doamnei Mincu era mereu deschisă şi sediul Confederaţiei întotdeauna plin până la refuz. Fiecare femeie care venea cu tot sufletul să caute un ajutor, găsea aici un alt suflet cu care intra în rezonanţă, cel al Doamnei Dr. Mioara Mincu.

Cu o sensibilitate extraordinară şi experienţă de manager de peste 20 de ani al Spitalului Cantacuzino, Doamna Dr. Mioara Mincu a depistat cu uşurinţă problematica femeii din perioada de după ’89 şi nu a întârziat să lanseze proiecte care să ofere soluţii. Avea darul nepreţuit de a-i face şi pe ceilalţi să rezoneze la aceste probleme şi cu puterea ei de convingere a reuşit să adune în jur persoane şi personalităţi care să formeze un eşantion de oameni ce şi-au propus să facă ceva pentru ajutorarea aproapelui.

Înfiinţată încă din 1990, Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” a fost prima instituţie de învăţământ sanitar privat, care venea să acopere golul uriaş ce exista la acea vreme în domeniul formării de cadre specializate pentru practicarea asistenţei medicale.

În paralel cu acest important proiect al întemeierii şi dezvoltării şcolii sanitare, care viza educarea tinerilor, Doamna Mincu, o fiică a satului românesc, a fost o susţinătoare a femeilor din mediul rural. Le-a înţeles problemele şi a căutat să le ajute prin sprijinirea activităţilor de manufactură, pentru a arăta lumii întregi frumuseţea tradiţiilor satului românesc şi a le asigura o continuitate. Foarte multe femei au fost îndrumate şi chiar încurajate să lucreze la realizarea de covoare, ţesături, chiar și obţinerea mătăsii din viermii de mătase.

Implicarea Doamnei Mincu era totală. Îşi oferea sprijinul nu doar în susţinerea, ci şi la expunerea produselor realizate manual cu diverse ocazii, şi nu numai în România, ci şi în străinătate.

O mare atenţie a acordat-o oamenilor vârtsnici, implicându-i în activităţi sociale şi culturale. O parte din veniturile obţinute au fost orientate pentru construirea unei case de odihnă și îngrijire medicală la Conţeşti. Centrul a fost gândit ca un loc de refugiu pentru mari personalităţi, dar şi persoane obişnuite, ajunse la o anumită vârstă, cu posibilităţi materiale reduse. Au fost desfăşurate și programe ample de îngrijire la domiciliu şi ajutorare a multor persoane cu probleme caracteristice vârstei înaintate.

Doamna Mioara Mincu s-a ocupat, așa cum spune Dan Puric, de România profundă. A căutat să descopere talente şi să le promoveze, dar şi să păstreze în conştiinţa socială numele mari ale personalităţilor româneşti. Stau mărturie memorabile evenimente ce reuneau mari artişti, actori precum Ileana Stana Ionescu, Carmen Stănescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Radu Beligan, Angela Moldovan şi mulţi alţii, dar şi ansambluri folclorice şi artişti populari ca Gheorghe Turda, Polina Manoilă, Emilia Bubuleac, îndrăgiţi de o ţară întreagă.

A încurajat femeia pictor, prin nenumărate expoziţii organizate în sediul din Valter Mărăcineanu şi, de asemenea, femeia poet.

Confederaţia a sprijinit publicarea multor cărţi de poezii valoroase. Remarcabil este că Doamna Mincu a încurajat scrierea cărţilor memorialistice, despre femeile celebre ale Românei şi despre marile Doamne ale lumii (Mondo Femina). O carte specială a fost dedicată doamnei dr. Sofia Ionescu – Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din Europa.

Această implicare complexă o poţi realiza numai dacă ai suportul unei culturi vaste şi un suflet plin de iubire pentru semeni. E o stare, e un dar pe care Doamna Mioara Mincu l-a avut, acela de a se dărui total. Nu găseşti uşor astfel de oameni!

Mioara Mincu era o flacără care ardea tot timpul, consumându-şi energia vitală proprie. S-a exprimat frumos prin cuvinte, dar s-a expus grandios prin ceea ce a construit. Era un medic foarte bun, respectată de colegii ei de generaţie. Avea colaborări cu românii plecaţi în străinătate. A căutat cu ajutorul lor să arate lumii întregi că femeia este un element principal şi indispensabil într-o societate care vrea să progreseze, căci pe lângă activitatea pe care o desfăşoară în cele mai diverse domenii, ea este generator de educaţie, de la primul cuvânt pe care îl spune copilul şi până la prima orientare în viaţă.

Nu putem să ne gândim la Mioara Mincu ca la un suflet plecat. Ea este prezentă prin tot ce a făcut, ea are vârsta faptelor ei!”

(articol publicat în Revista Educaţie pentru Sănătate, autor: prof. dr. ing. Gheorghiţa Jinescu, Confederația Națională a Femeilor din România – CNFR)

Să fim generoși cu ceilalți, să facem bine, să fim dedicați și să ne iubim profesia – sunt doar câteva din îndemnurile pe care Doamna Doctor Mioara Mincu ni le-a lăsat și pe care ni le-a transmis mai ales prin faptele domniei sale. Și să nu uităm niciodată să zâmbim! Deoarece „unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui”.

prof. Raluca Brad